Etapele cercetarii in stiintele socioumane

ETAPELE CERCETARII IN STIINTELE SOCIOUMANE

Dupa Opariuc (2009) orice demers statistic presupune un proces care trebuie sa parcurga mai multe etape:

Enuntarea problemei;

Formularea ipotezelor;

Proiectarea cercetarii;

Efectuarea observatiilor;

Interpretarea datelor;

Formularea concluziilor.

ENUNTAREA PROBLEMEI.

Desi pare cea mai simpla etapa a demersului stiintific, aceasta etapa nu este deloc simpla si necesita un volum mare de cunostinte.

Enuntarea problemei presupune si formularea acesteia in scris, formulare in urma careia rezulta obiectivele cercetarii, care pot fi: generale si specifice.

Obiectivele generale vizeaza cercetarea in ansamblul ei. Un studiu stiintific are unul, maxim doua obiective generale. Nu ne putem concentra eforturile pe mai multe planuri - sau planurile sunt ghidate exact de modul de formulare al obiectivelor generale.

Obiectivele generale ale unei cercetari sunt formulate in urma unui cumul de observatii si, eventual, in urma unui studiu metaanalitic. In ultima situatie, este necesara prezentarea rezultatelor studiului metaanalitic care a ghidat formularea obiectivului general si prin care se demonstreaza lipsa de abordare sau abordarea nepertinenta a problemei studiate. Spre exemplu, constatam ca pe masura ce creste numarul de kilometri parcursi cu un automobil, creste si riscul de aparitie al unui accident si ne propunem sa studiem stiintific aceasta problema. In mod normal, ar trebui sa incepem prin a analiza cercetarile existente in acest domeniu si sa desfasuram un studiu metaanalitic. (Opariuc, 2009).

In urma acestui studiu, putem preciza obiectivul general al cercetarii, de forma: "Obiectivul general al cercetarii il reprezinta stabilirea relatiei existente intre numarul de kilometri parcursi si probabilitatea de aparitie a unui accident rutier". Observam ca enuntarea problemei ce urmeaza a fi studiata s-a facut extrem de clar si explicit, astfel incat se pot defini termenii si conditiile proiectarii unui studiu experimental sau a unei cercetari bazate pe sondaj (Opariuc, 2009).

Obiectivele specifice reprezinta aspecte detaliate ale investigatiei stiintifice, deriva din obiectivul general si creeaza baza formularii ipotezelor de cercetare (alternative). In functie de dimensiunile cercetarii si de resursele pe care le are la dispozitie cercetatorul, se pot formula unul sau mai multe obiective specifice, aflate in legatura cu obiectivul general.

Concluzionand, enuntarea problemei reprezinta prima etapa a demersului stiintific. Ea este insotita de un studiu al cercetarilor in domeniu si de prezentarea clara si precisa, in termeni cuantificabili, a obiectivelor generale si specifice.

FORMULAREA IPOTEZELOR.

Formularea ipotezelor este cea de-a doua etapa a unei cercetari stiintifice.

Definitie: O ipoteza reprezinta o prezumtie clara, explicita si verificabila, referitoare la relatiile sau diferentele existente intre doua sau mai multe variabile.

Ipotezele sunt formulate atat in cazul studiilor care urmaresc stabilirea unor relatii dintre variabile (numite si studii corelationale) cat si pentru cercetarile ce vizeaza existenta unor diferente dintre variabile (studii factoriale). O prima distinctie se poate face intre ipoteze unilaterale (unidirectionale) si ipoteze bilaterale (bidirectionale) (Clocotici, si altii, 2000).

Ipotezele unilaterale se utilizeaza in momentul in care avem o idee de sensul, directia in care evolueaza variabilele. Aceste ipoteze sunt mai precise si permit dezvoltarea unor studii pertinente, existand sanse mai mari sa fie sustinute de analiza datelor. O ipoteza unilaterala se recunoaste dupa modul de formulare, deoarece in enuntul acesteia regasim directia de evolutie a variabilelor.

De exemplu, daca desfasuram o cercetare care are ca scop analiza legaturii dintre anxietate si depresie, am putea formula o ipoteza unidirectionala de tipul exista o legatura pozitiva intre nivelul anxietatii si nivelul depresiei". In aceasta situatie, ipoteza va fi sustinuta numai in cazul in care legatura dintre anxietate si depresie este pozitiva, adica in situatia in care subiectii cu anxietate care manifesta si puternice simptome depresive sau subiectii cu anxietate mica nu prezinta simptome depresive. Ipoteza nu se sustine daca, de exemplu, subiectii cu anxietate mica manifesta puternice simptome depresive (cazul unei corelatii negative). Desi mult mai precisa, exista in permanenta riscul sa nu putem sustine ipoteza in conditiile in care sensul formulat nu este reprezentat de datele cercetarii, chiar daca in urma analizei pot rezulta si alte sensuri specifice;

Ipotezele bilaterale nu impun directia de evolutie a variabilelor. Desi mai putin precise in comparatie cu cele unilaterale, ipotezele bilaterale ofera o mai mare libertate cercetatorului. O formulare de genul "exista o legatura intre nivelul de anxietate si predominanta simptomelor depresive" poate fi sustinuta atat in cazul in care corelatia este pozitiva cat si in situatia unei corelatii negative. Ipoteza nu este sustinuta doar in conditiile in care, cu o mare probabilitate, se demonstreaza inexistenta unei asemenea relatii.

Ipoteza nula si ipoteza alternativa.

Este foarte important sa se cunoasca notiunea de ipoteza nula si ipoteza alternativa.

Astfel, reluand exemplul de mai sus, ipoteza alternativa (specifica), se noteaza cu H_s, poate fi enuntata astfel:

"H₁: - Se prezuma ca exista relatii semnificative intre prezenta la ore si performanta obtinuta".

Din punct de vedere statistic, nu putem verifica direct aceasta ipoteza. Singura modalitate prin care putem sprijini ipoteza alternativa este sa enuntam si apoi sa testam ipoteza nula. De obicei, ipoteza nula - notata cu H0 - este o negare logica a ipotezei alternative si poate fi formulata astfel:

"H₀: Se prezuma ca relatia dintre prezenta si performanta se datoreaza intamplarii."

Observatie: Intr-o cercetare statistica exista o singura ipoteza nula si una sau mai multe ipoteze specifice.

Observatie: Atat ipoteza nula (H₀)  cat si ipoteza alternativa (H_s) se refera la populatie, nu la esantioane ca atare.

Semnificatie si eroare in testarea ipotezelor.

Putem respinge ipoteza nula daca probabilitatea sa fie adevarata este foarte mica. Dar aici poate apare intrebarea "Cat de mica?", "Care este pragul la care se poate respinge ipoteza nula?"

Intr-o cercetare stiintifica se lucreaza cu doua praguri de cercetare:

Primul prag reprezinta probabilitatea de 0,05 (5% sau 1 caz din 20 de cazuri);

Al doilea prag reprezinta probabilitatea de 0,01 (1% sau 1 caz din 100 de cazuri).

In literatura de specialitate, pragul de semnificatie se noteaza cu p sau

Observatie: Pragul de semnificatie permite respingerea ipotezei nule atunci cand exista valori mai mici decat p (p < 0,05).

Asa cum am precizat in capitolul anterior, cele mai multe cercetari risca aparitia unei erori de tip I (care este cea mai grava eroare), avand tendinta de a neglija aparitia erorii de tip II.

Eroarea de tip I corespunde pragului de semnificatie de 0,05 (5%), adica, sunt sanse de 5% sa se respinga ipoteza nula in conditiile in care s-ar dovedi adevarata.(Sava, 2004).

Eroarea de tip II corespunde pragului de semnificatie de (0,1%), ceea ce inseamna ca putem respinge ipoteza nula daca s-ar dovedi adevarata, si mai multe sanse sa nu o respingem atunci cand ea ar trebui respinsa.

3. PROIECTAREA CERCETARII.

Pentru a putea proiecta o cercetare, trebuie sa dam raspunsul la o serie de intrebari, cum ar fi:

  Ce conditii vor fi aplicate subiectilor in vederea testarii ipotezelor;

  Care sunt variabilele cercetarii si cum vor fi tratate acestea;

  La ce nivel de precizie vor fi efectuate masuratorile;

  Care va fi lotul de subiecti pe care se va desfasura cercetarea.

4. EFECTUAREA OBSERVATIILOR

Observarea statistica reprezinta actiunea de culegere de la unitatile statistice a informatiilor referitoare la caracteristicile urmarite, dupa criterii riguros stabilite.

Ca etapa a unei cercetari statistice, observarea statistica este conditionata de scopul cercetarii, de particularitatile obiectului studiat si de tehnica de calcul folosita in procesul de prelucrare ulterioara a datelor observarii.

5. INTERPRETAREA DATELOR.

Procesul de interpretare a datelor debuteaza cu analiza inventarului statistic. In urma acestui studiu se decide normalitatea sau lipsa de normalitate a unei distributii, dupa care se aleg testele standardizate necesare studiului.

6. FORMULAREA CONCLUZIILOR.

Formularea concluziilor reprezinta etapa finala a unei cercetari stiintifice si rezuma intregul demers stiintific. Daca pragul de semnificatie este mai mare decat pragul acceptat, atunci probabil ipoteza nula este adevarata si va trebui acceptata. In caz contrar putem respinge ipoteza nula.

Observatie: Ipoteza specifica nu poate fi respinsa sau acceptata. Singura decizie pe care o putem lua se refera la ipoteza nula.