Procesul bugetar comunitar

Procesul bugetar comunitar

In ceea ce priveste desfasurarea procesului bugetar comunitar, acesta se concretizeaza in stabilirea limitelor maxime pentru diferitele valori prognozate pe diferitele titluri si capitole bugetare atat pe partea de cheltuieli, cat si pe partea de resurse proprii.

Resursele proprii trebuie sa acopere in mod automat cheltuielile comunitare totale, la nivelul tuturor statelor membre, prin procedurile cuprinse in Regulamentul financiar.

In ceea ce priveste desfasurarea procesului bugetar deosebit de complex si laborios, Comisia Europeana elaboreaza Propunerea Proiectului de Buget, iar adoptarea revine Consiliului si Parlamentului European, bazata pe un tip special de decizie reglementata printr-un Acord interinstitutional.

Acest sistem cu trei institutii este cunoscut si sub denumirea de "trilogie .

Uniunea Europeana are conturi de disponibilul de fonduri deschise pentru colectarea resurselor proprii.

Fiecare stat membru inscrie resursele proprii in creditul contului deschis in acest scop in numele Comisiei la trezoreria sa sau la organismul pe care l a desemnat.

Conturile deschise in numele Comisiei de catre fiecare stat membru sunt in moneda nationala si cuprind transferurile de la Uniunea Europeana, precum si platile de resurse proprii catre Uniunea Europeana.

Situatia financiara evidentiaza fondurile de la Uniunea Europeana care sosesc pe destinatii precise si platile de resurse proprii catre Uniunea Europeana, precum si balanta neta de tip contabil.

Etapele procesului de pregatire si intocmire a bugetului comunitar pot fi sintetizate dupa cum urmeaza:

Principalele etape ale procedurii bugetare

Procedura bugetara este prevazuta de articolul 272 al Tratatului CEE, care stipuleaza secventa etapelor si limitele de timp care trebuie respectate de cele doua entitati ale autoritatii bugetare: Consiliul si Parlamentul.

Procedura bugetara, asa cum este definita de Tratat, se extinde de la

1 septembrie pana la 31 decembrie a anului care precede anul bugetar pentru care se elaboreaza bugetul, dar in practica acest program este devansat.

Procedura bugetara anuala cuprinde cateva etape, care pot fi sintetizate astfel:

Elaborarea de catre Comisia Europeana a proiectului preliminar de buget

si transmiterea acestuia catre autoritatea bugetara, dar nu mai tarziu de 15 iunie.

Fiecare institutie care primeste alocatii bugetare elaboreaza o estimare a cheltuielilor necesare pentru anul urmator.

Dupa o dezbatere interna orientativa pentru stabilirea principalele prioritati politice si bugetare ale anului viitor, Comisia pregateste proiectul preliminar de buget dupa analizarea necesitatilor de cheltuieli ale tuturor departamentelor solicitante si arbitrarea conflictelor dintre cereri.

Acest proiect preliminar este adoptat de Comisie cel mai devreme in luna mai si, redactat in toate limbile statelor membre, este inaintat autoritatii bugetare nu mai tarziu de 15 iunie.

Proiectul preliminar poate fi rectificat de catre Comisia Europeana prin intermediul unor amendamente, care sa furnizeze informatii noi ce nu erau disponibile in momentul stabilirii primei variante a proiectului preliminar.

► Elaborarea de catre Consiliul European a proiectului de buget

Consiliul introduce in prima lectura proiectul preliminar de buget.

Simultan, este initiata o procedura de conciliere cu privire la cheltuielile obligatorii, ce urmeaza a fi introduse in buget.

Dupa o intalnire cu o delegatie a Parlamentului European, Consiliul stabileste, inainte de 1 iulie, proiectul de buget, care este transmis Parlamentului in prima jumatate a lunii septembrie.

► Prima lectura de catre Parlamentul European a proiectului de buget are loc in luna octombrie.

Parlamentul dezbate proiectul de buget si ca urmare pot surveni trei situatii diferite:

- Parlamentul nu intreprinde nici o actiune - bugetul este considerat aprobat;

- Parlamentul aproba bugetul - procedura este completa;

- Parlamentul decide sa faca modificari:

* propune modificari in cheltuielile obligatorii;

* propune amendamente la cheltuielile neobligatorii.

Modificarile propuse la cheltuielile obligatorii necesita o majoritate absoluta a voturilor exprimate,

Amendamentele referitoare la cheltuielile neobligatorii necesita votul unei majoritati absolute a membrilor Parlamentului.

► A doua lectura de catre Consiliul  European a proiectului de buget are

loc in a treia saptamana a lunii noiembrie, dupa o intalnire de mediere cu o delegatie a

Parlamentului.

Proiectul de buget este rectificat in lumina amendamentelor Parlamentului referitoare la cheltuielile neobligatorii sau a modificarilor propuse la cheltuielile obligatorii.

Deciziile Consiliului la a doua lectura referitoare la cheltuielile obligatorii determina stabilirea sumelor finale.

Proiectul de buget rezultat in urma amendamentelor este returnat Parlamentului in jurul datei de 22 noiembrie.

► A doua lectura de catre Parlament si adoptarea bugetului

In timp ce Consiliul are ultimul cuvant asupra cheltuielilor obligatorii, Parla- mentul revede cheltuielile neobligatorii in sesiunea din luna decembrie, cand poate accepta sau refuza propunerile Consiliului.

In final, Parlamentul adopta bugetul in intregime.

Parlamentul poate adopta bugetul cu o majoritate absoluta a membrilor sai si trei cincimi din voturile exprimate.

Presedintele Parlamentului declara bugetul adoptat si acesta poate fi transpus in practica.

In situatii exceptionale sau in conditii imprevizibile, Comisia Europeana poate propune, in timpul anului, rectificarea bugetului adoptat.

Rectificarea  bugetului este utilizata, de asemenea, pentru introducerea rezultatului bilantului din anul precedent in bugetul pe anul curent.

Rectificarea bugetului este subiectul acelorasi reguli procedurale ca si bugetul general.

Pornind de la Tratat, procedurile bugetare sunt reglementate si cu ajutorul altor instrumente, printre care pot fi mentionate intelegerile interinstitutionale, inclusiv intelegerea din 6 mai 1999 privind disciplina bugetara si imbunatatirea procedurii bugetare.

Unul dintre pasii importanti facuti de aceasta intelegere este reprezentat de concertarea actiunilor Parlamentului Consiliului si Comisiei Europene intr-o procedura generala.

Ca in toate sistemele bugetare nationale, legislatia bugetara comunitara prevede, potrivit  articolului 2 4 ( 05) al Tratatului CE, obligatia executarii bugetul Uniunii Europene conform principiilor de gestiune financiara sanatoasa.

Baza legala pentru efectuarea controlului financiar referitor la bugetul Uniunii

Europene este reprezentata de urmatoarele documente:

. Tratatul CE" - Tratatul de instituire a Uniunii Europene semnat la

Maastricht la 7 februarie 1992 si intrat in vigoare la 1 noiembrie 1993 prin articolele

275 ( 05a) si 276 ( 06);

Tratatul Euratom" - Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice semnat la Roma si intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958 prin articolului 1 0b;

. Tratatul CECO" - Tratatul de instituire a Comunitatii Europene a Carbunelui

si Otelului intrat in vigoare la 23 iulie 52 prin articolul 7 g;

Regulamentul Financiar din 21 decembrie 1977, cu amendamentele ulterioare.

In principiu, controalele interne referitoare la bugetul comunitar se realizeaza cu ajutorul mecanismelor de control financiar intern ale Comisiei Europene.

De mentionat faptul ca, in numeroase cazuri, aceste controale se desfasoara in colaborare cu organismele nationale de control.

Controalele externe sunt de competenta Parlamentului European si a auditului efectuat de Curtea Europeana de Conturi.

Etapa finala a controlului o reprezinta procedura de verificare a inchiderii contului general anual de executie a bugetului comunitar, care se efectueaza o data pe an, la recomandarea Consiliului European.

Parlamentul European trebuie sa aprobe prin vot inchiderea bugetara anuala.

Comisia Europeana este obligata sa respecte observatiile Parlamentului European cu privire la executarea cheltuielilor si sa intreprinda actiunile care se impun.

Controlul intern

Operatiile implicand cheltuielile si veniturile bugetului comunitar formeaza obiectul unui control intern efectuat de personalul autorizat al fiecarei institutii publice comunitare.

Reglementarile prevad o serie de mecanisme de exercitare a controlului care se aplica la nivelul statelor membre, astfel incat actiunile de control nu sunt administrate direct de catre Comisia Europeana.

Controlul initial, atat al veniturilor, cat si al cheltuielilor, se exercita partial de autoritatile nationale, care si-au mentinut aceste drepturi, in special cele vizand resursele proprii, deoarece dispun de aparatul necesar pentru colectarea si controlul acestor sume.

Pentru aceste operatii, Statele Membre pot retine, cu titlul de taxa de colectare,

10% din resursele proprii colectate pe teritoriile proprii.

Cheltuielile operationale in cadrul unor fonduri structurale europene, cum ar fi Fondurile Europene pentru Orientare si Garantie Agricola (FEOGA), Fondurile Europene Sociale si Fondurile europene pentru Dezvoltare Regionala (FEDER) sunt, de asemenea, controlate, intr-o prima faza, de catre autoritatile statelor membre, care, deseori, trebuie sa suporte costurile aferente acestor interventii.

La nivel comunitar, controlul este exercitat de catre directorii cu atributii de control si de catre contabilii autorizati in acest sens, iar ulterior de catre controlorul financiar intern, din interiorul fiecarei institutii publice comunitare.

Totusi, colectarea resurselor proprii ale bugetului comunitar constituie o problema pentru institutiile Uniunii Europene.

Acesta a fost motivul pentru care Parlamentul European a creat un Comitet de Control privind Transferul Fondurilor, cu atributii in combaterea fraudelor si care este abilitat sa conduca propriile verificari privind operatiile ce implica venituri sau cheltuieli comunitare.

Rolul controlului financiar este in curs de reevaluare si, in cadrul procesului de

reforma pe care il traverseaza Comisia Europeana in prezent, este foarte posibil ca Regulamentul Financiar sa impuna, in viitor, o separare a functiilor de cenzorat de procesul de aprobare prealabila a cheltuielilor.

Controlul extern

Controlul extern este efectuat de catre Curtea Europeana de Conturi, a carei sarcina principala este de a efectua un audit independent asupra conturilor Uniunii Europene.

Acest audit nu este de natura juridica, deoarece Curtea  Europeana de Conturi nu are competente de a aplica sanctiuni.

Ca parte a activitatii sale, in fiecare an, Curtea Europeana de Conturi inainteaza autoritatii bugetare o serie de rapoarte detaliate conform Articolului 48 al Tratatului de instituire a Uniunii Europene, dupa cum urmeaza:

- Atestarea corectitudinii contabilitatii, a legalitatii si corectitudinii tranzac-

tiilor" (cunoscut sub apelativul DAS);

- raportul anual privind executarea bugetului general, incluzand bugetele tuturor institutiilor si organismelor satelit;

- rapoartele speciale cu privire la probleme specifice.

Uneori, Curtea Europeana de Conturi inainteaza si rapoarte privind operatiunile de imprumut/credit si operatiunile Fondului European de Dezvoltare Regionala.

Biroul de lupta impotriva fraudelor (cunoscut sub apelativul OLAF) este in mod oficial independent de Secretariatul General al Comisiei Europene.

Acesta a fost constituit la initiativa Parlamentului European si are un rol important in protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene, avand responsa-

bilitatea de a lupta, in toate institutiile publice comunitare, impotriva fraudelor

implicand fonduri ale Uniunii Europene si de a coordona organismele responsabile din Statele Membre.

Prevederile articolului 280 (209a) din Tratatul de constituire a Uniunii Europene, care se refera la fraude si interesele financiare ale Uniunii Europene, au fost accentuate prin Tratatul de la Amsterdam, astfel incat acum se impune o cooperare mai stransa a Statelor Membre cu Comisia Europeana.

Aceasta reglementare reprezinta, de asemenea, o cale pentru ca sa se acorde Statelor Membre o protectie echivalenta si eficace in corelare cu interesele financiare ale Uniunii Europene.