Contractul de franciza

Contractul de franciza

Definitie

Contractul de franciza a aparut in SUA odata cu legislatia antitrust prin care s-a interzis desfacerea produselor de catre producator. Datorita dinamismului si rentabilitatii sale a devenit o forma de cooperare comerciala; fiind o varietate recenta si raspandita a contractului de concesiune, franciza constituie o metoda moderna de afaceri, bazata pe colaborarea permanenta intre parteneri.

In sistemul de drept comercial romanesc franciza a fost definita legal prin articolul 1 din O.G. nr. 52/1997, modificata si completata prin Legea nr. 79/1998, republicata in M. Of. Nr. 180 din 14 mai 1998:

"Franciza este un sistem de comercializare bazat pe o colaborare continua intre persoane fizice sau juridice, independente din punct de vedere financiar, prin care o persoana, denumita francizor, acorda altei persoane, denumita beneficiar, dreptul de a exploata sau a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu".

In doctrina juridica, franciza s-a definit in diverse moduri:

Contractul de franchising (termen englez) consta in acordarea de catre comerciantul producator, numit franchiser, a dreptului de a beneficia de un sistem de relatii care contine marca, renumele, know-how-ul si asistenta unui comerciant, persoana fizica sau juridica, numita franchisee, in schimbul unui pret constand intr-o suma de bani initiala si o redeventa periodica, numita franchise-fee.

In sistemul american, franciza este o conventie care ofera unei parti dreptul de a distribui, de a vinde, de a furniza bunuri si servicii sau facilitati intr-o zona determinata.

Un autor francez conchide plastic: "A franciza inseamna a transmite altora cum sa reuseasca cum noi am reusit, a reitera o reusita".

Caracterele contractului de franciza

Contractul de franciza este un contract:

bilateral;

consensual;

cu titlu oneros.

Partile contractului de franciza

   Francizorul este un comerciant care:

q  este titularul drepturilor asupra unei marci inregistrare; drepturile trebuie sa fie exercitate pe o durata cel putin egala cu durata contractului de franciza;

q  confera dreptul de a exploata ori de a dezvolta o afacere, un produs, o tehnologie sau un serviciu;

q  asigura beneficiarului o pregatire initiala pentru exploatarea marcii inregistrate;

q  utilizeaza personal si mijloacele financiare pentru promovarea marcii sale, a cercetarii si inovatiei, asigurand dezvoltarea si viabilitatea produsul.

   Beneficiarul este un comerciant, persoana fizica sau juridica, selectionat de francizor, care adera la principiul omogenitatii retelei de franciza asa cum este ea definita de francizor.

   Reteaua de franciza cuprinde un ansamblu de raporturi contractuale intre francizor si mai multi beneficiari, in scopul promovarii unei tehnologii, unui produs sau serviciu, precum si pentru dezvoltarea productiei si distributiei unui produs sau serviciu.

   Know-how-ul este ansamblul formulelor, definitiilor tehnice, documentelor desenate si modelelor, retelelor, procedeelor si altor elemente analoage care servesc la fabricarea si comercializarea unui produs.

Incheierea contractului de franciza este precedata de o faza precontractuala, care are ca scop sa permita fiecarei parti sa-si confirme decizia de a colabora. Francizorul furnizeaza viitorului beneficiar informatii care-i permit acestuia sa participe, in deplina cunostinta de cauza, la derularea contractului de franciza.

Legiuitorul a prevazut obligativitatea ca in contractul de franciza sa fie introduse urmatoarele clauze:

q  obiectul contractului;

q  drepturile si obligatiile partilor;

q  conditiile financiare;

q  durata contractului;

q  conditii de modificare, prelungire, reziliere.

Contractul de franciza va respecta obligatoriu urmatoarele principii:

termenul va fi fixat astfel incat sa permita beneficiarului amortizarea investitiilor;

francizorul va instiinta pe beneficiar, cu un preaviz suficient de mare, asupra intentiei de a nu mai reinnoi contractul la data expirarii sau de nu semna un contract nou;

in cadrul clauzelor de reziliere se vor stabili circumstantele care pot determina o reziliere fara preaviz;

conditiile in care va putea sa opereze cesiunea drepturilor decurgand din contract, in special conditii de desemnare a unui succesor;

dreptul de preemtiune va fi prevazut, daca interesul mentinerii sau dezvoltarii retelei de franciza necesita recunoasterea acestui drept;

clauzele de non-concurenta vor fi cuprinse in contract pentru protejarea know-how-ului;

obligatiile financiare ale beneficiarului vor fi precizate cu claritate, astfel incat sa favorizeze obiective comune.

Francizorul controleaza respectarea tuturor elementelor constitutive ale imaginii marcii; marca francizorului constituie garantia calitatii produsului, serviciului, tehnologiei furnizate consumatorului, garantie asigurata prin transmiterea si prin controlul respectarii know-how-ului, furnizarea unei game omogene de produse si/sau servicii si/sau tehnologie.

Efectele contractului de franciza

Francizorul se obliga sa furnizeze informatii despre:

q  experienta dobandita si transferabila;

q  conditiile financiare ale contractului, respectiv redeventa initiala sau taxa de intrare in retea, redevente periodice, de publicitate, determinarea tarifelor privind prestarile de servicii si tehnologii, in cazul clauzei tarifelor privind prestari de servicii si tehnologii, in cazul clauzei obligatiilor contractuale de cumparare;

q  elemente care permit beneficiarului sa faca un calcul al rezultatului previzionat si sa-si intocmeasca planul financiar;

q  obiectivele si aria exclusivitatii acordate;

q  durata contractului, conditiile reinnoirii, rezilierii, cesiunii.

Francizorul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

q  sa detina si sa exploateze o activitate comerciala pe o anumita perioada, anterior lansarii retelei de franciza;

q  sa fie titularul drepturilor de proprietate intelectuala si/sau industriala;

q  sa asigure beneficiarilor sai o pregatire initiala si asistenta comerciala si/sau tehnica permanenta pe toata durata existentei drepturilor contractuale.

Francizorul va notifica in scris beneficiarului orice incalcare a obligatiilor contractuale si-i va acorda un termen rezonabil de remediere.

Francizorul se asigura ca beneficiarul, printr-o publicitate adecvata, face cunoscut ca este o persoana independenta din punct de vedere financiar in raport cu francizorul sau cu alte persoane.

Beneficiarul trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

q  sa dezvolte reteaua de franciza si sa mentina identitatea sa comuna, precum si reputatia acesteia;

q  sa furnizeze francizorului orice informatie de natura a facilita cunoasterea si analiza performantelor si a situatiei reale financiare, pentru a asigura o gestiune eficienta in legatura cu franciza;

q  sa nu divulge la terte persoane know-how-ul furnizat de catre francizor, atat pe durata contractului cat si ulterior.

Beneficiarului i se va impune de catre francizor respectarea unor obligatii ferme de protejare a caracterului confidential al afacerii, in special neutralizarea know-how-ului de catre o retea concurenta.

Publicitatea pentru selectionarea beneficiarilor trebuie sa fie lipsita de ambiguitate si sa nu contina informatii eronate.

Incetarea contractului de franciza poate interveni prin rezilierea contractului; relatiile postcontractuale se vor baza pe regulile unei concurente loiale.

Contractul de exclusivitate

In cazul unui contract de exclusivitate propus de francizor, vor fi respectare urmatoarele reguli:

daca este incasata o taxa de intrare in reteaua de franciza la semnarea contractului de franciza, suma privind drepturile de exclusivitate, prevazuta in contract, este proportionala cu taxa de intrare si se adauga acesteia;

in lipsa taxei de intrare, modalitatile de rambursare a taxei de exclusivitate sunt precizate in cazul rezilierii contractului de franciza;

taxa de exclusivitate poate fi destinata pentru a acoperi o parte a cheltuielilor necesare implementarii francizei si/sau pentru a delimita zona si/sau pentru know-how-ul transmis;

contractul de exclusivitate trebuie sa prevada o clauza de reziliere, convenabila ambelor parti;

durata contractului este determinata in functie de caracteristicile proprii fiecarei francize.

Avantajele contractului de franciza

Aceasta forma de contractare, care se bucura de o suplete deosebita, s-a dovedit a fi un instrument economic eficient, cu o rentabilitate uluitoare, deoarece reuseste sa atraga in circuit potentiale forte economice care poate altfel nu ar fi rentabilizate optim, in afara incadrarii lor in disciplina contractului de franciza.

Cursul 9

Contractul de leasing

Operatiunile de leasing

Operatiunile de leasing, in conformitate cu prevederile O.G. nr.51/1997, republicata, modificata si completata prin Legea nr. 99/1999 si prin Legea nr. 161/2003, sunt acele operatiuni prin care o parte, denumita locator/finantator, transmite pentru o perioada determinata dreptul de folosinta asupra unui bun al carui proprietar este, celeilalte parti, denumita utilizator, la solicitarea acestuia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing.

Astfel, se observa ca termenul folosit anterior (locator) este inlocuit cu un termen mult mai clar, si anume finantator, eliminandu-se mentiunea eronata a dreptului de posesie al utilizatorului, pastrandu-se corect numai titlul de folosinta.

Prin rata de leasing se intelege:

in cazul leasingului financiar, cota parte din valoarea de intrare a bunului si a dobanzii de leasing.

Dobanda de leasing reprezinta rata medie a dobanzii bancare pe piata romaneasca.

in cazul leasingului operational, cota de amortizare, calculata in conformitate cu actele normative in vigoare si un beneficiu stabilit de catre partile contractante.

La sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale.

Bunurile ce fac obiectul operatiunilor de leasing nu mai sunt enumerate, determinandu-se clasa larga din care acestea fac parte, precum si exceptiile.

Nu sunt excluse bunurile care ar putea face obiectul unei concesiuni.

q    In ceea ce priveste notiunea de leasing financiar aceasta reprezinta

operatiunea de leasing care indeplineste una sau mai multe din urmatoarele

conditii:

riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing;

partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului,

utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata;

perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel puti 75% din durata normala de utilizare a bunului, chiar daca, in final, dreptul de proprietate nu este transferat.

Conditiile leasingului financiar nu sunt cumulative. Ne aflam in fata unei astfel de operatiuni daca este indeplinita cel putin una din conditiile mai sus aratate.

q    Leasingul operational reprezinta operatiunea de leasing care nu

indeplineste nici una dintre conditiile leasingului financiar.

Se poate concluziona ca leasingul operational este o exceptie a leasingului financiar.

Subiectele operatiunilor de leasing

In ce priveste calitatea de finantator, aceasta poate fi o societate de leasing, persoana juridica romana sau straina.

Nici in ceea ce priveste utilizatorul legea nu da o anumita calificare, existand posibilitatea ca utilizator sa fie atat o persoana fizica, romana sau straina, cat si o persoana juridica, indiferent de nationalitatea acesteia.

Alti termeni definiti de legiuitor

In intelesul prezentei legi, prin valoare de intrare se intelege valoarea la care a fost achizitionat bunul de catre finantator, respectiv costul de achizitie.

Valoarea totala reprezinta valoarea totala a ratelor de leasing la care se adauga valoarea reziduala.

Valoarea reziduala reprezinta valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului catre utilizator.

Contractul de leasing

Desi se aseamana cu contractele de inchiriere, vanzare in rate si cu cele de locatie viagera, leasingul, ca natura juridica, este o modalitate contractuala de finantare la termen. Leasing-ul era, pana nu demult, un contract intalnit mai cu seama in legislatia comerciala internationala, fiind impus insa de noile realitati economice pe plan national, ca un adevarat contract complex avand urmatoarele caracteristici:

un contract de vanzare-cumparare, prin care se achizitioneaza bunul solicitat de utilizator;

un contract de mandat, prin care sunt stabilite elementele vanzarii si, in acelasi timp, se realizeaza operatiunile tehnice, dar si formalitatile administrative necesare;

un contract de locatiune, a carui durata si rate sunt determinate din cota parte din valoarea de intrare a bunului si a dobanzii de leasing in cazul leasingului financiar si din cota de amortizare calculata in conformitate cu actele normative in vigoare si un beneficiu stabilit de catre partile contractante, in cazul leasingului operational;

o promisiune unilaterala de vanzare in favoarea cumparatorului utilizator.

Se poate concluziona astfel ca leasing-ul este un contract propriu de finantare, fiind o fuziune de tehnici juridice. Ca urmare, finantatorul nu poate fi confundat cu un simplu locator, asa cum se desprindea din redactarea initiala a O.G. nr. 51/1997.

Atunci cand ne referim la totalitatea raporturilor tripartite implicate, (furnizor, finantator, utilizator), ne aflam in fata operatiunilor de leasing, conform acceptiunii date, iar atunci cand ne referim la actul incheiat intre finantator si utilizator, vom folosi notiunea de "contract de leasing".

Trasaturile juridice ale contractului de leasing sunt:

este un act juridic bilateral;

este un contract sinalagmatic;

este un contract cu titlu oneros si continut patrimonial;

este un contract cu executare succesiva;

este un contract intuitu personae in ceea ce-l priveste pe utilizator;

constituie titlu executoriu in cazurile prevazute la art. 8 din O.G. nr. 51/1997, modificata.

este consensual;

Legea face distinctie intre leasing general si leasing financiar, distinctia vizand elementele esentiale ale contractului.

Continutul contractul de leasing:

q  identificarea partilor participante la incheierea contractului (locator/finantator si utilizator);

q  descrierea exacta a bunului care face obiectul contractului de leasing;

q  valoarea totala a contractului de leasing;

q  perioada de utilizare in sistem leasing a bunului;

q  clauza privind obligatia asigurarii bunului.

Pe langa aceste elemente, in momentul incheierii unui contract de leasing financiar se arata valoarea initiala a bunului si trebuie cuprinsa clauza privind dreptul de optiune al utilizatorului cu privire la cumpararea bunului si la conditiile in care acesta poate fi exercitat.

Elementele aratate in textul de lege nu sunt limitative: partile pot conveni si asupra altor clauze in momentul incheierii contractului.

Un contract de leasing nu poate fi incheiat pe o durata mai mica de un an si reprezinta un titlu executoriu in conditiile in care utilizatorul nu preda bunul la sfarsitul perioadei de leasing (in masura in care nu a formulat optiunea preluarii bunului sau prelungirii contractului) si in cazul rezilierii contractului din vina exclusiva a utilizatorului.

Partile contractului

Spre deosebire de complexa operatiune de leasing care este bazata pe o relatie trilaterala (furnizor-finantator, utilizator), contractul de leasing se incheie intre doua parti: locatorul-finantator si utilizatorul (potrivit Legii nr. 99/1999 care modifica si completeaza O.G. nr. 51/1997).

Drepturile si obligatiile finantatorului

Drepturi

q  daca utilizatorul se afla in reorganizare judiciara si/sau faliment (potrivit dispozitiilor Legii nr. 64/1995, cu modificarile ulterioare), drepturile reale ale finantatorului asupra bunului utilizat in baza unui contract de leasing sunt opozabile judecatorului sindic;

q  daca utilizatorul se afla in dizolvare si/sau lichidare, dispozitiile alineatului precedent se aplica si lichidatorului numit potrivit Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata.

Obligatii

q  sa respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul potrivit necesitatilor;

q  sa incheie contracte de vanzare-cumparare cu furnizorul desemnat de utilizator, in conditiile expres formulate de acesta;

q  sa incheie contract de leasing cu utilizatorul si sa transmita acestuia, in temeiul contractului de leasing, toate drepturile derivand din contractul de vanzare-cumparare, cu exceptia dreptului de dispozitie;

q  sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului (posibilitatea de a opta pentru prelungirea contractului, pentru achizitionarea sau restituirea bunului);

q  sa ii garanteze utilizatorului folosinta linistita a bunului, in conditiile in care acesta a respectat toate clauzele contractuale;

q  sa asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite in leasing.

Drepturile si obligatiile beneficiarului

Drepturi

q  in cazul reclamatiilor privind livrarea, calitatea, asistenta tehnica, service-ul necesar in perioada de garantie si post-garantie, utilizatorul are drept de actiune asupra furnizorului;

q  de a exercita actiunile posesorii fata de terti.

Obligatii

q  sa receptioneze si sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing;

q  sa exploateze bunul conform instructiunilor elaborate de catre furnizor si sa asigure instruirea personalului desemnat sa il exploateze;

q  sa nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fara acordul finantatorului;

q  sa respecte termenele de plata si cuantumul ratelor de leasing;

q  sa suporte cheltuielile de intretinere si alte cheltuieli ce deriva din contractul de leasing;

q  sa isi asume totalitatea obligatiilor care decurg din: folosirea directa a bunului sau prin prepusii sai (inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii), cazuri fortuite pe intreaga perioada a contractului in paralel cu plata ratelor de leasing pana la atingerea valorii contractului de leasing;

q  sa nu impiedice finantatorul in verificarea starii si a modului de exploatare a bunului;

q  sa informeze finantatorul, in timp util, cu privire la orice tulburare venita din partea unui tert, referitor la dreptul acestuia de proprietate;

q  sa nu modifice obiectul contractului fara acordul prealabil al finantatorului;

q  sa restituie bunul, respectand prevederile contractuale.

Asigurarea bunurilor

Data fiind natura complexa a obiectului contractului de leasing - "bunuri imobile si mobile de folosinta indelungata aflate in circuitul civil" - se impune si mai mult asigurarea acestora, obligatie ce revine finantatorului.

Asigurarea bunului-obiect al contractului de leasing reprezinta o asigurare legala; prin efectul legii, raporturile de asigurare, drepturile si obligatiile partilor in materie de asigurare nascandu-se si stingandu-se automat in virtutea legii, vointa partilor neputand influenta desfasurarea raporturilor de asigurare.

Aceasta asigurare este o asigurare de daune, avand ca scop repararea prejudiciului.

Data fiind valoarea mare a bunului asigurat, daca valoarea directa nu este la indemana, se poate apela la o coasigurare, suma asigurata fiind limitata de lege la valoarea bunului asigurat, nedepasindu-i valoarea.

Despagubirea va fi platita in limita sumei asigurate, fara a depasi valoarea bunului din momentul producerii cazului asigurat si nici cuantumul pagubelor efectiv suferite de asigurat.

Termenul de prescriptie este, prin derogare de la termenul general de prescriptie, de 2 ani, ceea ce ridica problema asigurarii repetate de catre finantator a bunului dupa aceasta perioada.

Finantatorul nu este oprit prin lege sa pretinda si utilizatorului sa se asigure.

Asigurarea impotriva riscului de neplata este o asigurare ce deriva din contract, nu din lege. O.G. nr. 51/1997 stipuleaza insa dreptul finantatorului de a rezilia contractul de leasing timp de doua luni consecutive; acesta din urma este obligat ca in momentul rezilierii contractului de leasing in aceste conditii sa restituie bunul, sa plateasca ratele scadente cu daune-interese, daca in contract nu se prevede altfel.

Raspunderea partilor pentru neexecutarea obligatiilor contractuale

In cazul in care una din parti nu-si indeplineste obligatiile asumate, incetarea contractului de leasing se poate produce prin reziliere. Clauzele de reziliere stipulate in contract pot fi in interesul finantatorului sau al utilizatorului.

Rezilierea are ca efect obligarea utilizatorului la restituirea bunului catre societatea de leasing si plata la daune-interese, indiferent ca este vinovat de refuzul primirii bunului la termen stipulat sau de neexecutarea obligatiei de plata a ratei de leasing timp de doua luni consecutive. Finantatorul nu raspunde in cazul neprimirii de catre utilizator a bunului.

Societatea de leasing are dreptul la intentarea unei actiuni in revendicare pentru recuperarea bunului atunci cand utilizatorul l-a subinchiriat ori vandut, deoarece este proprietara acestui bun.

Operatiunile de leasing pot da nastere la numeroase litigii atat cu privire la natura operatiunilor, cat si, mai ales, cu privire la natura obligatiilor asumate de parti. O importanta deosebita in prevenirea unor astfel de evenimente o reprezinta includerea in contract a unor clauze speciale.

Litigiile pot fi grupate in trei categorii:

refuzul de finantare

livrarea neconforma a bunului

neplata ratelor de leasing.

Daca partile nu ajung la o intelegere amiabila, litigiile pot fi solutionate de catre Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei, in masura in care in contract s-a prevazut o clauza compromisorie (clauza de arbitraj).