Istoria Gandirii Economice - David Ricardo

 

Istoria Gandirii Economice

 

David Ricardo

1. Introducere.Date biografice

David Ricardo s-a nascut , la doisprezece ani dupa urcarea lui George al III-lea pe tronul Angliei si a murit la trei ani dupa aceasta.

La data de 18 aprilie 1772, s-a nascut la Londra, David Ricardo.

Originara din Spania, familia tatalui sau parasise Peninsula Iberica la inceputul secolului al XVIII-lea datorita persecutiilor religioase. Se stabilise in Olanda unde Ioseph Israel Ricardo era cunoscut, dupa 1739, ca agent de schimb cu prestigiu in lumea bursei din Amsterdam.

Intrucat in timpul Razboiului de sapte ani Anglia contracta imprumuturi serioase in Olanda neutra, Ioseph R.-care detinea importante pachete de rente engleze- considera util sa trimita pe cel mai tanar dintre copii, Abraham Israel, spre a face o calatorie exploratorie in tara debitoarie.

Abraham Israel, el insusi agent de schimb la Amsterdam, ramane definitiv la Londra pentru a se ocupa de interesele pe care familia sa, ca si alti oameni de afaceri olandezi, le avea in Anglia.

Stabilit in Anglia mai tarziu de 1760, Abraham Ricardo face avere si incepe sa ocupe un loc fruntas in activitatea bursei londoneze, ca si in viata comunitatii evreilor spanioli de aici.

In aprilie 1769, el se casatoreste cu Abigail Delvalle, fiica unei familii de negustori de tutun si agenti de bursa, originari de asemenea din Peninsula Iberica, dar stabiliti de mai multa vreme in Anglia.

Abraham si Abigail Ricardo au avut saptesprezece copii, dintre care doar cinsprezece mai traiau la moartea tatalui lor in 1812 la aproape 80 de anii (Abigail murise in 1801, la 48 de ani).

David a fost cel de-al treilea nascut in familia Ricardo.

Respectarea stricta a vechilor traditii religioase mostenite si cultivate cu grija de ambii parinti, ca si pregatirea copiilor pentru activitatea de afaceri, au constituit dominantele vietii de familie in care a copilarit David Ricardo.

La varsta de 11 ani David este trimis sa isi indeplineasca instruirea la scoala Talmud Tora, de pe langa sinagoga portugheza din Amsterdam scoala de mare reputatie in lumea ebraica. Imprejurarea facea ca la Amsterdam copilul putea locui la un unchi si avea totodata ocazia ca, prin intermediul acestuia,sa se intieze in practicile comerciale si la bursa olandeza, cu care tatal sau pastra serioase legaturi de afaceri, nu puteau reprezenta decat alte argumente in favoarea unei asemenea hotarari.Dupa doi ani petrecuti in Olanda, David se reintoarce la Londra iar dupa inca un an de lectii particulare incepuse sa lucreze, din 1786, in biroul de schimb al tatalui sau.

2.Initierea lui D. Ricardo in lumea economica

Absorbit de aceasta activitate, Ricardo nu mai continua studiile si va simti mai tarziu cu intensitate golurile unei imperfecte instruiri in timpul copilariei si a adolescentei.

Intrat la 14 ani in viata de afaceri, David Ricardo face o ucenicie rapida si incepe sa fie tot mai apreciat in lumea bursei din Londra unde tatal sau -constatand maturitatea de judecata si aptitudinile deosebite ale copilului -ii acorda imputerniciri 'care sunt rareori acordate unor persoane considerabil mai in varsta decat el.'

De altfel, in cativa ani, adolescentul David va incepe sa incheie tranzactii la bursa din Londra nu numai in numele tatalui sau ci si pe cont popriu, iar la 21 de ani avea destula experienta si prestigiu spre a obtine de la bancile din capitala creditele necesare deschiderii unui birou propriu.

Relatiile lui David cu parintii incep sa se deterioreze atunci cand David se indragosteste de Priscilla Ann, fiica unui medic quaker, Edward Wilkinson, care locuia in acelasi cartier in care se mutase in 1792 si familia Ricardo.

In pofida opozitiei parintilor, tinerii se casatoresc la 20 decembrie 1793. David Ricardo al carui spirit independent si liberal nu dadea pentru prima data batai de cap familiei, paraseste comunitatea evreiasca si adera la biserica unitariana.

La 21 de ani, David este excominucat astfel din familia parintesca de care va ramane rupt pana la moartea mamei sale, in octombrie 1801. Intr-adevar, in februarie 1802, la cateva luni dupa ce ii murise sotia, Abraham R. va face un prim gest de clementa mentionand in testamentul sau si pe David caruia ii lasase o mostenire de 50 lire deoarece considerase el 'nu are nevoie de mai mult' fata de 300 lire lasate fiecaruia dintre ceilalti 14 copii aflati in viata.

In 1793, insa, intransigenta parintilor era totala. Tanara familie D. Ricardo in care se vor naste opt copii, este nevoita in acest punct sa ia viata pe cont propriu.

David Ricardo era "cam putintel de statura, dar bine proportionat; activ si cu o infatisare deschisa, expresiva; inteligent, cu o voce placuta, dar care stie sa se inalte spre a fixa atentia celor din jur". Scrierile si descrierile biografilor ni-l infatiseaza ca pe un om de o mare sensibilitate, profund atasat familiei sale, atent si tandru nu numai cu sotia si copiii, dar si cu toate rudele (pe care nu de putine ori le-a ajutat cu insemnate sume banesti)

Intre 1793 si 1819 David Ricardo a fost agent al Bursei de valori din Londra. El a fost "jobber" (dealer) si a speculat in principal "ŕ la baisse" (fiind denumit "bear"). La bursa exista doua tipuri de tranzactii:

a) in numele clientului, facute de "brokers"

b) in nume propriu, realizate de "dealers" (jobbers) (dealerul poate fi si broker, invers nu este valabil).

Dorinta de a-si imbogati cunostiintele, sa fie la curent cu tot ceea ce era nou l-au determinat pe tanarul om de afaceri sa nu ezite in a-si consuma orele libere spre a citi si a invata.Inca din 1797, -pe de-o parte obsedat de imperfecta sa instruire din timpul adolescentei, pe de alta parte atreas de forta cu care se impuneau stiintele naturii si stiintele experimentale -incepe sa ia lectii, iar apoi sa studieze singur matematicile, chimia, geologia si mineralogia.Ultimele doua ramanand pentru mult timp printre pasiunile sale.

Aceeasi sete nestavilita de cunoastere l-a adus, de altfel, si la studiul economiei politice, disciplina in care si-a putut valorifica mai bine cunostintele practice, dobandite prin propria-i experienta, decat in mineralogie.

3. Prima lucrare stiintifica a lui D.Ricardo

Ricardo incepe sa studieze si sa restudieze literatura economico-financiara; face note si comentarii pe marginea lucrarilor de autoritate in epoca ale lui James Stuart, Adam Smith. Henry Thornton si trecerea in fudamentarea teoretica a tezelor enuntate in 'Morning Chronicle', redactand prima sa lucrare stiintifica sub titlul 'The High Price of Bullion, a Proof of the Depreciation of Bank Notes'(Pretul uract al aurului, o dovada de depreciere a bancnotelor)

Este surprinzator, avandu-se in vedere insa lipsa de educatie scolara a lui Ricardo ca, aceasta prima lucrare este scrisa stralucit si el se dovedeste a fi un teoretician perfect, un statician competent si un logician aproape fara rival in aceeasi vreme. Fiecare argument este prezentat cu o cu o judecata matura. Autorul pare sa fie absolut sigur de el insusi. Se prevad, de asemenea, in acest efort initial de economie politica teoretica, semnele clare, ale unei contributii majore pe care Ricardo o va aduce acestei stiinte.

● David Ricardo elaboreaza si publica in 1816 o noua lucrare Propuneri cu privire la o circulatie baneasca economicoasa si sigura, cu observatii asupra profiturilor Bancii Angliei interesand statul si proprietarii capitalului bancii. Prin intermediul ei, conceptia ricardiana a etalonului-aur" ("Gold Standard") isi croia drumul.

Autorul ataca frontal prejudecata monedei metalice. "O moneda de hartie bine reglementata constituie un avantaj atat de mare pentru comert, incat as regreta enorm daca anumite prejudecati ne-ar obliga sa ne reintoarcem la unsistem de mai putina utilitate"Lucrarea din 1816, se incheie cu o teza al carei continut progresist va intra in constiinta opiniei publice abia multe decenii mai tarziu: statul, unic emitator de moneda de hartie pe intreg teritoriul tarii;convertibilitate;responsabilitate pentru politica monetara exclusiv in fata parlamentului.

In anul 1819 s-a retras din activitatea de "jobber"al Bursei de valori din Londra si a intrat in politica. "Ajuns foarte bogat pe cand era inca si foarte tanar - scria Costin Murgescu -, Ricardo nu facea exceptie de la dorinta bancherilor si industriasilor vremii de a intra si in «inalta societate» londoneza sau cel putin de a duce o viata pe picior de egalitate cu aceasta". Ajuns parlamentar (in Camera Comunelor), David Ricardo a

promovat interesele fortelor capitalismului in ascensiune - fiind de fapt un "whig" - desi el insusi a sfarsit prin a deveni un important "landlord". Dar viata-i, tumultuoasa, plina de succes si incununata cu o esentiala contributie la dezvoltarea gandirii economice a lumii, va fi curmata dureros, la o varsta tanara, cand se afla in deplinatatea fortei creatoare. "In plina activitate, dupa incheierea sesiunii parlamentare din 1823, i se redeschide o veche si neglijata afectiune la ureche. Ingrijirile medicale nu pot impiedica evolutia rapida a bolii si, dupa o grea agonie, David Ricardo moare in varsta de 51de ani la 11 septembrie 1823 la resedinta sa" Unii exegeti ai operei ricardiene sustin ca David

Ricardo a trait si si-a scris lucrarile de teorie economica la proprietatea Gatcombe Park.   

In anii 1970 proprietatea a fost suficient de importanta pentru a o atrage pe Regina

Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, care a cumparat-o pentru Printesa Anne si sotul ei. Proprietatea exista si la ora actuala.

Metodologia lui D.Ricardo. Principala lucrare

Principala sa lucrare On the Principles of Political Economy and Taxation a vazut lumina tiparului in anul 1817. Despre principiile Economiei politice si impunerii a aparut cu 41 de ani dupa An inquiry into the Nature and Causes of the Wealth of Nations a lui Adam Smith si cu 50 de ani inainte de primul volum din Das Kapital al lui Karl Marx. Se pare ca in decizia lui Ricardo de a scrie aceasta carte, un rol deosebit a avut James Mill (1773- 1836), care l-a incurajat cu insistenta spunandu-i la unmoment dat: "Intrucat am obiceiul sa exercit o autoritate de profesor, va ordon sa ma ascultati si sa incepeti, fara nici o ora de intarziere, scrierea cartii".

"Desi Ricardo a fost preocupat sa scrie o carte cat mai accesibila. Principiile reprezinta, probabil, cartea cea mai dificila din toate cate au intrat in tezaurul gandirii economice

mondiale".

Multi ganditori au exprimat puncte de vedere asemanatoare. Marx releva "arhitectonica nespus de ciudata si necesarmente gresita a lucrarii". Charles Gide acuza "lipsa unui plan unitar si dispozitia

intamplatoare a capitolelor".

Joseph Alois Schumpeter subliniaza "lipsa de sistem a lui Ricardo (in sens formal) greu de urmarit", sau ca unele sectiuni ale cartii sunt "printre cele mai dificile parti de absorbit din intreaga literatura economica". Dar, in acelasi timp, s-a exprimat si "satisfactia teoretica pe care primele doua capitole o procura prin originalitatea lor, prin unitatea conceptiei lor fundamentale, prin simplitatea, caracterul concentrat, profunzimea, noutatea si concizia atotcuprinzatoare a expunerii" sau "originalitatea unor rationamente" chiar in capitolele a caror lectura este "obositoare si plicticoasa".

Prin aparitia lucrarii fundamentale a lui David Ricardo Despre principiile Economiei politice si impunerii gandirea economica universala intra intr-o noua etapa, superioara, a dezvoltarii sale. Locul lui Ricardo si al Principiilor sale este bine precizat in lungul mers al ideilor economice:

1. Economia britanica si cea mondiala se afla, la 41 de ani de la tiparirea Bogatiei natiunilor a lui Adam Smith, intr-o noua etapa a evolutiei sale. Daca in vremea lui Smith manufactura era dominanta economiei, in timpul lui Ricardo se infaptuia revolutia industriala. Principiile lui Ricardo sunt expresia acestui nou stadiu de evolutie al economiei britanice si mondiale.

2. In timp ce Bogatia natiunilor si conceptia economica a lui Adam Smith contineau unele elemente ale doctrinei religioase, Principiile si gandirea economica a lui David Ricardo sunt integral laice. Cu aparitia Principiilor lui Ricardo Economia politica intra intr-o noua etapa a dezvoltarii sale. De acum inainte, Economia politica devine o disciplina integral laica. Pana la David Ricardo

Economia politica era legata de Religie si Filosofie. De acum incolo ea devine disciplina stiintifica de sine statatoare.

3. Metodologia lui David Ricardo se deosebeste fundamental de cea a predecesorilor sai. De-a lungul timpului - pana la el - realitatea economica fusese cercetata si explicata prin folosirea mai multor metode: descrierea si abstractia, inductia si deductia. David Ricardo foloseste o singura metoda de investigare a economiei reale, abstractia. "Metoda deductiei si a abstractiei stiintifice, utilizata de Ricardo cu luciditate si o consecventa neintalnita la vreunul dintre predecesorii sai, , i-au permis nu numai sa patrunda in sfera teoriei, dar sa ridice pe o noua treapta cercetarea economica si sa devina primul constructor al analizei economicemoderne". Aceasta va conferi intregului sau demers teoretic un caracter unitar si profund stiintific.

4. Pana la David Ricardo preocuparile ganditorilor economisti fusesera concentrate - in principal - pe cautarea raspunsului la intrebarea: "Ce este bogatia si cum poate fi ea sporita?" Desi Ricardo nu s-a preocupat in mod special de analiza problematicii crearii si sporirii bogatiei nationale, aprecia ca: "O natiune este bogata nu prin abundenta monedei, nici prin valoarea urcata in moneda cu care circula marfurile sale, ci prin abundenta marfurilor sale, ce contribuie la bunastarea si satisfactiile sale". De

asemenea, clasicul englez a fost favorabil cresterii numarului populatiei (desi in privinta evolutiei nivelului de trai al acesteia a fost un pesimist). "As regreta foarte mult - arata el - daca considerente legate de foloasele vreunei clase ar duce la franarea cresterii avutiei si populatiei tarii.

Ricardo apreciaza - la fel ca Smith - ca exista doua modalitati de a spori bogatia oricarei natiuni:

sporirea cantitatii de munca productiva;

cresterea productivitatii muncii

Dintre aceste doua moduri de a mari bogatia, cel din urma trebuie preferat, deoarece aceeasi munca va produce mai mult, "bogatia va spori, dar nu si valoarea". Evident ca aceasta afirmatie a lui Ricardo privind posibilitatea cresterii masei bogatiei pe cale intensiva, fara o crestere corespunzatoare a valorii ei, este o concluzie falsa. Dar, intrucat el nu a clarificat continutul capitalului constant, nu putea sa-si dea seama ca, o data cu cresterea fortei productive a muncii, aceasta poate sa conserve, respectiv sa transfere asupra marfurilor o valoare tot mai mare. Adept al cresterii bogatiei pe cale intensiva, Ricardo a identificat - in mod magistral - directiile de actiune pentru aceasta: "prin inventarea de masini, prin perfectionarea indemanarii, printr-o mai buna diviziune a muncii sau prin descoperirea de noi piete unde schimburile pot fi facute in conditii mai avantajoase, un milion de oameni pot produce dublul sau aproape triplul sumei bogatiilor"

Apreciind ca in domeniul producerii bogatiei lucrurile fusesera rezolvate corespunzator, David Ricardo orienteaza cercetarile spre studierea problematicii repartizarii bogatiei in societate. "A determina legile care reglementeaza aceasta distributie - apreciaza el - constituie principala problema in economia politica"..

In Principiile sale se gaseste una din primele teorii stiintifice despre repartitia veniturilor intre clasele sociale.

5. David Ricardo va curati de imperfectiuni teoria valorii-munca preluata de la Smith, pregatind, astfel, cvasitotalitatea elementelor acesteia pentru modelul marxist, care a urmat la o jumatate de secol dupa aparitia Principiilor. Apreciind ca valoarea are ca unic izvor munca incorporata in marfa, clasicul englez va defini si trata - in mod consecvent - toate veniturile drept "scazaminte din teoria contradictiilor sociale aparute in procesul repartizarii bogatiei create prin munca muncitorilor.

6. Traind in perioada revolutiei industriale,Ricardo a sesizat ca societatea umana intra intr-o noua etapa de evolutie, industrialismul. De aceea, prin intreaga sa opera si atitudine, el s-a situat pe pozitiile capitalismului si a respins modul de productie feudal. Aceasta pozitie este cat se poate de evidenta si de neta in teoria repartitiei, unde apreciaza ca renta este un venit "retrograd", in timp ce salariul si profitul sunt venituri "progresiste". Ba mai mult, el a apreciat ca in procesul repartitiei apar doua tipuri de contradictii. Prima, intre "landlorzi", pe de o parte, si fortele capitalismului, pe de alta parte. A doua, intre muncitori si patroni. El a considerat ca prima contradictie este mai puternica si in solutionarea ei a sustinut - evident - interesele capitalismului. Aceasta pozitie pare - la prima vedere - paradoxala si contradictorie statutului social din ultima parte a vietii lui David Ricardo. Dupa cum se stie el a devenit un mare proprietar de pamant, capatand in felul acesta statutul de landlord si intrand in clasa sociala ale carei interese le-a respins consecvent prin intreaga sa activitate teoretica. In aceeasi vreme prietenul sau de o viata, Robert Thomas Malthus, a fost fervent si consecvent sustinator al intereselor marilor proprietari funciari, fara ca el insusi sa se numere printre acestia.

5. Conceptia economica

In vara lui 1792, pe cand se afla cu sotia sa bolnava in statiunea Bath, a trecut printr-o biblioteca de unde se puteau imprumuta carti; a dat astfel, de Avutia natiunilor a lui Adam Smith pe care a luat-o si a inceput s-o citeasca. Unii biografi atribuie acestei intamplari rolul «determinant» in trecerea sa spre o activitate stiintifica economica" Exegetii operei ricardiene considera ca acest moment ar fi fost hotarator pentru inceperea de catre David Ricardo a studiului problemelor practicii si teoriei economice. De fapt, lucrarea lui Adam Smith - pentru care a manifestat o mare admiratie - a constituit punctul de plecare in demersul teoretic al lui David Ricardo. Intr-o scrisoare catre Hutches Trower din 1818 Ricardo afirma:"Imi amintesc bine placerea pe care am avut-o cand am descoperit ca d-ta, ca si mine, suntem mari admiratori ai operei lui Adam Smith"

Deci, David Ricardo a propus:

a. Demonetizarea metalelor pretioase si inlocuirea lor in circulatie cu banii de hartie. Banii de hartie indeplinesc aceleasi functii ca metalele pretioase si au - in plus - avantajul ca sunt mai ieftini (idee preluata si de John Maynard Keynes).

b. Fixarea si reglementarea stricta a cursului banilor de hartie, pentru a evita devalorizarea lor. Masa banilor de hartie trebuie dimensionata astfel incat sa fie complet acoperita in metale pretioase la cursul fixat de autoritatea statala.

Modelul propus de David Ricardo se va impune si generaliza treptat in intreaga lume si va avea ca piloni fundamentali trei idei:

- dreptul de emisiune devine monopol al statului national;

- convertibilitatea deplina a hartiilor moneda;

- responsabilitatea pentru politica monetara exclusiv in fata parlamentului.

Conceptia monetarista a lui Ricardo a triumfat - in Anglia si intreaga lume - dupa moartea sa. Prin ideea demonetizarii metalelor pretioase, David Ricardo s-a dovedit unul dintre cei mai talentati si vigurosi demolatori ai teoriei nominaliste a banilor, curatind, astfel, gandirea economica de ramasitele doctrinei mercantiliste. El a adus contributii majore la triumful teoriei cantitative a banilor (ale carei inceputuri le facuse francezul Jean Bodin in anul 1568) ce va domina de acum incolo gandirea monetarista.

Iata, formulata de Ricardo, ecuatia schimburilor: "Put the mass of commodities of all sorts on one side of the line, - and the amount of money multiplied by the rapidity of its circulation on the other. Is not this in all cases the regulator of prices?"

♦ Opera lui Ricardo ramane 'plafonul ultim, de netrecut', al economiei publice burgheze si punctul de plecare al teoriei marxiste.

David Ricardo a murit la varsta de 51 de ani, la resedinta sa de la Gatacomb Park, la 1 septembrie 1823.

In testamentul lasat in afara de foarte numerosii membrii ai familiei sale, apar numai trei persoane puse pe acelasi plan cu fratii si cumnatii: Basevi, Mill si Thomas Robert Malthus.

6. Concluzii:

● David Ricardo a trait doar 51 de ani, dar a reusit sa lase posteritatii o mostenire intelectuala inestimabila. Acest lucru este cu atat mai surprinzator si paradoxal daca tinem cont ca David Ricardo a fost un economist autodidact, fara aproape nici un fel de educatie scolara.

David Ricardo a revolutionat metodologia cercetarii prin folosirea consecventa a metodei abstractiei, conferind intregului sau demers un caracter unitar si oferind stiintei economice aparatul cel mai important al propriei deveniri si dezvoltari.

● David Ricardo a reusit - ca nimeni altul inaintea lui - sa parcurga drumul de la fenomen la esenta, sa se ridice de la concret la abstract, de la analiza la sinteza si generalizare, sa clarifice continutul unor notiuni si sa formuleze legi ale stiintei economice. Pe drumul deschis de el a mers, merge si astazi si va merge in continuare cercetarea stiintifica din domeniul economiei. Nimic din ce a formulat David Ricardo nu a fost negat de catre urmasi, nu a fost infirmat de cercetarile care au urmat ci - dimpotriva -, confirmat de realitate si completat ori imbogatit de cercetarile ulterioare. Bunul simt comun si intuitia geniala sunt elementele principale ale intregii constructii intelectuale ricardiene. Logica bunului simt l-a ajutat si condus pe ganditorul englez sa gaseasca si sa urmeze drumul drept, cel mai scurt, spre intelegerea continutului proceselor realitatii economice a timpului sau si a celor ce vor urma. Iar intuitia geniala i-a permis patrunderea spre esenta realitatii, spre generalizare si formularea unor noi postulate cu care a imbogatit stiinta economica. Constructia intelectuala ricardiana se inscrie perfect in silogismul dezvoltarii stiintei.

Bibliografie:

Costin Murgescu 'DAVID RICARDO' in Anglia Revolutiei industriale, Editura Stiintifica, Bucuresti 1972

David Ricardo OPERE ALESE volumul I, Chisinau Universitas, 1993

Gillman, Joseph, M., Dezvoltarea lui Ricardo ca economist, in "Science and Society", vol. XX, nr.3, London

Optiuni monetare ( Bullion Report ) / Raportul Comitetului Aurului din 1810 . Pretul urcat al aurului o dovada de depreciere a bancnotelor cu apendice / Comitetul Aurului ; David Ricardo ; tradus din engleza de Stefan I. Dumitrescu Bucuresti: Asociatia economistilor din Romania, S.A.