Pragul de rentabilitate si oferta producatorului

Pragul de rentabilitate si oferta producatorului

Volumul productiei de la care producatorul incepe sa obtina profit este denumit pragul de rentabilitate (punctul critic) al firmei. La acest nivel al activitatii profitul firmei este nul (Pr = 0) ceea ce inseama ca pragul sau de rentabilitate este dat de egalitatea dintre incasarile sau veniturile totale () si costurile totale  ().

, 

    sau .

In reprezentarea grafica din figura 6.3, pragul de rentabilitate este determinat la intersectia dintre curba costului total (C_T) si curba incasarilor totale (V_T). Acest punct de intersectie (R) intre cele doua curbe corespunde nivelului de productie (Q_R) de la care firma devine profitabila, pragul ei de rentabilitate. Daca Q > Q_R, intreprinderea obtine profit (la dreapta punctului critic graficul indica zona de profitabilitate), iar daca Q < Q_R, firma inregistreaza pierderi (zona din stanga punctului critic).

Pragul de rentabilitate sau punctul critic al firmei poate fi determinat prin egalarea cu zero a functiei profitului:

,

de unde rezulta:   

De exemplu, daca o firma care produce camasi are C_F de 40.000.000 lei, C_VM de 55.000 lei, iar pretul de vanzare al unei camasi este de 80.000 lei, atunci pragul sau de rentabilitate este:

camasi

Pragul de rentabilitate al firmei reprezinta un concept important in teoria producatorului pe termen scurt. La intreprinderile mari si foarte mari, cu o pondere mare a costurilor fixe (rezultat al investitiilor importante facute in capacitatile lor de productie), pragul de rentabilitate este in mod inerent ridicat.

In aceasta situatie si gradul de risc ca o firma sa intre in zona pierderilor este mare, daca aceasta este constransa sa-si reduca productia datorita scaderii volumului vanzarilor pe piata.

Rezulta, asadar, ca o firma este profitabila daca ar functiona la un nivel al productiei superior pragului de rentabilitate. Ea nu poate insa sa-si extinda oricat nivelul productiei prin ajustarea intrarilor din factori variabili, intrucat se confrunta cu o tendinta de crestere a costurilor de productie, ca efect al legii randamentelor descrescatoare. Dupa cum se observa si din Figura 6.3, pe termen scurt zona de profitabilitate se restrange treptat pe masura ce panta curbei C_t creste iar firma poate intra din nou in pierdere. De aceea este important ca firma sa cunoasca nivelul optim al productiei si ofertei la care sa opereze.

Determinarea ofertei producatorului pune problema cunoasterii nivelului de productie care permite maximizarea profitului firmei, deci, nu doar a pragului de rentabilitate.

O firma perfect competitiva isi va extinde, de regula, volumul productiei si al ofertei pana la acel nivel la care incasarea sau venitul marginal (V_m) este egal cu costul marginal (V_m = C_m). Aceasta egalitate defineste profitul maxim al producatorului. Intrucat pentru o firma care opereaza pe o piata perfect concurentiala venitul marginal este egal cu pretul de vanzare, conditia de maximizare a profitului devine C_m =P.

Graficul din Figura 6.4 ilustreaza rationamentul formulat. Curba C_TM este intersectata in punctul sau minim de curba C_m. Intrucat pretul pietei este independent de volumul productiei este reprezentat in grafic de o dreapta paralela cu axa cantitatilor, corespunzator nivelului de pret determinat de piata. Volumul productiei corespunzator profitului maxim este dat de punctul de intersectie (E) al curbei C_m cu linia pretului. Extinderea nivelului productiei dincolo de acest punct va diminua profitul firmei, intrucat producerea oricarei unitati suplimentare va costa mai mult decat venitul incasat (C_m > P).

Pe baza ipotezelor formulate este construita functia de oferta a producatorului. Cantitatea produsa si oferita de o firma depinde de conditiile sale de productie (reflectate de evolutia curbelor C_TM si C_m) si de pretul de vanzare a produsului. Volumul ofertei care permite maximizarea profitului va fi diferit pentru niveluri diferite de pret (P₁,P₂,P₃,P₄), reactia producatorului la variatiile pretului fiind in relatie directa cu evolutia curbei Cm (de fapt, cu acea portiune crescatoare a curbei Cm situata deasupra minimului C_TM). In consecinta, oferta producatorului este o functie crescatoare de pret: Q = f(P), unde f > 0.