Maximizarea profitului. Pragul de rentabilitate.

Maximizarea profitului. Pragul de rentabilitate.

Orice intreprinzator este preocupat sa obtina un volum cat mai insemnat de profit. Dimensiunea profitului obtinut reflecta in mod sintetic eficienta activitatii firmei. In general orice firma care doreste maximizarea profitului este interesata de realizarea productiei optime, aferente acestui scop. Din aceasta perspectiva, trebuie mentionat ca exista si agenti economici care nu urmaresc cel mai ridicat profit, ci veniturile maxime din vanzari. Multumindu-se cu profituri mai reduse ei prefera sa produca mai mult. In stransa legatura cu conceptul de profit se studiaza pragul de rentabilitate (punctul mort). Pragul de rentabilitate  arata volumul productiei unui agent economic, incepand cu care firma inregistreaza profit.

Pragul de rentabilitate se studiaza in doua variante:

A.    Metoda liniara;

B.    Metoda neliniara.

A.    Metoda liniara - se justifica in situatia in care costul variabil se modifica in raport direct proportional cu modificarea volumului productiei.

Se pleaca de la relatiile de calcul:

Pr = VT - CT

Pr = 0 VT - CT = 0    VT = CT

VT = pQ

CT = CF +CV pQ = CF + CV

CV = CVM Q sau pQ + CVMQ = CF

Q(p - CVM) = CF  Q = Q_r =

unde:   Pr - profitul;

VT - venituri totale;

CT - costuri totale;

p - pretul unitar;

Q - volumul productiei;

CF - costurile fixe;

CV - costurile variabile;

CVM - costul variabil mediu;

Qr- volumul productiei corespunzator pragului de rentabilitate.

VT;CT    VT

CT

CV

R

CF

0 Qr Q

fig.nr. 1- pragul de rentabilitate, in ipoteza liniaritatii costurilor variabile

Din figura de mai sus se observa ca:

intersectia dintre dreptele VT si CT duce la crearea, pe grafic, a doua zone :

una de pierderi, in care VT < CT ;

alta de profit, in care VT > CT (zona hasurata).

Q_r reprezinta pragul de rentabilitate (Pr = 0), incepand cu care, marindu-si productia, firma realizeaza profit;

R se numeste punct critic sau punct mort, iar Q_r , volum (prag) critic al productiei.

Intre 0 si Q_r, dreapta CT este superioara dreptei VT, astfel ca firma inregistreaza pierderi. De la Q_r spre infinit, dreapa CT este inferioara dreptei VT, firma inregistrand profit. Altfel spus, nu este rentabil ca firma sa realizeze un volum de productie mai mic de Qr, deoarece ar lucra in pierdere.

B.    Metoda neliniara - are in vedere situatiile concrete, reale, cand la nivelul firmelor cresterea volumului productiei se reflecta asupra costurilor variabile prin cresterea lor, dar unele categorii de costuri variaza proportional, altele neproportional fata de variatia volumului productiei. Aceasta modificare neproportionala a costului variabil determina ca si costul total sa aiba o evolutie neliniara.

VT;CT  VT

R_s

R_i

CF

0 Q_ri Q_rs Q

fig. nr.2 - pragul de rentabilitate in ipoteza neliniaritatii costurilor variabile

Din figura de mai sus se constata ca:

pe grafic se formeaza trei regiuni:

VT < CT, zonele in care se inregistreaza pierderi;

VT = CT, in cele doua puncte R_i (punct critic inferior) si R_s (punct critic superior);

VT > CT (zona hasurata de pe grafic), delimitata de R_i si R_s, corespunzatoare unui volum al productiei cuprins intre Q_ri (prag de rentabilitate inferior) si Q_rs (prag de rentabilitate superior).

profitul maxim se inregistreaza in portiunea relevata de limitele Q_ri si Q_rs (respectiv R_i si R_s);

factorii care influenteaza nivelul lui Q_r se numara:

nivelul si structura costurilor fixe;

nivelul, structura si evolutia costurilor variabile;

marimea si evolutia preturilor;

cuantumul, volumul si evolutia cererii de bunuri.

In stransa legatura cu notiunea de prag de rentabilitate se analizeaza conditia de inchidere a unei firme (pragul de inchidere sau pragul de faliment). Se stie ca orice agent economic care nu-si mai poate acoperi cheltuielile isi va inceta activitatea pe termen scurt. De ce uneori firma continua sa produca, fie si in situatia in care pretul unitar (p) este mai mic decat costul total mediu (CTM)? Explicatia este urmatoarea: pentru ca, urmarind intentia de minimizare a piederilor, decizia de incheiere completa a activitatii va aduce mai multe prejudicii, decat fabricatia in continuare a bunurilor respective. Pragul de inchidere al unei firme rezulta din urmatoarea regula: - cand pretul de vanzare al marfii scade atat de mult, incat venitul total al firmei se situeaza sub nivelul costului variabil (CV), iar pretul unitar este mai mic decat costul variabil mediu (p < CVM), agentul economic isi va minimiza pierderile, incetandu-si total activitatea. Pretul pentru care venitul total este egal cu costul variabil (VT = CV), sau pentru care pierderile egalizeaza costul fix (CF) se numeste prag (punct) de inchidere.

P

CTM

p R

pi CVM ^CC'

p_i

Q_i Q_r

fig. nr. 3 - pragul de rentabilitate si pragul de inchidere a unei firme

daca p depaseste punctul de inchidere, firma va produce urmarind curba costului marginal (C_mg), tinand cont de faptul ca pierderile inregistrate vor fi, oricum, inferioare celor cauzate de oprirea fabricatiei;

daca p nu atinge pragul amintit, agentul economic isi va inceta activitatea, limitandu-si pierderile la nivelul costului fix (CF);

unde: CC' - curba cererii, determinata de pretul unitar (p) al marfii vandute;

Q_r - pragul de rentabilitate, determinat de punctul R (in care p = CTM);

Q_i - pragul (punctul) de inchidere, determinat de punctul p_i (in care p=CVM);

P_i - nivelul pretului care corespunde pragului de inchidere.