Specializarea agentilor economici si conditiile de functionare a economiei de schimb

Specializarea agentilor economici si conditiile de functionare a economiei de schimb

Satisfacerea nevoilor umane se realizeaza fie prin productie proprie, prin autoconsum, fie apeland la produsele altora, obtinute prin intermediul schimbului.

Economia de schimb reprezinta forma universala de organizare si functionare a activitatilor economice in lumea contemporana.

Economia de schimb desemneaza acea forma de organizare si desfasurare a activitatii economice in care agentii economici produc bunuri in vederea vanzarii, obtinand in schimbul lor altele, necesare satisfacerii trebuintelor.

Economia de piata este o forma moderna de organizare a activitatii economice, in care oamenii actioneaza in mod liber, autonom si eficient, in concordanta, cu favorabilitatile si regulile pietei, fapt care face posibila valorificarea maxima a resurselor existente pentru satisfacerea nevoilor si dorintelor nelimitate ale oamenilor.

Este modul de organizare al economiei, bazat pe principii concurentiale in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in producerea bunurilor, metodele de producere si organizare a productiei, persoanele sau categoriile de persoane care au acces la aceste bunuri prin dinamica preturilor.

Economia de piata, ca sistem constituit pe plan istoric, este deci un sistem economic modern, care s-a creat in fiecare tara numai pe o anumita treapta de evolutie si dezvoltare, atunci cand au fost create conditiile tehnice, institutionale si spirituale adecvate.

Elementele structurale ale sistemului functional al economiei de piata sunt:

a)Specializarea agentilor economici

Spre deosebire de producatorul "universal" caracteristic economie naturale, economia de schimb are la baza diviziunea sociala a muncii care genereaza agentii economici specializati.

Adam Smith a demonstrat ca diviziunea si specializarea reprezinta cel mai important factor de progres pentru individ si pentru societate, este baza perfectionarii fortelor productive, a indemanarii si chibzuintei.

Originea diviziuni muncii rezida in dorinta naturala a oamenilor de a-si satisface mai multe trebuinte.

Specializarea agentilor economici intr-un anumit domeniu concret poate avea numeroase determinari: traditia, obisnuinta, intamplarea, experienta, dar in primul rand interesul economic. Deciziile de specializare se bazeaza pe teoria avantajului relativ, in baza caruia un agent economic dispune de un avantaj comparativ in raport cu altii daca obtine un anumit bun cu un cost de oportunitate mai mic in raport cu al celorlalti. Specializarea in productie a agentilor economici reprezinta un proces dirijat, previzionat, de restrangere a gamei de produse fabricate sau a proceselor tehnologice utilizate in conditiile cresterii omogenitatii lor, in vederea amplificarii calitatii produselor, a reducerii costurilor acestora si, implicit, a cresterii profitului.

Avantajele economice ale specializarii se bazeaza pe marimea seriilor de fabricatie, diminuarea complexitatii pregatirii fabricatiei, programarii, lansarii si urmaririi productiei, reducerea eterogenitatii tuturor proceselor economice si de management.

Un agent economic (individ, intreprindere, tara) detine un avantaj absolut atunci cand produce o cantitate data de bunuri cu mai putine resurse in raport cu orice alt agent economic.

In ceea ce priveste avantajul relativ (comparativ), problema stabilirii acestuia este legata de costul de oportunitate, adica pretuirea pe care un agent economic o acorda sanselor la care renunta atunci cand face o alegere.

Specializarea genereaza nu numai sporirea rezultatelor cu un efort dat, ci si necesitatea cooperarii si confruntarii agentilor economici, fiind forta coeziunii unei economii.

Specializarea este asadar, prima conditiei si trasatura a economie de schimb, baza a cooperarii si a progresului tehnic.

b)Autonomia si independenta agentilor economici

Agentii economici au dreptul de decizie, iar instrainarea bunurilor are la baza criterii economice.

Existenta agentilor economici egali din punct de vedere juridic si  in fata legii, care isi exercita liber atributele dreptului de proprietate asupra bunurilor de care dispun au caracter eterogen si se structureaza ierarhic.

Autonomia cea mai larga se realizeaza in conditiile proprietatii private cand agentul economic decide privind posesiunea, utilizarea, dispozitia, gestiunii si uzufructul.

In orice economie, alaturi de proprietatea privata, exista in proportii diferite si proprietatea publica, al carui subiect este organizatia statala (statul, administratiile statale si locale).

Proprietatea publica nu satisface in mod direct interesul personal, ceea ce afecteaza creativitatea agentilor economici, asumarea riscurilor si a raspunderii, genereaza birocratie si abuzuri.

c)Activitatea economica graviteaza in jurul pietei

Datorita diviziunii muncii si specializarii agentilor economici, exista o relatie de dependenta intre agentii economici, are loc o separare in timp si spatiu intre productie si consum, intre producator si consumator ceea ce determina necesitatea existentei pietei. Piata devine institutia centrala in jurul careia graviteaza intreaga viata economica, cea care mediaza relatiile dintre producator si cumparator, oferind informatii pentru a decide ce, cum, cat si pentru cine sa se produca, dar, si ce, cat si cum sa se consume. In cadrul pietei se efectueaza schimbul intre agentii economici, care poate fi direct sau intermediat de moneda.

d) Monetizarea economiei

Majoritatea covarsitoare a schimburilor se realizeaza prin mijlocirea monedei, ceea ce face ca economia de schimb contemporana sa functioneze ca o economie monetara.

e)Tranzactiile intre agentii economici sunt bilaterale de piata

Tranzactiile unilaterale (de transfer) reprezinta miscari minore de bunuri: donatii, subventii, impozite, taxe, exproprieri (fara despagubiri), iar cele bilaterale constau in miscari reciproce de bunuri intre agenti economici.

Acestea din urma pot fi tranzactii bilaterale coercitive impuse administrativ unuia dintre participantii la tranzactie si tranzitii bilaterale de piata, generate de intalnirea cererii si a ofertei, a interesului cumparatorului de a-si maximiza satisfactia si cel al vanzatorului de a-si maximiza profitul.

f)Bunurile imbraca forma de marfa

In conditiile economiei de schimb, majoritatea bunurile economice imbraca forma de marfa, devin bunuri comerciale.

Activitatea A:

1. Determinati valoarea de adevar a propozitiilor:

a) orice economie de piata este si o economie de schimb;

b) orice economie de schimb este si o economie de piata.

2. Baza coeziunii si cooperarii intre agentii economici este:

a) proprietatea particulara;

b) diviziunea muncii, respectiv specializarea;

c) interesul fiecaruia de a obtine maximum de efect cu minimum de efort, imbunatatindu-si astfel permanent conditiile de viata.

3. Tranzactiile bilaterale de piata sunt:

a) o caracteristica a economiei de schimb;

b) generalizate si exclusive in economia de piata;

c) exclusive si facultative in economia de comanda.