Relevanta informatiei economico-financiare in fundamentarea deciziei financiare manageriale

RELEVANTA INFORMATIEI ECONOMICO-FINANCIARE IN FUNDAMENTAREA DECIZIEI FINANCIARE MANAGERIALE

Principala sursa de informatie folosita in actiunile managerului financiar o reprezinta lucrarile contabile indeosebi bilantul si contul de profit si pierdere, care ajuta pentru a cunoaste situatia financiara a unitatii dar si pentru a constata daca deciziile luate anterior au fost validate de realitate.

In masura in care realizarile se apropie de ceea ce s-a prevazut se poate spune ca echipa manageriala atinge performanta in domeniu. Esential este faptul ca informatiile din contabilitate au un caracter istoric, se refera la evenimente trecute, ca ele sunt rezultatul unor norme conventionale de prelucrare a datelor specifice contabilitatii. De aceea managerul financiar trebuie sa reorganizeze informatia contabila pentru a o putea folosi eficient in actul conducerii..

Reorganizarea acestor informatii are la baza criterii specifice, compatibile cu domeniul financiar si ea trebuie sa fie un sprijin in a fundamenta si adopta decizia financiara viitoare. Trebuie tinut cont de faptul ca in acest context managerul financiar lucreaza cu viitorul.

Balanta sau bilantul firmei si orice alte lucrari sintetice de contabilitate trebuiesc privite doar ca un punct de plecare in analiza si diagnosticarea situatiei prezente, in caracterizarea mutatiilor ce s-au produs intre 2 intervale ale perioadei de gestiune a surselor de finantare si, derivat, se pot obtine date cu privire la eficienta utilizarii fondurilor.

Relevanta gradului de lichiditate a activelor circulante.

O prima informatie relevanta pentru managerul financiar o constituie resursa lichida. Cu ajutorul ei se poate constata daca intreprinderea si-a sporit sau nu gradul de lichiditate, are capacitatea de a genera cash -flow suplimentar.

Fondurile lichide sunt materie prima pentru managerul financiar. Din acest motiv este recomandat ca managerul sa-si intocmeasca o situatie a lichiditatilor pentru a motiva daca deciziile implementate anterior au fost realiste, rationale si eficiente.

Prin mentinerea lichiditatilor nu se cauta a se spori capitalul ci mijloace de ai spori eficienta utilizarii sale prin prisma accelerarii vitezei de rotatie, prin prisma transformarilor lui in cash-flow suplimentar degajat din circuitul economic, care sa fie folosit apoi in finatarea actiunilor curente.

De pilda daca avem in vedere datele de mai jos pentru doi ani succesivi de gestiune putem constata ca;

din analiza rezulta un spor de lichiditate de la un an la altul ( 3. 971 - 3. 428) = + altfel spus o degajare relativa de fond de rulment net, ceea ce pune in evidenta o crestere a eficientei utilizarii capitalului circulant.

Relevanta costurilor

Costul este expresia baneasca a efortului facut de firma pentru finantarea actiunilor sale. In materie de calculatie a costurilor exista norme conventionale cu avantaje si dezavantaje, motiv pentru care aceasta informatie pentru a servi gestiunii in domeniul managementului financiar este necesara o clasificare a costurilor. O prima clasificare a costurilor este pe articole de calculatie. A doua clasificare este dupa variabilitatea lor in raport cu iesirile ( volumul productiei): respectiv fixe si variabile.

Volumul costurilor fixe nu se modifica daca se modifica iesirile, de unde rezulta posibilitatea determinarii costurilor totale dupa expresia dreptei.

CT = a + bx = ch. fixe + (ch. variabile unitare x cantitatea de produse)

In realitate nu intotdeauna se pot delimita cu exactitate costurile pur fixe si pur variabile. In activitatea managerului financiar atunci cand e vorba de costurile fixe obtinute din lucrarile contabile trebuie sa se recurga la o clasificare secundara. Drept urmare costurile fixe se impart in costuri identificabile ceea ce se presupune ca pot fi cu usurinta afectate unui produs sau gen de activitate si costurile neidentificabile ceea ce presupune ca nu pot fi afectate produlsele.

Procedand astfel, pentru o perioada determinata de timp, putem identifica un cadru al posibilitatilor de interventie a managerului financiar prin decizii fundamentate rational in scopul cresterii eficientei. De data aceasta se iau in considerare elementele relevante din structura costurilor si se elimina ceea ce este irelevant.

EXEMPLUL NR. 1

O firma realizeaza 3 produse. Potrivit lucrarilor din contabilitate costurile fixe sunt date ca o cifra absoluta. In urma analizei intreprinse de catre managerul financiar acestea pot fi delimitate in costuri fixe directe, repartizabile pe fiecare produs in parte si costuri fixe generale ce nu pot fi repartizate pe produse, motiv pentru care repartizarea lor se face dupa o cheie conventionala, in cazul nostru dupa vanzarile totale.

Situatia este urmatoarea:

Pentru a lua decizia de scoatere din productie a produsului C va trebui sa stabilim ce este relevant in elementele costului si sa excludem din judecati ceea ce este irelevant.

In cazul nostru irelevant pentru produs este modul cum sunt repartizate cheltuielile generale ale firmei. Managerul financiar nu poate lucra cu notiunea de profit brut comercial ci cu un nou concept: contributia la profit a produsului. Daca noi ne reorganizam informatiile, excluzand din calcule elementele de cost irelevante (cost fix general), atunci situatia va fi urmatoarea:

Rezulta ca produsul C inregistreaza profit din exploatare, dar contributia lui la profit este cea mai mica. Nu este justificata scoaterea din fabricatie, mai ales daca este solicitat de clienti, dar pentru imbunatatirea performantei sale financiare este recomandata o analiza detaliata asupra costurilor.

EXEMPUL NR. 2

O firma realizeaza un produs ce trece printr-un proces de finisaj. Aceasta se poate realiza fie manual fie mecanizat. Din calcule s-au estimat urmatoarele.

Cum putem ajuta in luarea deciziei privind alegerea alternativei pentru realizarea finisajului folosind ca informatie costurile ?.

Folosindu-ne de relatia : C=CF+CV=CF+ (costuri variabile unitare x q)

se pune intrebarea :care este q pentru care se realizeaza finisajul manual.

2. 000+10q < 10. 000+2q T q < 1. 000 buc/an (finisajul se va realiza mecanizat).

EXEMPLUL NR. 3

O firma fabrica cateva componente care apoi sunt ansamblate intr-un produs final pe care-l desface pe piata. Potrivit informatiilor din contabilitate costurile sunt:

-materiale 2. 800 lei

-salarii 3. 200 lei

-alte variabile 3. 200 lei

-costuri fixe 4. 800 lei

----- ----- --------- ----- ------

Total 14. 800 lei/bucata

Exista posibilitatea ca aceste componente sa fie achizitionate la pretul de 10. 000 lei/bucata rezultand in aceste conditii o economie la costuri de 4. 000 lei/bucata. Se pune problema: fabricarea sau achizitionarea componentelor ?

Aparent aceste componente ar trebui achizitionate, dar daca nu se iau in considerare cheltuielile fixe care se repartizeaza cu ajutorul unor chei conventionale rezulta 14. 000 mai mic decat 10.000. Concluzionam ca producerea acestor componente in unitate va trebui sa continue. Deci si de aceasta data se ia in considerare nu profitul ci contributia la profit a acestor componente.

Relevanta incasarilor

EXEMPLUL NR. 4

O firma are in stoc materii prime al caror pret, respectiv cost de aprovizionare si depozitare, este de 10. 000 lei/tona. Deoarece se prevad schimbari pe piata se estimeaza ca acest stoc nu mai poate fi folosit in fabricatie mult timp. Pentru a atenua pierderile responsabilii centrelor de decizie au propus urmatoarele variante de actiune:

1. -stocul sa se vanda in intregime ca deseu-se estimeaza ca se incaseaza 2. 000 lei/tona

2. -stocul ramas sa se foloseasca pentru a se fabrica o serie speciala a produsului si care apoi sa se vanda la un pret atractiv:Din estimari rezulta ca incasarile vor fi de 12. 500 lei, costurile avand urmatoarea componenta

costurile:- materiale 10. 000

- materiale auxiliare 2. 000

- salarii 4. 000

- ch. comune si gen. 1, 5 fata de salarii

3. -materialele sa se foloseasca la substituirea altor materiale folosite in fabricatia pieselor cu conditia sa nu se afecteze calitatea produsului final. S-a estimat ca prin substituire se vor economisi 6. 000 lei reprezentand reduceri ale costurilor materiale dar totodata vor trebui cheltuite alte 3.500 lei pentru operatii de conservare.

Aratati prin comparatie facilitatile variantelor si decideti asupra variantei cele mai favorabile de valorificare a stocului ramas.

1. 2000 lei/tona castig -10. 000 rezulta o pirdere de 8. 000 lei/tona

2. 12. 500-10. 000-2. 000-4. 000= - 9. 500 lei/tona

3. 6. 000 -3. 500-10. 000= - 7. 500

Decizia nu trebuie sa ia in considerare costurile, ci cele mai mari incasari posibile, pentru ca relevant in acest caz este venitul . Deci:

1 2000

2 12. 500-2. 000-4. 000=6. 500

3 6. 000-3. 500= 2. 500

- se alege varianta 2, care asigura incasari de 6.500; - nu ne mai intereseaza cat a costat stocul

Relevanta cash-flow-ului

In cea ce priveste proiectele de investitii de cele mai multe ori relevanta informatiilor este data de cash-flow-rile pe care le genereaza exploatarea acestora si nicidecum viitoarele valori de inregistrat in contabilitate.

Pentru decizia financiara cash-flow-ul are o importanta mult mai mare decat profitul insasi si de aceea este mult mai folosit in analize.

Cash-flow-ul nu trebuie inteles ca un profit contabil ci ca un flux banesc de intrare sau iesire, iar diferentele dintre ele reprezentand o valoare neta. Poate fi interpretat ca o resursa financiara generata de proiecte, posibila a fi reinvestita.

EXEMPLUL NR. 5

Dintr-un calcul facut de serviciul contabilitate referitor la justificarea achizitionarii unui nou utilaj rezulta urmatoarele:

-valoarea utilajului (pret de achizitie) 28. 000

-vanzari anuale 20. 000

-costuri anuale (cu defalcare pe elemente) 19. 500

-profit brut 500

500

rezulta o rata a rentabilitatii ---------x100=1, 75%

28. 000

-durata de functionare 4 ani

La prima vedere proiectul se refuza pentru o rata a profitului de 1, 75%. Pentru a hotara in acest sens (nu este suficient )este nevoie de a nu lua in considerare o astfel de calculatie si de a proceda la o previziune a cash-flow-lui pe intreaga durata de functionare a utilajului, de asa maniera incat cash-flow-ul sa fie expresia derularii in timp a fenomenului. In plus sa se ia in considerare intreaga durata de exploatare si valoarea in timp a banilor, ori aceasta se poate face numai daca comparam valorile actualizate ale ratei interne de rentabilitate cu rata costului mediu de capital.

Din punct de vedere financiar orice proiect de investitii este acceptat in masura in care VAN > 0 (valoare actualizata neta) si RIR (rata interna de rentabilitate a proiectului) cu rata medie a costului de capital.

Aceasta inseamna ca l-am selectat in vederea luarii unei decizii. . Apoi se iau mai multe variante si se alege cea mai buna.

CONTRIBUTIA LA PROFIT A FACTORULUI LIMITA

Deseori este pusa in evidenta relevanta unor factori care impiedica expansiunea afacerilor, cresterea economica a firmei. Acesti factori ce nu pot fi evitati limiteaza cresterea cifrei de afaceri, ca urmare ei trebuie luati in calcul. Se pune in discutie alternativa de a folosi cat mai profitabil acest factor limita cum ar fi:

-suprafata productiva aferenta ;

-numar salariati si nivelul de calificare a lor ;

-spatiile de depozitare ;

-capacitatea de transport ;

-materiale secifice, etc.

Managerul trebuie sa elaboreze planuri de activitate in situatia in care cu factorul limita se obtine cel mai mare profit. Indicatorul folosit este asa numita contributie la profit pe unitatea de factor limita.

EXEMPLUL NR. 6

O societate comerciala dispune de o suprafata productiva de 10.000 mp. Conform datelor din contabilitate in anul precedent s-au inregistrat urmatoarele:

Firma doreste sa elaboreze un plan rational pentru anul viitor in urmatoarele conditii:

-nu sunt restrictii in privinta salariilor, forta de munca fiind mutabila de la un produs la altul ;

-din comenzile existente rezulta ca nici un produs nu va putea avea vanzari mai mari cu mai mult de 20%fata de anul precedent. Clientii solicita produse din gama sortimentala existenta.

-nu se prevede introducerea in fabricatie a unui produs nou mai profitabil. Produsele existente trebuie sa asigure in continuare gama sortimentala si pentru anul viitor.

-nu sunt posibilitati de crestere a suprafetei de productie, iar suprafata existenta poate fi afectata oricarui produs.

Ce plan de productie va aduce un profit maxim si care vor fi cantitatile de produse valorificate prin comenzi date de clienti.

Etape de rezolvare

1-determinarea contributiei la profit pe unitate de factor limita

Acesta nu e profitul propriu-zis (contabil) ci profitul potential.

Dupa valorile absolute, obtinute din contabilitate, ordinea de preferinta a produselor ar fi B;D;A;C;

Dupa contributia pe unitatea de factor limita, aceasta ordine devine C;D;A;B;

2. -Atribuind suprafata pe produse in ordinea descrescatoare a contributiei la profit pe unitatea de factor limita si tinand seama de faptul ca nici un produs nu poate inregistra cresteri mai mare in volumul cifrei de afaceri de 20%, vom avea:

Daca din totalul contributiei la profit de 50.400 scadem costurile fixe anuale de 20.000 obtinem un profit de 30.400>27. 5 00 profitul anului precedent. ( plus 2.900 u.m).

EXEMPLUL NR. 7

O firma fabrica 4 produse. Dupa prelucrarea informatiilor din contabilitate ce au servit elaborarii contului de profit si pierderi, situatia se prezinta astfel:

Conducerea firmei vrea sa elaboreze un plan pe anul urmator care sa conduca la un profit maxim, luand in considerare urmatoarele restrictii:

-nu se prevad modificari la pretul de vanzare si nici la costuri

-firma trebuie sa opereze cu un set complet din aceste piese, onorand cererea clientelei. Din calcule rezulta ca nici un produs nu poate cobora sub 80% si nu poate depasi 110% cifra de afaceri

-capacitatea de productie a firmei ramane nemodificata

-forta de munca ramane limitata, dar lucratorii pot fi mutati de la un produs la altul.

Rezolvare -informatia relevanta este data de salarii si costurile directe:

- se determina, mai intai, contributia la profit a factorului limita:

Nota - dupa determinarea contributiei la profit pe unitate de factor limita rezulta ca ordinea de preferinta este B;A;D;C:

alocarea pe produse a factorului limita(salarii) presupune urmatorul calcul:

forta de munca 80% B A C D

24. 800 6. 400 9. 600 7. 200 1. 600

forta de munca disponibila

6. 200 2. 400 3. 600 - 200

forta de munca totala

31. 000 8. 800 13. 200 7. 200 1. 800

coeficientul de importanta    1, 1 1, 1 0, 8 0, 9

46.500

coeficientul de repartizare a cheltuielilor fixe k = ----- ----- --------- = 0, 2418

192.300

Rezulta un profit de 39.100 fata de 34.500 realizat in anul precedent, respectiv un plus de 4.600 u.m. Aceasta demnonstreaza ca s-a elaborat un plan fundamentat care tine seama de actiunea factorului limita - fond de salarii.