Prescriptia extinctiva in dreptul comercial

Prescriptia extinctiva in dreptul comercial

In materie comerciala, prescriptia este reglementata in Codul comercial (cartea a IV-a, titlul II), care cuprinde dispozitii atat in ceea ce priveste termenul ge­neral de prescriptie (art. 947), cat si anumite termene speciale (art. 949 si art. 956). Caracteristica acestor termene este faptul ca ele sunt mai scurte decat termenele de prescriptie reglementate in trecut de Codul civil, ceea ce se explica prin aceea ca cerinta activitatii comerciale reclama valorificarea in termen scurt a drepturilor izvorate din raporturile comerciale, limpezirea grabnica a situatiilor litigioase.

In afara Codului comercial, unele dispozitii privind prescriptia se gasesc si in legi comerciale speciale: Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale (art. 31 si 37), Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurentei neloiale (art. 12) etc.

In raport cu aceasta situatie in care se afla reglementarea in materie de pre­scriptie extinctiva, se impun doua observatii:

a) desi dispozitiile Codului comercial privind prescriptia se aplica tuturor acti­unilor care rezulta din actele de comert (inclusiv din actele juridice care fac parte din categoria faptelor de comert unilaterale), totusi, Codul comercial nu cuprinde o reglementare completa a institutie prescriptiei extinctive in materie comerciala, ci contine doar o reglementare a anumitor aspecte particulare, asa incat aceasta regle­mentare se completeaza cu cea din Codul civil (art. l C. corn.), care insa a fost abro­gata prin Decretul nr. 167/1958;

b) potrivit dispozitiilor art. 26 din Decretul nr. 167/1958 (act normativ special, intrat in vigoare ulterior Codului comercial), s-au abrogat toate dispozitiile contrare (inclusiv cele ale Codului comercial), cu exceptia celor care stabilesc un termen de prescriptie mai scurt decat termenul corespunzator din acest decret.

Tinandu-se seama de cele de mai sus, situatia termenelor de prescriptie re­glementate in materie comerciala este urmatoarea:

- termenul general de prescriptie in materie comerciala, de 10 ani, se con­sidera inlocuit cu termenul general de 3 ani, prevazut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958;

- raman aplicabile termenele mai scurte de prescriptie prevazute de Codul comercial (termenul de 2 ani stabilit de art. 952 pentru: actiunea mijlocitorului pen­tru plata sumelor cuvenite pentru mijlocire; actiunile de anulare sau reziliere a con­tractului in materie de faliment; termenul de 6 luni, stabilit de art. 956 pct. l pentru unele actiuni contra carausilor, derivand din contractul de transport; termenul de l an, reglementat de art. 952 pct. 2, pentru alte actiuni ale carausilor, derivand tot din contractul de transport;

- sunt aplicabile si termenele de prescriptie stabilite prin legi speciale ulte­rioare Decretului nr. 167/1958 si anume: termenul de 3 ani, privind dreptul la actiune pentru restituirea dividendelor platite nelegal (art. 37 din Legea nr. 31/1990); ter­menul de 6 luni privind dreptul la actiune in daune ale fondatorilor societatii pe acti­uni (Legea nr. 31/1990); termenul de l an pentru actiunea in despagubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin acte sau fapte de concurenta neloiala (art. 12 din Legea nr. 12/1991), etc.

In dreptul comun regula in ceea ce priveste momentul inceperii cursului pre­scriptiei a fost instituita prin art. 1886 Cod civil, potrivit careia "Nici o prescriptie nu poate incepe sa curga mai inainte de a se naste actiunea supusa acestui mod de stingere'. Ea a fost reafirmata prin art. 7 al Decretului nr. 167/1958, "Prescriptia ince­pe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune'.

in ceea ce priveste Codul comercial, art. l alin. 2 al codului nu face exceptie in aceasta privinta.

Codul comercial stabileste inceputul prescriptiei si in cazurile pentru care prevede cazuri speciale de prescriptie si anume:

a) in cazul actiunilor derivate din contractul de societate sau din alte operati­uni sociale, prescriptia curge din ziua in care obligatia a ajuns la termen sau din ziua indeplinirii formalitatilor prevazute de lege (art. 949 alin. 2 C. corn.); in cazul actiu­nilor derivate din cambie sau cec, prescriptia curge din ziua scadentei sau din ulti­ma zi a termenului prevazut de lege (art. 949 alin. 3 C. corn.);

b)  in cazul actiunilor mijlocitorilor, prescriptia incepe sa curga din ziua ter­minarii afacerii (art. 952 C. corn.);

c) in cazul actiunilor contra carausului, prescriptia curge: in cazul pierderii totale a bunurilor, de la data cand bunurile trebuiau sa ajunga la destinatie; in cazul pierderii partiale, avarierii bunurilor si intarzierii, din ziua primiri bunurilor de catre destinatar (art. 956 C. corn.).

In ceea ce priveste termenele de prescriptie prevazute de legile comerciale speciale:

a)  termenul de prescriptie de sase luni, prevazut de art. 31 din Legea nr. 31/1990, curge de la data adunarii generale a actionarilor care a hotarat dizolvarea anticipata, iar termenul de prescriptie de 3 ani, prevazut de art. 37 al aceleiasi legi, curge de la data distribuirii dividendelor;

b)  termenul de prescriptie de l an, prevazut de art. 12 din Legea nr. 12/1991, curge de la data la care pagubitul a cunoscut sau ar fi trebuit sa cunoasca prejudi­ciul si pe cel care 1-a cauzat, dar nu mai tarziu de trei ani de la data savarsirii faptei.

In privinta suspendarii curgerii termenului de prescriptie, intrucat dispoziti­ile art. 946 C. com. sunt contrare prevederilor art. 13 si 14 ale Decretului nr. 167/1958, in materie comerciala sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958.

Deci, curgerea termenului se suspenda: cat timp cel impotriva caruia ea curge este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere; pe tim­pul cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate, iar acestea sunt puse pe picior de razboi; pana la rezolvarea reclamatiei administrative facuta de cel in­dreptatit, cu privire la despagubiri sau restituiri, in temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii, insa cel mai tarziu pana la expirarea unui termen de 3 luni de la inregistrarea reclamatiei; intre parinti sau tutore si cei care se afla sub ocrotirea lor, cat timp dureaza aceste raporturi de ocrotire; cat timp cel lipsit de capacitate de exercitiu nu are reprezentant legal si cat timp cel cu capacitate de exercitiu redusa nu are cine sa-i incuviinteze actele; in raporturile patrimoniale dintre soti, pe timpul casatoriei.

Durata suspendarii nu se include in calculul termenului de prescriptie. Cursul prescriptiei se reia din ziua incetarii cauzei de suspendare (totusi, potrivit art. 15 din Decretul nr. 167/1958, termenele de prescriptie mai lungi de 6 luni nu se socotesc implinite mai devreme de 6 luni de la incetarea cauzei de suspen­dare, iar prescriptiile cu o durata mai mica de 6 luni nu se socotesc implinite mai devreme de o luna de la incetarea cauzei de suspendare).

b) Referitor la intreruperea curgerii termenului de prescriptie atat cauzele, cat si efectele intreruperii sunt reglementate, in materie comerciala, tot de Decretul nr. 167/1958 (prevederile art. 946 din Codul comercial fiind abrogate implicit).

Ca atare, conform art. 16 al Decretului nr. 167/1958, prescriptia se intrerupe in urmatoarele cazuri: prin recunoasterea dreptului a carui actiune s-a prescris, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia; prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare.

Prescriptia nu este intrerupta, daca s-a pronuntat incetarea procesului, daca cererea de chemare in judecata sau executare a fost respinsa, anulata sau daca s-a perimat, ori daca cel care a facut-o a renuntat la ea.

Efectul intreruperii cursului prescriptiei este cel prevazut de art. 17 din Decre­tul nr. 167/1958; intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se ivi impreju­rarea care a intrerupt-o, iar dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie cu aceeasi durata.

Daca prescriptia a fost intrerupta printr-o cerere de chemare in judecata ori de arbitrare, noua prescriptie nu incepe sa curga cat timp hotararea de admitere a cererii nu a ramas definitiva.