Banii: geneza, evolutie, functii

BANII: GENEZA, EVOLUTIE, FUNCTII

Banii reprezinta o conditie indispensabila a circulatiei marfurilor (a schimbului). Banii sunt insa o notiune deosebit de complexa si, dupa majoritatea economistilor, greu de definit si de cuantificat. Cu privire la esenta banilor exista numeroase teorii care s-au dezvoltat pe masura dezvoltarii circulatiei marfurilor.

Esenta banilor poate fi mai bine inteleasa daca analizam geneza si evolutia lor.

a)   Banii au aparut din necesitatea de a mijloci schimbul de marfuri. La inceput, schimbul a imbracat forma trocului. De aceea s-a impus necesitatea gasirii unei marfi care sa aiba rol de echivalent general al celorlalte marfuri.

Din totalitatea marfurilor, s-au desprins unele cu rol etalon monetar, cu ajutorul carora se efectua schimbul, care la inceput era sub forma trocului (marfa contra marfa). Astfel incepe era banilor marfa. Rolul de bani 1-a indeplinit, in functie de zona geografica, marfa care avea cea mai larga consumatie in zona respectiva (blanurile, pietrele de moara, tutunul scoicile etc).

Treptat, rolul de bani au inceput sa-1 indeplineasca metalele pretioase (aurul, argintul) si astfel apare era banilor din metale pretioase. Utilizarea metalelor pretioase prezenta urmatoarele avantaje: valoare mare intr-un volum mic, perfect divizibil, fara a pierde din valoare, inalterabil, usor de transportat. Initial banii din metale pretioase au fost utilizati sub forma de lingouri, inele, bratari etc. Ulterior, ei au luat forma de moneda batuta (emisa) de autoritatea statala.

In procesul circulatiei, monedele de aur cunosc un proces de uzura, ajungandu-se in situatia in care valoarea nominala a monedei sa nu mai corespunda cu continutul ei in aur, iar monedele de aur cu acelasi nume sa aiba valori fizice diferite. De asemenea, la un moment dat cantitatea de aur era insuficienta pentru a indeplini rolul de echivalent general. De aceea, a aparut necesitatea inlocuirii banilor din metale pretioase cu banii de hartie, moment in care in evolutia banilor se inregistreaza o noua etapa: era banilor de hartie.

In prima faza, banii au imbracat forma bancnotelor (bilete de banca). Acestea erau emise de bancile care garantau convertibilitatea lor si aveau acoperire la bancile respective in aur sau in alte valori. Dupa primul razboi mondial a incetat circulatia monedelor de aur si argint, precum si convertirea in aur a bancnotelor pentru persoanele particulare. Emiterea banilor de hartie se realizeaza, incepand de acum, de catre stat, sub forma de bani de hartie fara convertibilitate sau acoperire in aur sau alte valori. Este cea de-a doua faza in cadrul acestei etape in evolutia banilor, respectiv cea in care banii de hartie imbraca forma hartiei-moneda.

Intrucat banii pot sa-si indeplineasca rolul lor de instrument de schimb fara a avea valoare, intrinseca au aparut banii scripturali sau de cont. Acestia reprezinta depozite ale agentilor economici in care si din care se fac incasari si plati fara numerar de catre sistemul bancar-financiar, pe baza unor instrumente de plata specifice: dispozitii de incasare, de plata, C.E.C.-uri. Odata cu aparitia banilor de cont, cantitatea de bani in circulatie (masa monetara) se compune din: bani in numerar si bani scripturali (prin acestia din urma se realizeaza intre 70% si 90% din totalul tranzactiilor).

Dupa al doilea razboi mondial, cand banii de hartie (numerar) si de cont indeplinesc functia de mijloc de circulatie a marfurilor se diminueaza rolul metalului pretios. In 1944 in S.U.A. a fost instituit sistemul etalon aur - devize, potrivit caruia, pe plan international, rolul de instrument de plata si pastrare a rezervelor il indeplineau banii reali (aurul) si monedele nationale cu rol de devize (dolarul american, lira sterlina). In 1976 Fondul Monetar International a decis demonetizarea aurului (in sensul ca acesta si-a incetat functiile banesti, nici o unitate monetara nemaidefinindu-se prin continutul sau in aur). In aceste imprejurari, banii nu mai au valoare intrinseca, ci reprezinta titluri de valoare emise de stat, investite cu putere de cumparare si de plata, iar puterea lor de cumparare reflecta starea unei economii in fiecare etapa a evolutiei acesteia.

In ultimii ani, in tarile dezvoltate a aparut o forma noua a banilor, denumita bani electronici (bani imateriali: linii de credit, carduri etc).

Banii au un rol covarsitor in cadrul economiei de piata:

banii servesc la masurarea volumului factorilor de productie atrasi si utilizati in activitatea economica;

banii servesc la repartizarea bunurilor si valorilor in societate;

banii reprezinta instrumentul principal de control al activitatii economice, atat la nivel microeconomic cat si la nivel macroeconomic;

banii au un rol de vector principal al sistemului informational in economie;

banii indeplinesc si rolul de calcul si masurare a eficientei economice, intrucat cu ajutorul lor se exprima ceea ce intra si ceea ce iese in si din activitatea economica;

banii indeplinesc un rol deosebit in asigurarea fluxurilor economice intrucat fluxurile materiale sunt dublate de fluxuri monetare (valorice).

Rolul banilor poate fi mai bine inteles prin analiza functiilor pe care acestia le indeplinesc in economia moderna.

Majoritatea economistilor contemporani insista asupra a trei functii:

Functia de masura a valorii consta in faptul ca banii servesc la exprimarea valorii tuturor bunurilor prin pret, adica suma de bani pe care cumparatorii apreciaza ca o reprezinta pe piata fiecare bun, serviciu sau activitate, in functie de cantitatea, calitatea si structura sa. Aceasta functie este indeplinita de catre bani in mod imaginar (nu este necesara prezenta lor). Pentru indeplinirea acestei functii, in fiecare tara se utilizeaza o unitate monetara (leul, euro, dolarul etc; denumirea de leu a aparut in 1880). La inceput, unitatea monetara reprezenta o anumita cantitate de aur sau de metal pretios stabilita de stat. In prezent, in toate tarile unitatea monetara se stabileste in functie de dolar si prin aceasta se raporteaza la aur.

Functia de mijloc de schimb este considerata principala functie a banilor si consta in aceea ca banii mijlocesc schimbul. O data cu aparitia banilor, schimbul se divide in doua acte opuse si complementare: vanzarea, respectiv transformarea marfii in bani (M - B) si cumpararea, respectiv transformarea banilor in marfa (B -M). Existenta banilor creeaza posibilitatea separarii in timp si spatiu a actelor de vanzare si cumparare.

Pentru indeplinirea acestor functii banii trebuie sa fie prezenti, sa existe o anumita cantitate de bani in circulatie. In calitate de mijlocitor al schimbului este necesara evidentierea specificului banilor:

banii sunt mijlocul de schimb universal, prezenti in orice tranzactie si fiind acceptati de catre toti participantii la schimb dintr-un spatiu economic si teritorial numit zona monetara. Daca acest spatiu depaseste limitele granitelor nationale ale unui stat, avem de-a face cu bani internationali;

banii ca mijloc de schimb au calitatea de mijloc de plata instantaneu sau de lichiditate prin excelenta. Aceasta inseamna ca banii se pot schimba cu orice alt bun economic imediat, avand costuri de tranzactie nule sau foarte mici.

Functia de rezerva de valoare (de economisire, de tezaurizare) - ea consta in aceea ca veniturile banesti necheltuite pot fi retinute de posesor ca rezerva pentru economii si consumuri viitoare. In perioada circulatiei banilor cu valoare deplina, tezaurizarea se realiza prin retragerea acestor bani din circulatie. In prezent, realizarea acestei functii necesita schimbarea banilor.

Atributele esentiale ale monedei, care au transformat-o intr-un instrument indispensabil al lumii moderne sunt:

acceptabilitatea: moneda reprezinta un instrument care este acceptat de catre toti agentii economici si de intreaga populatie a unei comunitati monetare ca mijloc de schimb si de plata;

durabilitatea: moneda trebuie sa aiba o viata naturala rezonabila si sa nu se deterioreze imediat;

convertibilitatea: moneda trebuie sa poata fi folosita cu usurinta;

divizibilitatea: moneda trebuie sa poata mijloci orice tranzactie, indiferent cat de mare sau cat de mica ar fi aceasta;

uniformitatea: orice moneda, orice instrument monetar trebuie sa fie de aceeasi calitate si sa poata indeplini aceleasi functii;

stabilitatea: adica mentinerea puterii de cumparare a monedei pe o perioada cat mai indelungata;

greutatea falsificarii: reproducerea monedei sa fie dificila sau imposibila.

Moneda este creata de sistemul bancar, intre banci existand insa o delimitare a atributiilor in privinta emisiunii monetare. Astfel, moneda creata de banca centrala, ca institutie unica de emisiune a monedei manuale se manifesta ca moneda centrala (nationala), iar moneda creata de celelalte banci (comerciale si specializate) se numeste moneda bancara si se manifesta numai ca moneda scripturala sau de cont.

Cantitatea de moneda existenta in circulatie intr-o economie nationala sau intr-o zona determinata a acesteia, apartinand diferitilor agenti economici,intr-un interval de timp delimitat, constituie masa monetara.