Prescriptia extinctiva

PRESCRIPTIA EXTINCTIVA

& 1. Definire

Prescriptia extinctiva reprezinta pierderea dreptului de a obtine o hotarare judecatoreasca in temeiul careia sa se poata proceda la executarea silita a obligatiilor, in urma neexecutarii actiunii in justitie in intervalul prevazut de lege.

Prescriptia pune capat valorificarii unui drept (pe cale de constrangere), dupa trecerea unei perioade de timp. In consecinta, titularul dreptului nu mai poate actiona in justitie, iar cel care nu si-a indeplinit obligatia isi consolideaza situatia.

Dupa implinirea termenului de prescriptie, titularul dreptului nu mai este ocrotit de lege, iar debitorul, desi poate sa-si execute obligatia, nu mai poate fi constrans.

In concluzie, prescriptia extinctiva este modul de stingere a dreptului la actiune, prin neexecutarea acestuia in termenul prevazut de lege.

Importanta prescriptiei extinctive consta in accelerarea solutionarii unor litigii intre partile unui raport juridic, la executarea obligatiilor si restabilirea drepturilor, fiind un instrument important in asigurarea stabilitatii raporturilor juridice. Ea inlatura si litigiile vechi, indoielnice, neglijate de-a lungul anilor, in care dovada drepturilor devine tot mai anevoioasa din cauza disparitiei unor probe.

Prescriptia extinctiva indeplineste o functie de consolidare a raporturilor juridice si e inlaturare a dificultatilor in administrarea probelor si o functie sanctionatorie.

& 2. Efectele prescriptiei extinctive

Prin actiunea prescriptiei extinctive se stinge dreptul la actiune in sens material. Potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958 "dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie".

Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii (art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958);

"In cazul cand un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul la actiune cu privire la fiecare dintre aceste prestatiuni se stinge printr-o prescriptie deosebita" (art.12 din Decretul nr.167/1958);

Dreptul la actiune, ca si actiunea, are un dublu sens: material si procesual.

Prin dreptul la actiune in sens material se intelege posibilitatea unei persoane de a realiza un drept subiectiv impotriva paratului care l-a incalcat sau contestat obligand, cu ajutorul instantei judecatoresti, la executarea obligatiei corelative.

Prin dreptul la actiune in sens procesual se intelege posibilitatea unei persoane de a sesiza organul competent in vederea realizarii dreptului.

Cel ce se stinge este dreptul la actiune in sens material si nu cel in sens procesual, deoarece tocmai prin sesizare se poate examina si controla daca este sau nu indeplinita prescriptia.

Prin efectul prescriptiei dreptul subiectiv si obligatia corelativa se transforma, devenind drepturi si obligatii imperfecte, nemaifiind ocrotite de forta de constrangere a statului (art.20 alin.1 din Decretul nr.167/1958).

& 3. Domeniul de aplicare

Domeniul de aplicare a prescriptiei extinctive inseamna sfera drepturilor subiective civile ale caror actiuni in justitie se sting ca urmare a neexecutarii in termenele de prescriptie.

Drepturile de creanta sunt supuse prescriptiei extinctive. Astfel,  potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958: "Dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege".

Potrivit art. 22 din Decretul nr.167/1958 "Dispozitiile decretului de fata nu se aplica dreptului la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, servitute si superficie", deci sunt excluse domeniul prescriptiei extinctive, fiind imprescriptibile: actiunea in revendicare  mobiliara bazata, pe proprietatea publica, actiunea imobiliara (in principiu), actiunea de partaj, actiunea in granituire si actiunea negatorie.

Sunt supuse prescriptiei extinctive: actiunea in revendicare mobiliara bazata pe proprietatea privata, actiunea in revendicare imobiliara prevazuta de art.498 Cod civil etc.

In principiu, drepturile personale nepatrimoniale sunt imprescriptibile.

Ca exceptie, sunt prescriptibile: actiunea in nulitate relativa a casatoriei, actiunea in stabilirea paternitatii, actiunea in anulabilitate a unui act juridic, actiunea in tagada paternitatii (art. 21, 55 si 60 din C. fam.).

& 4. Termenele de prescriptie extinctiva

Termenele de prescriptie reprezinta intervalul de timp stabilit de lege in care poate fi exercitat dreptul la actiune in sens material.

Pierderea termenului inseamna pierderea dreptului la actiune.

Termenele de prescriptie sunt stabilite prin lege, partile prin vointa lor neputand nici stabili, nici modifica termenele legale.

Termenele de prescriptie sunt clasificate in termenele generale prevazute in normele generale, si termenele speciale, prevazute in norme speciale.

a). In principiu, sunt doua termene generale de prescriptie.

Termenul general de 3 ani, aplicabil actiunilor personale care insotesc drepturile de creanta, prevazut in art.3 al Decretului nr.167/1958, aplicabil tuturor actiunilor intemeiate de drepturi de creanta cu exceptia cazurilor pentru care exista termene speciale de prescriptie.

Termenul general de 30 ani, aplicabil actiunilor reale care insotesc drepturile reale prescriptibile, prevazut de art.1890 C. civ. Precizam ca termenul de 30 de ani este aplicabil actiunii in revendicare mobiliara intemeiat pe proprietatea privata.

b). Principalele termene speciale de prescriptie aplicabile actiunilor personale, intemeiate de drepturi de creanta sunt:

- 3 ani pentru dreptul la actiune privitor la sume de bani consemnate la banci (art. 23 din Decretul nr. 167/1958);

- 2 ani privitor la unele raporturi de asigurare (art. 3 alin.2 din decret);

- 6 luni, aplicabil actiunii in raspundere pentru vicii ascunse (art. 5 din decret);

- 6 luni, aplicabil actiunii de optiune succesorala (art.700 C. civ.);

- 1 an, aplicabil in actiunea de stabilire a paternitatii copilului din afara casatoriei (art.60 C. fam);

- 6 luni, pentru actiunea in anulare a casatoriei incheiate cu vicierea consimtamantului (art.21 alin.2 C. fam.);

- 6 luni, aplicabil actiunii in tagada paternitatii copilului din casatorie (art.55 alin.1 C. fam.).

& 5. Inceputul termenului de prescriptie

Prescriptia incepe sa curga la data cand se naste dreptul la actiune. Dreptul la actiune se naste insa, in mod diferit, in raport cu natura drepturilor sau a actelor ori a faptelor care le garanteaza. De exemplu,:

- prescriptia dreptului la actiune, in cazul drepturilor pute si simple, incepe sa curga de la nasterea raportului juridic (art.7 din Decretul nr.167/1958);

- prescriptia dreptului la actiune, in cazul drepturilor afectate de termen suspensiv in conditie suspensiva, incepe sa curga la data implinirii termenului ori realizarii conditiei (art.7 din decret);

- prescriptia dreptului la actiune, in cazul actiunii in raspunderea civila pentru pagube pricinuite prin fapte ilicite, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba si pe autorul ei (art.8 din decret);

-prescriptia actiunii la optiune succesorala incepe sa curga de la data deschiderii succesiunii (data decesului) (art. 700 alin.1 C. civ.);

-prescriptia actiunii in stabilirea paternitatii incepe sa curga de la nasterea copilului (art. 60 C. fam.);

-prescriptia actiunii in tagada paternitatii incepe sa curga de la data cand tatal a cunoscut nasterea copilului (art. 55 C. fam.).

& 6. Suspendarea si intreruperea prescriptiei executive

a). Suspendarea inseamna oprirea cursului prescriptiei pe timpul cat dureaza cauzele limitative prevazute de lege , care il pun pe titularul dreptului in imposibilitatea de a actiona.

Cauzele de suspendare, prevazute de art.13 si 14 din Decretul nr.167/1958 sunt:

- cat timp creditorul este impiedicat de un caz de forta majora sa faca intrerupere;

- pe timpul cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate ale Romaniei aflate "pe picior de razboi";

- atata timp cat "socotelile nu au fost date si aprobate), prescriptia nu curge: intre parinti; tutori si cei care sunt sub ocrotirea lor, intre cei care administreaza bunurile si cei ale caror bunuri nu au reprezentant legal, intre reprezentantii si cei pe care ii reprezinta.

- impotriva celor lipsiti de capacitatea de exercitiu pana nu au reprezentant legal;

- impotriva celui cu capacitate restransa, cat timp nu are cine sa-I incuviinteze actele;

intre soti in timpul casatoriei.

Dupa incetarea suspendarii , prescriptia isi reia cursul, socotindu-se si timpul scurs inainte. Deci, pe timpul cat dureaza cauzele de suspendare, curgerea prescriptiei este oprita.

b). Intreruperea consta in stergerea prescriptiei incepute inainte de ivirea unei cauze prevazute de lege ce intrerupe prescriptia si inceperea unei noi prescriptii la incetarea altor cauze intreruptive.

Cauzele de intrerupere prevazute de art. 16 din Decretul nr.167/1958 sunt:

- prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie de catre debitor;

- prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare;

- printr-un act incepator de executare.

Cand instanta judecatoreasca sau arbitrara constata existenta unor motive temeinic justificate pentru care termenul a fost depasit, poate sa dispuna judecarea actiunii ori sa incuviinteze executarea silita.

Repunerea in termen apare deci, ca un beneficiu acordat de lege titularului de drept care, din motive temeinice, nu a putut introduce actiunea in justitie in termenul de prescriptie.