Piata monetara

Piata monetara

Economia capitalista functioneaza ca un sistem de piete in cadrul caruia piata monetara ocupa un loc deosebit de important. Obiectul acesteia il formeaza banii care patrund prin toti porii celorlalte piete. Odata cu dezvoltarea activitatilor economice s-a amplificat si s-a diversificat folosirea banilor astfel incat, in prezent, acestia se prezinta sub forme (stari) diferite si servesc in sisteme de operatii mai mult sau mai putin diferite, fiecare constituind o piata mai mult sau mai putin distincta, iar toate la un loc formeaza pietele financiare sau piata financiara - un sistem de Piete cu anumite specificitati si strans legate intre ele. Din aceasta fac parte: piata monetara, piata valutara, piata de capital, piata fondurilor mutuale, de pensii, speculative etc.

Unitatile economice institutionale care deruleaza operatiile de pe pietele financiare sunt denumite in mod generic institutii financiare: bancile de toate felurile, societatile de asigurari, casele de economii, fondurile mutuale indiferent de denumirea lor, cooperativele de profil, firmele de schimburi valutare etc. Toate acestea realizeaza operatiile dintre ceilalti participanti la pietele financiare, gestioneaza instrumentele monetar-financiare proprii si atrase, precum si parghiile pe care le detin, dar realizeaza si operatii in nume propriu.

Banii

Au aparut cu peste doua mii de ani in urma si au suferit ample schimbari, astazi prezentandu-se sub mai multe forme. In acceptiunea zilelor noastre, banii desemneaza moneda metalica, bancnotele, moneda scripturala (banii aflati in conturile de la institutiile financiar-bancare) si alte instrumente sau bunuri (metale pretioase in special) avand denumiri si forme specificie diferite de la o tara la alta tara, care sunt general acceptate ca mijlaoace pentru schimburi si plati.

Functiile banilor sunt:

- de masurare a activitatilor economice si valorilor din economie in care scop se stabileste un etalon, o unitate de masura in fiecare tara (iar uneori pentru mai multe tari (leu, dolar, euro, rubla etc.);

- de mijloc de schimb - prin intermediul lor realizandu-se orice vanzare - cumparare pe orice fel de piata;

- de mijloc de plata - atunci cand servesc la stingerea unei datorii exprimate in bani;

forma universala a avutiei - fapt care-i face utilizabili pentru constituirea rezervelor si plati intre agentii din tari diferite.

Suma de bani aflata in circulatie intr-o economie, adica suma diferitelor forme sub care se prezinta banii detinuti de agentii economici la un moment dat reprezinta masa baneasca sau masa monetara.(si se noteaza cu M). Aceasta se prezinta sub urmatoarele forme:

o  M1 - bani in numerar (monede si bancnote);

o  M2 - bani scripturali (aflati in conturi si posibili de utilizat fara restrictii);

o  M3 - bani in conturi, de genul economiile populatiei la termen si altfel conditionate, depozite in valuta ale rezidentilor;

o  M4 - alte instrumente - actiuni, obligatiuni, bonuri de trezorerie etc.

Suma componentelor M constituie lichiditatea (totala) - totalitatea mijloacelor mobilizabile pentru a asigura derularea activitatilor economice si mersul normal al afacerilor intr-o tara.

Una din modalitatile de calcul a marimii M foarte raspandita este:

M = P . y/V

unde: M - masa monetara;

y - cantitatea bunurilor care fac obiectul tranzactiilor

V - viteza de rotatie a monedei (numarul de operatii de vanzare - cumparare si plati realizate cu o unitate monetara intr-o perioada data).

Cererea de bani

Banii sunt necesari si deci ceruti pentru ca folosesc drept instrument de schimb (plata) si instrument de rezerva.

Cererea de moneda (bani) - este cantitatea de moneda pe care agentii economici doresc (au nevoie) sa o detina in conditiile unei anumite dobanzi (rate a dobanzii). Dobanda este costul optiunii pentru a pastra (avea) bani (moneda) in numerar.

Cererea de moneda decurge din:

- volumul tranzactiilor din activitatile care trebuie finantate de unitatile economice dintr-o tara (consum, productie, investitii etc.):

- necesitatea constituirii de rezerve - ca masura de prevedere intrucat banii reprezinta o valoare care poate fi schimbata oricand pe alte bunuri si nu numai;

- mobiluri (scopuri) specualtive. Mai ales in tarile cu un mecanism bursier dezvoltat aceasta cerere variaza in raport invers cu rata dobanzii. Cand dobanda creste cererea de bani in acest scop scade si invers.

Purtatorii cererii de moneda sunt: intreprinderile pentru a-si finanta activitatile, trezoreria statului pentru a finanta activitatile adminstratiilor publice (si deficitul bugetului de stat), bancile si alte institutii financiare care au nevoie de credite de la populatie pentru a finanta proiecte de diferite feluri.

Banii pastrati, indiferent din ce motiv, in numerar in afara sistemului bancar, nu aduc nici un venit. Daca insa sunt depusi in sistemul bancar beneficiaza de dobanda. In acest sens, dobanda este considerata pretul banilor.

Cererea de bani creste sau scade odata cu variatia nevoilor determinate de cele trei cauze. O influenta deosebita asupra cererii de bani are si cresterea preturilor sau diminuarea acestora.

3. Oferta de moneda

Evolueaza in foarte stransa legatura cu cererea de moneda, adica la impulsul cererii.

Ofertantii de moneda sunt:

- banca nationala - numita adesea si banca centrala sau de emisiune. Aceasta ofera resursele banesti necesare statului. Mecanismul acestei operatii: la cererea de credit a guvernului, banca centrala emite bonuri de tezaur (hartii de anumite valori purtatoare de dobanzi "interesante". Bancile comerciale si nu numai cu banii disponibili pe care-i au cumpara (subscriu) asemenea bonuri pentru a beneficia de dobanda. In aceasta relatie, bancile respective sunt in situatia de creditori, iar sumele pe care banca nationala le plateste bancilor subscriptoare constituie de fapt oferta de bani care prin intermediul lor se "difuzeaza" in economie. Bonurile de tezaur subscrise bancilor pot fi revandute in anumite conditii bancii nationale.

Banca nationala ofera moneda si contribuie la cresterea masei monetare si prin cumpararea de devize straine (bani si alte valori) necesare agentilor economici nationali in relatiile lor cu exteriorul sau ca rezerva;

Tot banca centrala, in anumite conditii, la cererea bancilor comerciale pune la dispozitia acestora sub forma de credit sume, pe care bancile respective le pot da la randul lor sub forma de credit altor agenti economici;

- trezoreria statului - prin:

a) cheltuirea sumelor primite de la banca nationala, sume care s-au constituit prin emisiunea de bonuri de tezaur ce au fost vandute bancilor comerciale sau, altfel spus au fost subscrise de bancile comerciale;

b) utilizarea propriei monede intrucat are acest drept;

- bancile comerciale care ofera sau creeaza moneda scripturala acordand credite celorlalte categorii de agenti economici. Mecanismul specific acestui gen de oferta este denumit multiplicatorul creditului - multiplicatorul ofertei de bani sau multiplicatorul monetar.

Capacitatea bancilor comerciale / de a oferi moneda prin creditarea celor ce au nevoie de bani este limitata de banca centrala prin constituirea unor rezerve obligatorii. Din disponibilitatile pe care le au si pe care le-ar putea oferi pe piata sub forma de credite, bancile trebuie sa depuna la banca centrala o cota procentuala ca rezerva obligatorie pe care n-o pot folosi ca oferta. Prin cresterea acestei rezerve se restrange capacitatea de a se crea moneda si deci se diminueaza oferta si invers.

In acest gen de operatii sunt implicati in primul rand deponentii / unitatile economice (agentii) de orice fel si in primul rand populatia sau menajele care au surplus de bani sau economii pe care ii pastreaza (depun) in bancile comerciale si-i pot folosi cand au nevoie. In al doilea rand, sunt implicati cei ce au nevoie de bani (oricine ar fi acestia) si pentru aceasta solicita credite bancilor comerciale.

Multiplicatorul monetar

Operatii   Depozite Credite Rezerva obligatorie (20%)

100 80 20

80 64 16

64 51,2 12,8

500 400 100

Mm = D/R = 100/20 = 5 ori

unde: D - depozitul; R - rezerva obligatorie

Numarul total al banilor retinuti in economie (H) este format din rezervele bancare (R) si numeralul retinut de populatie (menaje sau gospodarii) (C).

R + C = H

Caracteristicile esentiale ale pietei monetare:

are rolul de a regla cantitatea de moneda din economie si a compensa excedentul de moneda cu deficitul diferitelor categorii de agenti economici;

are un pret specific - dobanda;

este extrem de fluida;

are o mare capacitate de a influenta mersul economiei prin mixuri de politici care pot fi grupate in doua mari categorii:

a) politica banilor ieftini care are obiectul de a mari oferta de moneda in scopul dezvoltarii economiei si in acest sens se diminueaza rata rezervei obligatorii si se acorda diferite alte facilitati;

b) politica banilor scumpi prin care se restrictioneaza oferta de moneda sau chiar se diminueaza pentru a evita inflatia in special prin masuri opuse celor prevazute de politica banilor ieftini;

echilibrul pe aceasta piata consta in mentinerea unui raport dinamic intre cerere si oferta relativ apropiat astfel incat economia sa functioneze in conditii normale;

dezechilibrele pe aceasta piata au urmari complexe si caracter contagios (determina dificultati in lant);

echilibrul este foarte greu de controlat data fiind interactiunea deosebit de activa a acestei piete cu cea financiara si valutara.