Raporturile stat - economie in gandirea economica contemporana

Raporturile stat - economie in gandirea economica contemporana

Una dintre problemele deosebite ale teoriei si practicii economice mondiale o constituie raporturile statului cu economia nationala. Mai bine de doua secole, gandirea economica a fost dominata de controversa privitoare la rolul economic al statului, tema in jurul careia au avut loc numeroase controverse intre economisti.

In gandirea economica s-au conturat doua conceptii opuse. Prima, cea a liberalismului economic, se caracterizeaza prin ideea neamestecului in viata economica. Reprezentantii acestei conceptii sustineau ca economia poate fi optima numai pe baza actiunii nestingherite a agentilor productiei sociale, schimbul dintre producatori urmand a se desfasura prin intermediul mecanismului cerere - oferta. De altfel, mesajul lui Adam Smith era foarte clar: necesitatea eliminarii controlului efectuat de stat pe pietele private; producatorii individuali, in urmarirea intereselor lor private, vor produce acele bunuri necesare si dorite de consumatori. In conceptia sa, exista o " mana invizibila" care ii determina pe producatori sa promoveze interesele societatii. Ca urmare, cea mai buna politica este in general cea a " laissez - fair-ului".

Conceptia opusa, cea a totalitarismului economic, socoteste individul subordonat statului, drepturile sale derivand din vointa statului.

Gandirea economica contemporana marcheaza o noua viziune asupra rolului economic al statului, tratat pana in acest moment ca factor neproductiv in economie, element exogen proceselor economice.

Momentul hotarator al schimbarii viziunii traditionale asupra statului este marcat de revolutia keynesista. Dupa acest moment, formele implicarii in economie evolueaza sub impactul modificarii mediului economic, al prioritatilor autoritatilor publice, dar si al fundamentelor teoretice pe care se bazeaza politica economica.

Relatia este insa, biunivoca, succesul sau esecul implicarii statului in economie atrage conservarea, renovarea sau, dimpotriva, contestarea fundamentelor teoretice, aparitia unor noi teorii, orientari, doctrine.

Raporturile dintre stat si economie au constituit de-a lungul istoriei gandirii economice obiectul a numeroase polemici si controverse, depasind de cele mai multe ori sfera economicului. Intre atotputernicia individului si atotputernicia statului, intre neputinta pietei si neputinta statului exista un spectru extrem de larg de nuante ale raporturilor stat - economie. Oglindirea acestor raporturi in gandirea economica a evoluat pe masura amplificarii acestora si dezvoltarii cadrului institutional prin intermediul si in cadrul carora se desfasoara aceste raporturi.

Invinuit fie ca este un prost administrator, fie ca este nepasator fata de problemele sociale, fie ca este un factor de ineficienta, fie ca este un prost reglator al economiei sau chiar " un spoliator la lumina zilei" , fie ca se erijeaza in stapan absolut si atotstiutor, statul ramane un actor cu rol principal pe scena economiei, principalul mijloc prin care sunt definite si apoi aplicate " regulile Jocului" .