Prevenirea furturilor comise de catre salariati

Prevenirea furturilor comise de catre salariati

Majoritatea pierderilor datorate sustragerilor sunt rezultatul furturilor de catre salariati si nu de sterpelitori. In SUA, ponderea furturilor salariatilor este de  48,5 iar in Romania de 60%.

Aceste furturi se rasfrang asupra cumparatorilor. Un studiu efectuat in S.U.A. arata ca preturile cu amanuntul cresc din acest motiv cu 15%. De asemenea, se considera ca 30% din falimente se datoreaza furturilor salariatilor. Acesti hoti nu sunt descoperiti deoarece fura atunci cand intreprinzatorul este foarte ocupat cu activitatile zilnice si neglijeaza siguranta magazinului. Apoi, unii intreprinzatori nu pot crede ca salariatii lor, in care au incredere, fura, ceea ce face ca salariatului neonest sa i se ofere prilejul de a fura.

1. Cauze ale furtului de catre salariati

Salariatii fura de la firma la care sunt angajati din mai multe motive. Ei pot avea anumite deprinderi costisitoare (alcool, jocuri de noroc etc.) Altii considera ca nu sunt platiti suficient si isi completeaza diferenta. S. Kantor afirma ca exista patru motive care ii determina pe salariati sa fure: nevoia, lacomia, tentatia si prilejul favorabil, firma putandu-le controla pe ultimele doua. Pentru a minimiza pierderile datorate salariatilor, intreprinzatorul trebuie sa cunoasca modul in care tentatia si prilejul favorabil determina furtul. Cateva conditii duc la lipsuri majore in siguranta magazinului.

Increderea in salariati. Studiile arata ca cel mai adesea fura salariatii tineri, insa vechii salariati pot aduce prejudicii mai mari. In multe afaceri mici intreprinzatorul vede salariatii vechi aproape ca pe niste parteneri si lucreaza cu ei ca intr-o atmosfera de familie. Un astfel de sentiment, nu de nedorit, poate duce la o bresa in siguranta firmei. Ironia sortii face ca cei mai devotati si mai harnici salariati sa fie primii suspecti. Cei in care ai cea mai mare incredere pot fura cel mai mult. Multi intreprinzatori refuza sa o creada, insa acesti salariati au cea mai mare accesibilitate la chei, registre de casa, seifuri. Din cauza vechimii, acesti salariati detin pozitii cheie si sunt familiarizati cu activitatea, asa ca ei cunosc unde sunt punctele slabe ale controlului si procedurilor de siguranta. Datorita cunostintelor si pozitiei lor, acesti salariati sunt cei mai in masura sa fure. Deci, cei in care ai cea mai mare incredere sunt cei mai potriviti sa fure. Intreprinzatorul nu trebuie sa aiba o incredere oarba in nici un salariat, iar increderea sa sa se bazeze pe realizarile precedente si pe onestitatea probata.

Intreprinzatorul trebuie sa fie atent la salariatii care muncesc fara intrerupere, neluandu-si nici concedii de odihna si nici de boala. Ei ezita sa o faca deoarece se tem ca vor fi descoperiti. Lucrand, isi pot acoperi furtul.

Nu trebuie lasati nesupravegheati nici salariatii nemultumiti. Acestia, nesatisfacuti de salariile primite sau de faptul ca nu au fost promovati, se pot razbuna pe intreprinzator, furand. Salariatii neonesti vor fura atat cat considera ca este diferenta dintre cat sunt platiti si cat considera ei ca ar trebui sa fie platiti. Ei isi justifica actiunile prin rationament. Intreprinzatorii trebuie sa priveasca cu suspiciune salariatii care duc o viata peste posibilitatile lor.

Atmosfera organizatorica necorespunzatoare. De multe ori managerii creaza neintentionat o atmosfera care ii incurajeaza pe salariati sa nu fie onesti. Neintroducerea controlului formal invita la furt. Nimic nu incurajeaza mai mult la furt decat constiinta ca nu esti prins. Se considera ca salariatii fura din patru motive: nevoia sau dorinta; din rationament; prilejul de a fura; cunoasterea faptului ca exista o mica probabilitate de a fi prins.

Salariatii pun accent pe ceea ce face intreprinzatorul si nu pe ceea ce spune. Daca va introduce un sistem de control complet pe care insa il va ignora apoi, salariatii vor considera ca siguranta nu este importanta. Marfurile, materialele nu pot fi transferate fara a fi inregistrate. Nu trebuie sa fie nici o exceptie nici pentru sef si nici pentru rudele sale. Managerul trebuie sa instituie o procedura de control clara si sa stabileasca pedepse pentru incalcarea ei, pentru a descuraja furturile.

Lipsa sigurantei fizice. Un alt factor ce determina salariatii sa fure il constituie conditiile fizice necorespunzatoare. Intreprinzatorul care acorda o atentie redusa distribuirii cheilor, combinatiilor seifurilor etc. invita la furt. De asemenea, neinchiderea usilor si geamurilor sau neinstalarea unui sistem de alarma expune firma furturilor dinauntru si dinafara.

Multe furturi se inregistreaza in timpul manipularii marfurilor. Daca acelasi salariat care pregateste comenzile de aprovizionare are pe mana si facturile, poate fi tentat sa modifice documentele si deci sa fure marfuri.

O alta posibilitate de a fura se iveste in momentul efectuarii curateniei. Odata cu colectarea gunoaielor, se pot fura si marfuri valoroase.

Controlul impropriu al numerarului. Fara un sistem de control al numerarului logic si practic, firma poate inregistra furturi. Salariatii neonesti vor descoperi repede ca exista o probabilitate scazuta de a fi descoperiti si vor fura numerar, fara a fi pedepsiti.

Casierii au cea mai mare accesibilitate la numerarul firmei si, in consecinta, sunt cei mai supusi tentatiei de a fura.

Unii intreprinzatori permit prea multor salariati sa opereze in registrul de casa si sa urmareasca platile clientilor, invitand la furt, deoarece este greu de identificat autorul.

Verificarea zilnica a registrului de casa poate evita furtul.

Intreprinzatorul nu trebuie sa incredinteze aceluiasi salariat functiile de manipulare, inregistrare si contabilizare a fondurilor. Un functionar neonest va putea fura, fara a fi descoperit. Daca firma este prea mica pentru a face aceste delimitari, se poate introduce un sistem de control adecvat.

Deoarece putini dintre salariatii care fura sunt declarati vinovati, povara de a-i descoperi revine intreprinzatorului. De aceea, el trebuie sa ia toate masurile pentru a-i descuraja sa fure.

2. Prevenirea furtului de catre salariati

Salariatii vor evita sa fure, daca se vor lua anumite masuri preventive.

Selectare unui personal onest. Prin angajarea unor salariati onesti, managerul poate face un pas mare pentru evitarea furturilor de catre salariati. De regula, firmele se preocupa doar de angajarea unor salariati competenti. Acestia sunt indispensabili pentru succesul afacerii, insa angajarea lor este nepotrivita, daca ei se vor transforma in hoti. O politica de selectie a personalului bine organizata reduce probabilitatea de angajare a unor salariati neonesti. In acest sens pot fi folosite teste de aptitudini si de lucru, profiluri psihologice, teste poligrafice (unde este cazul), referinte detaliate. Odata angajat, salariatul trebuie orientat in directia muncii pe care o va efectua. Trebuie sa i se arate importanta calitatii performantelor si integritatii la locul de munca.

Introducerea controlului intern. Baza unui sistem de siguranta eficient o constituie elaborarea unui program de control intern menit sa impiedice furturile. Asa cum s-a mai aratat, impartirea sarcinilor intre mai multi salariati previne controlul intregului domeniu de catre un singur salariat. Insa, daca mai multi salariati tin aceeasi evidenta, posibilitatea de a fura scade. Intreprinzatorul nu trebuie sa permita salariatilor sa transporte marfurile fara comenzi de aprovizionare sau facturi. Toate documentele interne trebuie numerotate. Lipsa unui numar poate crea suspiciuni.

Inspectiile neanuntate sunt un mijloc bun de evaluare a nivelului de siguranta a procedurilor. Elementul de surpriza poate combate furtul de catre salariati. Pot fi introduse si erori deliberate pentru a verifica onestitatea salariatilor.

Evitarea rolului de 'copoi'. Desi managerul trebuie sa mentina un anumit grad de suspiciune privind activitatile desfasurate de salariati, el trebuie sa trateze personalul cu respect. Salariatii isi pierd curand increderea in managerul care sacrifica curtoazia si consideratia in favoarea sigurantei. Intreprinzatorul trebuie sa reziste tentatiei de a face pe detectivul, incercand sa rezolve delicte care nu exista. Daca suspecteaza un salariat, trebuie sa ceara ajutorul politiei, a consultantilor profesionisti si a societatilor de asigurare.