 |  |
|
EFICIENTA ECONOMICA SI SOCIALA A UNEI INDUSTRII 'SANATOASE'
" In timp ce solurile seaca, sanatatea, vitalitatea si inteligenta oamenilor seaca o data cu el "
Louis Bromfield[1]
1. Aspecte generale
De cativa ani, lumea intreaga se
confrunta cu fenomene naturale scapate de sub control: tornade iscate
din senin, ploi abundente care produc inundatii catastrofale, seceta,
eroziune crescuta a solului, temperaturi neobisnuit de mari sau de
mici. Daca uneori
poluarea mediului inconjurator este un rezultat al cauzelor naturale cum
ar fi eruptiile vulcanice, cea mai mare parte a substantelor poluante
provine din activitatile umane.
Se apreciaza ca de la inceputul revolutiei industriale omenirea a produs si pompat in atmosfera cu 30% mai mult dioxid de carbon decat exista in mod natural pe pamant in urma cu doar 200 de ani, de exemplu.
Unul din motive este fenomenul incalzirii planetei. Temperatura pe Pamant este rezultatul unui echilibru intre energia provenita de la soare si cea reflectata in spatiu de atmosfera. Compozitia atmosferei este de 78% nitrogen, oxigen, alte gaze. In acel intra toate gazele cu efect de sera precum vapori de apa, dioxid de carbon, ozon, metan, oxid azotos. Cantitatile in care exista aceste gaze sunt critice pentru pastrarea echilibrului. In ultimii 1000 de ani Pamantul s-a incalzit mai repede decat in orice alta perioada. Simtim deja efectele acestui fenomen: scaderea capacitatii de prezicere a vremii, cresterea aparitiei evenimentelor naturale extreme.
Dintre toate gazele cu efect de sera, dioxidul de carbon este produs in cea mai mare cantitate. El rezulta din producerea de energie, transport, arderea de combustibili fosili. America de Nord, Europa si Asia emit peste din cantitatea de dioxid de carbon produs industrial ele fiind zonele cel mai puternic industrializate. Dioxidul de carbon mai rezulta si din schimbari de relief: despaduriri, urbanizare, infrastructura rutiera. America de Sud, Asia, Africa sunt raspunzatoare pentru din emisiile provenite de la actiuni de genul acesta. Cantitatea de gaz este mai mare in cazul proceselor industriale. Pe primul loc la emisiile de dioxid de carbon se afla S.U.A. urmata de China.
United Nations Framework on Climate Change (UNFCCC) a fost creata pentru a implementa primul acord international de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera.
Tratatul de la Kyoto - Repere esentiale
Perturbarea sistemului climatic de catre desfasurarea activitatilor umane a facut necesara organizarea unor reuniuni intre tarile membre OCDE si luarea unor masuri specifice care sa contribuie la diminuarea poluarii . Astfel, la Kyoto a avut loc semnarea unui protocol prin care se fixeaza, pentru perioada , obiective de reducere a emisiilor gazelor cu efect de sera care sunt responsabile cu incalzirea planetei.
Tratatul de la Kyoto a fost adoptat in urma recomandarilor Comisiei Interguvernamentale a Natiunilor Unite pe probleme de mediu. Comisia a recomandat reducerea emisiilor anumitor gaze in atmosfera- acele gaze care nu mai lasa sa treaca spre spatiu caldura in exces de pe suprafata planetei, cum ar fi dioxidul de carbon.
Pentru tarile semnatare ale protocolului s-au stabilit obligatii in ceea ce priveste adoptarea obiectivelor juridice pentru reducerea emisiilor a sase gaze cu efect de sera (dioxidul de carbon, metanul, dioxidul de azot, hidrofluorcarbonul, hidrocarburile fluorurate si hexafluorura de sulf ) dar si cu privire la modul de comunicare a informatiilor; s-au elaborat strategii pentru ansamblul activitatilor poluatoare, s-au fixat obiective intermediare pentru anul si s-au pus bazele promovarii unui dialog permanent si a schimbului de informatii in timp util .
In ,
la Marrakech, Conventia ONU asupra schimbarilor climatice a finalizat
detaliile operationale ale Protocolului de la Kyoto, ratificandu-l cu un
numar mare de state iar in ,
in septembrie, a avut loc Summitul de la Johannesburg unde s-au reluat
discutiile cu privire la stadiul realizarilor potrivit intelegerilor
de la Kyoto .[3]
Acordul a intrat in vigoare la 16 februarie 2005 dupa ce Rusia l-a ratificat in 18 noiembrie 2004. In noiembrie tarile participante au fost in numar de . Printre tarile care nu au ratificat acest tratat se afla Statele Unite ale Americii, responsabila pentru din totalul emisiilor de gaze cu efect de sera.
Amendamente
Pentru a intra in vigoare la nivel mondial, acordul trebuie sa fie ratificat de cel putin de tari, a caror emisie de gaze poluante sa fie de cel putin din total.
Statele Unite reprezinta un sfert din poluarea globala.
Tratatul s-a imbogatit pe parcurs cu amendamentul ca tarile generatoare de poluare pot cumpara si cota de poluare a altor tari, care sunt dispuse sa o vanda.
In loc ca fiecare tara sa isi reduca emisiile proprii, unele si l-ar putea mentine la actualele cote, dar preluandu-le si pe ale tarilor care stau mult mai bine la acest capitol, s-ar putea mentine in prevederile acordului[4].
Fiecare tara prezenta in Anexa 1 a tratatului a fost de acord sa limiteze emisiile la valorile specificate in protocol. Exista tari care in prezent nu ating acele valori. Diferenta poate fi vanduta altor state care depasesc cota. De exemplu, in 18 aprilie 2001, Olanda a cumparat megatone de dioxid de carbon in emisii de la Polonia, Romania si Republica Ceha.
Tratatul reafirma obligatia statelor dezvoltate de a pune la dispozitia altor tari tehnologie si informatii pentru dezvoltarea de studii si proiecte legate de clima.
Externalitatile internationale
Externalitatile sunt cunoscute ca fiind efecte externe, economii sau pierderi externe, efecte locale sau generale. Aparitia externalitatilor este o consecinta a interdependentelor care se manifesta intre functia utilitatii si functia de productie, respectiv intre consumator si producator.
Actiunile unui producator au efecte
care se pot rasfrange asupra consumatorilor, influentandu-le activitatea
pozitiv sau negativ. De exemplu, un apicultor genereaza efecte pozitive asupra
vecinilor prin oferirea serviciilor de polenizare. In timp ce externalitatea
pozitiva mareste utilitatea sau productia agentilor afectati,
cea negativa le diminueaza, poluarea fiind un astfel de exemplu.[5]
Economia cunoaste doua fenomene: productia si consumul. Un bun produs este absorbit de consum; nimeni nu se preocupa sa stie ce devin bunurile dupa consum; un produs vandut nu mai are importanta economica. Deseurile, fenomenele nemonetare, nu apartin sferei economice. La fel, economia nu cunoaste decat o singura productie: aceea care se schimba pe bani. Ori, la iesirea din procesul de productie, regasim cel putin doua tipuri de produse : produsele destinate vanzarii si deseurile. Literatura anglo-saxona face referire la notiunea generala de "output" (iesiri), care inseamna tot ceea ce iese din procesul de productie, la cunoasterea "bunurilor" (goods) si a "relelor" (bads), cele din urma semnificand, in sens larg, deseurile, altfel spus, tot ceea ce este aruncat, inclusiv poluarea.
Realitatea economica nu se reduce doar la o simpla impartire productie-consum, ci se inscrie intr-un dialect mult mai complex care leaga productia, consumul si deseurile (Anexa 2).
Important este ca noi nu cream nimic, dar transformam resursele in bunuri economice si in deseuri, in acelasi timp. La fel, consumul nu este doar folosirea sau distrugerea bunurilor, ci si transformarea lor in reziduuri. Poluarea apare din distrugerea materiei, risipa care, din aceasta cauza, merita sa fie controlata in dubla calitate: de pierdere si de factor poluant.
Resursele naturale, ca aerul si apa, considerate "bunuri libere", disponibile fara restrictii, nu fac obiectul unei administrari rationale din acelasi motiv ca si bunurile economice carora li se ataseaza o valoare monetara. Daca, din contra, o valoare monetara este afectata, in ansamblu, de resursele mediului inconjurator (probleme de tarifare a resurselor), acestea intra in sfera economica din acelasi motiv ca si celelalte resurse si factori de productie, capitalul, munca, pamantul si ansamblul consumurilor intermediare (inputuri) care intra in procesul de productie. Daca nu se plateste pentru apa folosita sau pentru serviciile pe care le reda atmosfera in calitate de receptacul al emiterilor poluante, nu suntem tentati, din punct de vedere economic, sa ne limitam consumul de apa si emiterile in mediul ambiant. In plus, daca aceste practici nu sunt pagubitoare pentru alti agenti economici (aceste pagube nu sunt redate printr-o tranzactie monetara), aceste fenomene care totusi afecteaza bunastarea, raman pur si simplu, ignorate.
Atingem astfel un punct esential: fenomenul care nu este redat printr-un schimb monetar, pe o piata este ignorat de sistemul economic. Exista un motiv pentru aceasta "externalitate" in raport cu piata si anume, ca aceste fenomene au fost desemnate sub numele general de "efecte externe". Existenta valorificarii monetare a efectelor externe si a includerii costului lor in cheltuielile intreprinderii pe piata este o tema centrala a economiei mediului inconjurator.
Publicand in opera sa de capatai, "Economics of Welfare", Pigou face un pas deciziv in punerea in lumina a notiunii de "dezeconomie externa", (fara a folosi acest termen, elaborat ulterior) care reda costurile sau dezavantajele pe care activitatea unui agent economic o impune altuia, in absenta totala a unei compensari financiare, a unui schimb comercial. Astfel, poluarea atmosferei prin activitati industriale, transporturi sau productia de energie antreneaza o cascada de consecinte negative asupra sanatatii, materialelor, vegetatiei.
Pigou scoate in evidenta aceasta divergenta intre costul privat si costul social al unei activitati; doar costurile private sunt reflectate pe piata, dandu-se din acel moment o imagine trunchiata a bunastarii sociale.
In scopul de a remedia aceste "slabiciuni ale pietei" (market failures), Pigou preconizeaza interventia statului sub forma taxelor asupra dezeconomiilor externe. In cel mai bun caz, taxele ar trebui sa fie egale cu o suma care sa reflecte valoarea monetara a costului extern, respectiv costul privat si costul social. Datorita acestei proceduri, efectul extern evaluat in expresie baneasca si contabilizat, face parte integranta din calculul economic. Aceasta integrare in sfera economica a fenomenelor externe la origine, pentru ca nu sunt banesti, este in mod frecvent numita "integrarea efectelor externe". Acest demers (numit "taxa pigouviana"), departe de a incrimina rolul regulator al pietei, se bazeaza, din contra, pe corectarea slabiciunilor pietei cu ajutorul interventiei statului: piata trebuie sa prezideze asupra alocarii costurilor si a conditiei de a fi, in mod corect, "informata".
Alti analisti vad, intr-o definitie de proasta calitate, drepturile de proprietate asupra resurselor naturale (mediului inconjurator) cauza disfunctionalitatii pietei. Intr-un articol celebru, Coase respinge total interventia statului in favoarea solutiilor liber negociate intre parti (de exemplu, poluatorul si poluatul (poluatii)).
Impartirea
resurselor si impartirea costurilor negociabile, pricipiile
gestiunii sunt tot atatea probleme care constituie subiectul insusi al
disciplinei economice. O tipologie comoda se bazeaza pe conceptul
economiei de externalitate, adica pe relatia poluator - poluat sau pe
cauzalitatea poluare - pagube. Se disting astfel trei categorii de
externalitati internationale
si anume:
In prezent, mediul nu cunoaste frontiere, poluarea trece de la o tara la alta, resursele planetei, atmosfera, oceanele biologice constituie un patrimoniu pe care doar o gestiune comuna sau coordonata pe plan international ar putea sa-l apere.[6]
Prin urmare externalitatile pot fi controlate prin interdictii, izolari si reglementari guvernamentale, actiuni puse in practica in mod diferit de la o economie la alta, si, in cadrul aceleiasi tari, de la o externalitate la alta.
Ecourile tratatului de la Kyoto. Implicatii politico-economice
"America de-o vizitezi, "If you visit American city,
O vei gasi frumoasa. You will find it very pretty.
De doua lucruri sa te feresti, Just two things of which you must beware
De apa si de aer." Don't drink the water and don't breath the air."
Ii respect mai mult pe aceia care-si schimba opiniile dupa ce acumuleaza informatii noi decat pe cei care se agata de opiniile pe care le au de treizeci de ani. Lumea se schimba. Ideologii si fanaticii nu."
Piers Corbyn, directorul unui institut care se ocupa de studierea climei, spune ca temperatura planetei este rezultatul direct al activitatii solare: 'Este un fenomen natural si nu putem face nimic in aceasta privinta. Exista intr-adevar poluare, dar nu acordul de la Kyoto va rezolva aceasta problema. Se pot face multe, dar sa le faci in numele reducerii dioxidului de carbon si a incalzirii globale nu este solutia.'
Presupunand ca acordul de la Kyoto va intra in vigoare, dar plecand de la o premisa gresita nu va avea nici un efect, tarile lumii a treia se vor trezi peste zece ani ca sunt devastate de inundatii sau secete catastrofale. Ipoteza apartine profesorului Bjorn Lomborg, de la Universitatea Aarhaus, din Danemarca. El crede ca in acest timp, tarile dezvoltate vor fi cheltuit degeaba cate 250 de miliarde de dolari ca sa reduca emisiile poluante.
Canada ( Toronto Star, 4 dec. 2005 ): " Implementarea protocolului de la Kyoto ne-ar obliga sa achitam un pret mult mai ridicat decat ar fi trebuit sa platim pentru a acoperi posibilele pagube produse de incalzirea globala. Kyoto se pretinde a fi un acord pentru mediu. In esenta, totul se rezuma la economii si la politici care ar veni in beneficiul anumitor tari (mai ales din Europa), in defavoarea altora (in principal SUA)".
Japonia ( Asahi Shimbun, 28 nov. 2005): " Pozitia pe care Japonia ar trebui s-o adopte este una foarte clara. Ar trebui sa-si indeplineasca responsabilitatea in calitate de tara care a gazduit in conferinta ce a dus la formarea protocolului de la Kyoto, determinand SUA si tarile participante sa semneze acest pact".
SUA, singura putere industriala in afara protocolului Kyoto
La nivel international exista
discutii despre eficienta protocolului datorita faptului ca
mari producatori de gaze cu efect de sera, precum S.U.A. nu au
ratificat si nici nu doresc asta in viitor. Cu ocazia Summitului G-8 din
Marea Britanie din presedintele
american George W. Bush a declarat intr-un interviu pentru postul britanic ITV:
'Daca este vorba de ceva in
genul protocolului de la Kyoto, raspunsul meu este nu. Ca sa fiu cat mai
direct, acceptarea protocolului ar fi ruinat economia noastra'.
La nivel local insa exista presiuni in crestere pentru ratificarea
tratatului, grupul studentesc denumit Kyoto Now!, Regional Greenhouse Gas
Initiative care implica noua state din nord-estul S.U.A. Ziarul
francez Le Monde scrie: 'Companiile
americane vor constata ca este din ce in ce mai greu sa
investesti intr-o lume care respecta protocolul.'
Amory Lovins, cercetatoarea pe afirmatiile careia se bazeaza teoria energiilor alternative, a prognosticat ca in anul din energia Statelor Unite va fi produsa de surse alternative. Cu toate acestea, in , doar din energie provenea de la surse alternative. Acum ecologistii militeaza intens pentru energia alternativa, aducand argumente peste argumente in favoarea energiei solare. Un calcul simplu arata ca, pentru a sustine din totalul energiei prin panouri solare, SUA ar avea nevoie de 30.000 de kilometrii patrati de panouri. Adica ar putea sa construiasca panouri pe toata suprafata statului Massachusetts. In opinia ecologistilor, asta ar putea fi o optiune viabila.
Statele Unite au refuzat sa semneze
tratatul de la Kyoto mai ales dupa recesiunea economica globala
din , care le-a afectat foarte serios. Presedintele
George W. Bush a anuntat ca Statele Unite nu vor ratifica tratatul
din considerente economice:'Noi
generam mai mult dioxid de carbon fiindca producem mai multe bunuri().
Trebuie sa fim siguri ca prin reducerea emisiilor de gaze nu vom
reduce si numarul locurilor de munca. Sarcina mea este sa
imi reprezint tara si o voi face de asa maniera incat
sa garantez americanilor ca nu isi vor pierde locurile de
munca."
In prezent, Statele Unite ale Americii sunt gata sa adere la un acord international cu caracter obligatoriu de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, care ar putea fi anuntat in luna iulie, a declarat, la Paris, Daniel Price, un inalt responsabil al administratiei americane. SUA sunt insa dispuse sa faca acest pas numai daca toate marile economii isi vor asuma angajamente similare. Statele Unite, care fac parte dintre cei mai mari poluatori ai lumii, au refuzat sa adere la Protocolul de la Kyoto, care prevede reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera cu cel putin sub nivelul emisiilor din 1990, in perioada 2008 - 2012, apreciind ca acesta le-ar impovara prea tare economia.
Consilierul presedintelui Bush pe chestiuni economice internationale a conditionat insa aceasta masura de asumare a unor angajamente internationale de catre toate marile economii mondiale. 'Statele Unite sunt dispuse la un acord international cu caracter de constrangere in vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de sera, daca toate marile economii isi vor asuma angajamente similare', a spus el. Price a precizat ca acordul ar putea fi anuntat la summit-ul G8 ce se va desfasura in Japonia la inceputul lunii iulie. 'Lucram la o declaratie a liderilor', a adaugat responabilul american.
Schimbarea de atitudine a SUA in problema emisiilor de gaze a inceput inca din februarie , cand reprezentantii grupului celor opt state puternic industrializate au semnat la Washington un acord de principiu pe aceasta tema. Senatorul american John McCain a vorbit, cu acea ocazie, despre modificarea pozitiei SUA fata de incalzirea globala si a cerut Indiei si Chinei sa ia masuri. 'Sunt convins ca am ajuns la un acord important, iar Congresul american va actiona, cu acordul administratiei de la Washington. Intrebarea este cu cata seriozitate va face acest lucru, dar cu siguranta vom aborda problema in forta, la inceputul sesiunii', declara in urma cu un an senatorul republican. Documentul de la Washington a fost semnat inclusiv de SUA, China si India, state care au refuzat sa adere la protocolul de la Kyoto, acord ce obliga tarile semnatare la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera cu cel putin sub nivelul emisiilor din 1990, in perioada 2008 - 2012
"Noi, americanii uitam adesea cat de extraordinar de deschisa este societatea Statelor Unite, unde poti sa-spui-orice-sa-faci-orice-sa-incepi-orice-sa-dai-faliment-si-sa-iei-totul-de-la-capat. Nu mai exista alt loc in lume care sa fie atat de deschis, iar acest imens avantaj reprezinta un mare punct de atractie."[9]
Esti european? Poluarea te costa 3 euro pe saptamana!
Presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barroso, a anuntat ca aceste masuri vor costa din produsul intern brut al UE, adica aproximativ 60 de miliarde de euro pe an. Un alt efect dureros ar fi cresterea pretului energiei electrice cu . In acelasi timp insa, presedintele Comisiei Europene incearca sa-i convinga pe cei care ar putea critica ambitiosul program ca aceasta este nu doar singura cale de urmat, dar si cea mai ieftina. 'Costul inactiunii ar fi insa de ori mai mare decat ce ne propunem', a declarat Barroso. Exista in acelasi timp si oficiali europeni care afirma ca pretul platit de Europa pentru un mediu curat ar putea fi mult mai mare, ajungand la 120 de miliarde de euro anual.[10]
Referitor la costurile pe care europenii urmeaza sa le plateasca, ministrul mediului Attila Korodi precizeaza: 'Nu totul se traduce in scumpiri. Vorbim si despre alocari din fondurile bugetare atat pentru energiile regenerabile, cat si pentru reducerea emisiilor. Pe anumite sectoare se poate traduce in costuri personale, dar este clar ca pentru a proteja mediul nu poti sa o faci fara un efort financiar. Si asta pentru ca totul se rezuma la cunostinte si tehnologii moderne aplicate, tehnologii care costa. Dar niciun sector nu poate sa contabilizeze astazi foarte clar impactul acestei masuri, dar spre mijlocul anului se poate contabiliza'.
Presedintele CE crede ca a raspunde provocarii schimbarii climatice reprezinta proba politica suprema a generatiei noastre. 'Pachetul propus de noi nu numai ca reprezinta un raspuns la aceasta provocare, ci ofera si solutia potrivita la problema sigurantei energetice si constituie o ocazie care ar putea permite crearea de mii de noi intreprinderi si de milioane de locuri de munca in Europa. Trebuie sa profitam de aceasta ocazie', a mai adaugat Jose Manuel Durao Barroso.
Politici de mediu in UE
Politica de mediu a UE s-a cristalizat prin adoptarea unei serii de masuri minime de protectie a mediului, ce aveau in vedere limitarea poluarii, urmand ca in anii '90 sa treaca printr-un proces orizontalizare si sa se axeze pe identificarea cauzelor acestora, precum si pe nevoia evidenta de a lua atitudine in vederea instituirii responsabilitatii financiare pentru daunele cauzate mediului. Aceasta evolutie conduce la delimitarea urmatoarelor principii de actiune:
Principiul "Poluatorul plateste": are in vedere suportarea, de catre poluator, a cheltuielilor legate de masurile de combatere a poluarii stabilite de autoritatile publice - altfel spus, costul acestor masuri va fi reflectat de costul de productie al bunurilor si serviciilor ce cauzeaza poluarea;
Principiul actiunii preventive: se bazeaza pe regula generala ca " e mai bine sa previi decat sa combati";
Principiul precautiei: prevede luarea de masuri de precautie atunci cand o activitate ameninta sa afecteze mediul sau sanatatea umana, chiar daca o relatie cauza-efect nu este deplin dovedita stiintific;
Principiul protectiei ridicate a mediului: prevede ca politica de mediu a UE sa urmareasca atingerea unui nivel inalt de protectie;
Principiul integrarii: prevede ca cerintele de protectie a mediului sa fie prezente in definirea si implementarea altor politici comunitare;
Principiul proximitatii: are drept scop incurajarea
comunitatilor locale in asumarea responsabilitatii pentru
deseurile si poluarea produsa.
Documentele care stau la baza politicii de mediu a UE sunt Programele de Actiune pentru Mediu (PAM), primul dintre ele fiind adoptat de catre Consiliul European in 1972 si fiind urmat de alte cinci. Aceste programe de actiune sunt, de fapt, o combinatie de programe pe termen mediu corelate printr-o abordare strategica si constau intr-o tratare verticala si
sectoriala a problemelor ecologice.
Un raport al Institutului de Cercetare a Politicilor Publice din Londra arata ca Uniunea Europeana nu a reusit sa reduca emisiile de gaze, esuand implicit in a-si respecta obligatiile internationale. Raportul subliniaza ca doar doua dintre statele membre in Uniunea Europeana - e vorba de Marea Britanie si Suedia- sunt pe cale sa reduca emisiile de gaze pana la limitele impuse de tratatul de la Kyoto.
Tony Grayling, directorul institutului, afirma ca daca Uniunea Europeana nu reuseste sa respecte obligatiile pe care si le-a asumat prin tratatul de la Kyoto, situatia ar fi catastrofala, fiindca a fost una din organizatiile care a militat inversunat pentru adoptarea acestui acord: 'Statele Uniunii si alte tari dezvoltate au promis ca vor fi primele care sa reduca emisiile de gaze, inaintea tarilor in curs de dezvoltare care inca nu-si pot permite sa faca acest lucru. In consecinta, statele bogate trebuie sa dea un exemplu. Altfel, tari mari in curs de dezvoltare precum India si China nu vor fi convinse sa reduca si ele emisiile de gaze'.
2.3.2. Noul sistem UE de comercializare a emisiilor
Comisia Europeana a publicat un pachet legislativ ecologist, care cuprinde o reforma majora a schemei de comercializare a emisiilor de dioxid de carbon (ETS) din UE, conceputa initial in 2005.
ETS acopera momentan aproximativ 11.500 de instalatii pe baza de energie din UE - precum centrale electrice, rafinarii de petrol, combinate siderurgice si fabrici de ciment - care sunt raspunzatoare de aproape jumatate din emisiile de dioxid de carbon din UE. Cea mai mare schimbare adusa schemei va fi aceea ca statele membre nu vor mai realiza asa-numitele planuri nationale de alocare, ceea ce inseamna ca acestea nu vor mai acorda certificate de poluare companiilor lor.
In schimb, 'planurile vor fi inlocuite cu licitarea sau alocarea gratuita prin intermediul legislatiei unice, la nivel de UE', s-a precizat in propunerile legislative vazute de EU Observer. 'Sectorul energetic va fi supus procesului de licitare totala incepand cu noul regim din 2013', se preciza in propunerea comisiei, adaugand ca 'alte sectoare industriale, precum si aviatia, vor trece la licitatie totala gradual, ajungand la acest stadiu pana in 2020'.
Initial, in 2013 se va vinde doar a cincea parte din certificatele de poluare. Numarul acestora va creste anual cu multe procente, ajungand in 2020 la 100%. Veniturile din licitatii nu vor ajunge la UE, ci la statele membre. Presedintele comisiei, Jose Manuel Barroso, a declarat la Londra ca 'trebuie sa stimulam salvarea planetei'. Acesta a recunoscut, totusi, ca o competitivitate a industriilor intensiv-energetice ar putea avea de suferit in urma legislatiei ecologice dure: 'Nu ar avea niciun sens sa obligam companiile din UE sa reduca emisiile daca rezultatul este ca productia si, intr-adevar, poluarea, sunt mutate in tari unde nu exista deloc legislatie impotriva emisiilor', adaugand: 'daca va fi nevoie, va trebui sa fim pregatiti sa continuam acordarea gratuita a certificatelor ETS industriilor intensiv-energetice'. Aceasta actiune va fi analizata in 2010. Dar consumatorii vor simti si ei in buzunare efectul licitatiei totale, centralele electrice urmand sa transmita mai departe consumatorilor cea mai mare parte a costului certificatelor de emisii.'Preturile la electricitate ar putea sa creasca cu - pana in 2020', a declarat un oficial UE, facand referire la un studiu de evaluare a impactului realizat de comisie.
Bruxelles-ul considera ca noile reguli de comercializare a emisiilor vor ajuta blocul de 27 de natiuni sa-si atinga tinta, convenita de liderii UE, de a reduce pana in 2020 emisiile de dioxid de carbon cu fata de nivelul din 1990.
Totusi, alte sectoare precum transporturile, constructiile si agricultura, care nu sunt acoperite de ETS, vor trebui sa contribuie si ele la tinta de ansamblu de .
Potrivit planului comisiei, fiecare
tara UE va avea de respectat o limita obligatorie impusa emisiilor
de gaze cu efect de sera, limita stabilita in functie de venituri,
folosind drept criteriu PIB-ul pe cap de locuitori.
Ceea ce inseamna ca statele mai bogate vor avea o sarcina mai grea, unele dintre ele fiind nevoite sa-si reduca in urmatorii 12 ani emisiile cu fata de nivelul din 2005. In schimb, statele cele mai sarace, mai precis Bulgaria si Romania, vor avea voie sa creasca emisiile cu pana la fata de nivelul din 2005.
In privinta politicilor de reducere a emisiilor de CO2, statele membre sunt mai mult sau mai putin 'libere sa stabileasca pe ce isi vor concentra eforturile'. Doar 'o parte vor fi stabilite de UE - precum standarde mai dure impuse emisiilor de CO2 de la masini si combustibil', se preciza in propunerea comisiei.[12]
Costurile implicate de aplicarea acestui pachet de masuri propuse de Comisie au starnit deja ingrijorare in mediile industriale si chiar in anumite capitale ale UE. In privinta bioenergiei, Comisia face precizarea ca in acest moment doar din 'cocteilul' de energie provine din surse 'verzi'.
In legatura cu comercializarea dreptului de a polua, Comisia a pus la punct o lista de circa de intreprinderi care sunt mari consumatoare de energie. In viitor, cotele de dioxid de carbon si alte gaze cu efect de sera vor fi distribuite direct de catre Comisie. Actualmente, aceste cote, distribuite in functie de sectoare, sunt gratuite, dar, incepand din , ele vor face obiectul unor licitatii. Emisiile de dioxid de carbon vor ajunge astfel sa coste din ce in ce mai mult, ceea ce va impinge in directia gasirii unor noi tehnologii, mai putin poluante. Fondurile obtinute din punerea la licitatie a dreptului de a polua vor fi investite in cercetare si in energia 'verde'. Comisia estimeaza ca licitatiile vor aduce aproximativ 50 de miliarde de euro, care vor fi la randul lor investiti in cercetare.[13]
Negocierile acordului post Kyoto continua si in Brazilia
Legislatori din cele mai dezvoltate natiuni ale lumii si din cinci tari in curs de dezvoltare s-au intalnit pe 20 februarie, , in Brazilia pentru a discuta tratatul schimbarilor climatice care se negociaza in prezent la nivel mondial, informeaza Reuters.
Este prima adunare a legislatorilor din tari bogate si in curs de dezvoltare care vor incerca sa configureze protocolul post Kyoto, a declarat pentru Reuters, vicepresedintele Bancii Mondiale pentru America Latina, Pamela Cox.
'Legislatorii sunt mai mult decat o voce. In multe tari ei sunt cei care stabilesc legile care vor sta la baza oricarei agende viitoare a schimbarilor climatice. Este o problema globala atat de importanta incat discutiile nu pot fi bilaterale. Nu cred ca o astfel de initiativa a mai avut loc pana acum', a adaugat Pamela Cox, care va participa la conferinta din Brasil. Intalnirea celor de legislatori include tarile din G8: Marea Britanie, SUA, Japonia, Franta, Canada, Rusia, Italia, Germania si din tarile in curs de dezvoltare rapida: China, Brazilia, India, Africa de Sud si Mexic.[14]
Banca Mondiala incearca sa ofere solutii pentru reducerea emisiilor, inclusiv cele care provin din urma defrisarilor. Astfel, in octombrie 2007, Banca a anuntat ca pune bazele unui parteneriat Forest Carbon care va furniza stimulente financiare tarilor pentru a-si proteja padurile tropicale care stocheaza cantitati imense de carbon.
Conform unor studii, despadurirea contribuie cu la totalul emisiilor de gaze cu efect de sera, mai mult decat emisiile de la toate mijloacele de transport din lume calculate impreuna. Tarile in curs de dezvoltare precum Brazilia, vor putea genera noi venituri in vederea eliminarii saraciei valorificand economic padurile tropicale.
'Ambele parti au nevoie sa inteleaga mai bine punctul de vedere al celeilalte deoarece este o problema globala si suntem implicati cu totii. Aceste tari trebuie sa fie vazute ca parteneri deplini. Nu este vorba doar de cine plateste ci si de cine conteaza. Ne asteptam ca tarile G8 sa plateasca si tarile in curs de dezvoltare sa conteze si trebuie sa vedem cum vom realiza acest lucru', declara Pamela Cox.
Echilibrarea dezvoltarii cu nevoile mediului pare a fi vitala. Tarile bogate sunt responsabile pentru din emisii si responsabilitatea trebuie sa le revina lor intr-o mai mare masura. Cu toate acestea, Brazilia, ca de altfel toate tarile in curs de dezvoltare, este de parere ca dezvoltarea economica va fi prejudiciata de solutia propusa pentru schimbarile climatice.
Tarile cu o industrie in curs de dezvoltare, precum China, India sau Brazilia (tari care au ratificat protocolul de la Kyoto), in principiu, nu se vor opune continuarii oboectivelor tratatului de la Kyoto (acordul post-Kyoto). Problema planeaza asupra tarilor dezvoltate. Este, in primul rand, nevoie ca ele sa-si reduca substantial emisiile de gaze, dand astfel ocazia si tarilor in curs de dezvoltare sa se intareasca din punct de vedere economic. Luand in calcul aceste aspecte, este foarte probabil ca acesti membri ai protocolului sa nu se implice cu aceeasi "convingere" in respectarea tratatului. Bineinteles ca este necesar sa-si reduca emisiile, dar intr-o proportie mai mica.
Prin urmare, regimul climatic international propus si sustinut de acordul post-Kyoto pare mai degraba a deveni un trend. Negocierile post-Kyoto par mai degraba a fi un "cos" plin cu acorduri: reducerea emisiilor, adaptare, tehnologie si dezvoltare. Daca un membru al acordului beneficiaza de mai multe cote-parte, inevitabil cotele-parte aferente altui membru vor scadea. O lipsa a dorintei de implicare a tuturor membrilor poate conduce la "dilema prizonierului".
3. Poluarea la
licitatie
Accesul la piata carbonului trebuie sa fie in interesul financiar al tarilor in dezvoltare. Economiile emergente ar face fata cu greu constrangerilor severe, iar structura bazata pe proiecte a Mecanismului Dezvoltarii Curate MDC (mecanismul economic conturat de Protocolul de la Kyoto) este prea costisitoare, restrictiva si birocratica pentru a reusi sa incorporeze eficient tarile in curs de dezvoltare pe termen lung. Exista mai multe raspunsuri la aceasta problema.
O solutie se contureaza intr-un program international semnificativ, prin care tarile in curs de dezvoltare ar avea alocatii mai mari decat emisiile pe care le produc si, astfel, ar fi complet platite sa participe prin transferul de tehnologie din lumea industrializata in economiile emergente. Acestea din urma trebuie sa aiba deja un sistem de alocari si de comercializare ale cotelor de carbon pentru ca altfel nu ar mai avea acces la piata globala a carbonului. O alta optiune ar fi sa continue o participare univoca prin ceva precum Mecanismul Dezvoltarii Curate. Acest mecanism are anumite disfunctionalitati, dar si multe cai prin care sa fie imbunatatit. Oricum, in final, aceste tari trebuie sa fie in MDC participante active si depline.[15]
Comisia Europeana propune un pachet "revolutionar" de masuri menit sa acorde un avantaj competitiv Europei in scopul gasirii unor surse de energie alternativa, dar si in limitarea emisiei gazelor cu efect de sera. Acest pachet a fost contestat de marea industrie inca de la inceput din cauza costurilor enorme pe care le implica punerea in practica a masurilor prevazute. Proiectul este structurat in jurul a patru masuri centrale, care se inscriu in prelungirea prevederilor Protocolului de la Kyoto. E vorba de doua directive noi (promovarea energiilor regenerabile si diminuarea emisiilor de carbon) si de modificarea unei directive deja existente, cea care stabileste conditiile comercializarii dreptului de a polua (statele pot cumpara de la altele o parte din cota de emisii de carbon alocata acestora). Se adauga la asta o masura care ar implica noutati tehnologice si care ar permite stocarea subterana a bioxidului de carbon emis de unele uzine, acestea fiind considerate atunci ca nepoluante.[16]
Pachetul de masuri a fost transmis sefilor de stat si de guvern ai UE, care vor trebui sa se pronunte asupra lui in momentul reuniunii la varf din luna iunie, la sfarsitul presedintiei slovene. Franta, care va prelua presedintia UE in a doua jumatate a anului, va discuta apoi detaliile impreuna cu Parlamentul European, urmand ca intregul pachet sa fie aprobat definitiv la inceputul lui 2009.
Poftiti la masa! Se servesc cote de carbon
Unul dintre pilonii strategiei aprobate de Comisia Europeana este intarirea sistemului european de comercializare a certificatelor de emisii. In prezent, majoritatea certificatelor de emisii sunt date gratuit de guvernele tarilor membre celor peste de mari poluatori, un lucru pe care CE nu-l va mai permite din 2013. Politica europeana va fi clara: poluarea nu mai e un drept, ea va trebui platita.
Sectorul electricitatii,
responsabil de cea mai mare parte a
emisiilor din UE, va fi supus in intregime unui sistem de licitatii,
odata cu lansarea noului regim in 2013. In alte sectoare industriale, dar
si in cel al aviatiei, tranzitia catre sistemul de
licitatii se va face 
treptat, dar vor exista
si exceptii in cazul sectoarelor mai vulnerabile la concurenta
venita din partea producatorilor aflati in tari
fara restrictii similare de mediu. In sectoarele care nu sunt
reglementate de ETS, cum ar fi constructiile, transporturile, agricultura
si deseurile, UE va reduce emisiile la pana in 2020, nivel
raportat la 2005.
"Piata globala a cotelor de carbon s-a triplat in 2006, pana la 30 miliarde dolari, fata de 11 miliarde dolari in 2005", anunta divizia de finantare a operatiunilor cu cote de carbon a Bancii Mondiale. In cadrul Uniunii Europene, care este cea mai mare piata de carbon, operatiunile de schimb a cotelor de emisii de carbon s-au ridicat la 24 de miliarde de dolari, depasind cu mult plafonul atins anul precedent, de 8 miliarde dolari
Directorul Departamentului de mediu al Bancii Mondiale, Warren Evans ,afirma ca 'finantele legate de comertul cu carbon precum si piata carbonului au un rol important de dezvoltare, incurajand modalitatile nepoluante de producere a energiei'. Responsabili atat din statele sarace, cat si din cele bogate spera ca aceste piete de schimb a cotelor de carbon vor finanta curatarea industriilor grele din statele in curs de dezvoltare, care vor fi responsabile, in deceniile ce vor urma, de cele mai mari niveluri de emisii ale gazelor cu efect de sera, ce contribuie la incalzirea climei.
Piata cotelor de carbon, ca si insasi lupta impotriva incalzirii globale, suporta multe atacuri din partea unor economisti precum Bjorn Lomborg, autorul cartilor 'The Skeptical Environmentalist' si 'Cool It' sau din partea ideologilor de stanga.
Preocupati de aceasta problema, grupul norvegian Point Carbon a realizat un studiu in urma caruia s-a evidentiat problema legata de comertul global cu emisii de carbon, acesta ajungand la 60 de miliarde de dolari in In acelasi an, volumul emisiilor tranzactionate a crescut cu miliarde de tone fata de miliarde de tone in . Pentru , studiul a estimat ca piata va valora 92 de miliarde de dolari, la preturile actuale, cu un volum de 4,2 miliarde de tone
Se preconizeaza ca in 2010 pretul carbonului va ajunge la 37 dolari pe tona, ceea ce inseamna cu 9 dolari mai mult decat in prezent, iar in 2020 la 54 de dolari pe tona. Point Carbon mai arata ca dintre respondenti se asteapta la incheierea unui acord post Kyoto indiferent de participarea SUA.
Rajendra Pachauri, presedintele IPCC si castigator al premiului Nobel pentru pace in 2007 alaturi de fostul vicepresedinte american Al Gore, le-a spus participantilor ca sustine sistemul global de comercializare a emisiilor de CO2.
Pe principiul poluatorul plateste, emisiile de dioxid de carbon ar putea fi masurate si taxate separat, pentru fiecare consumator. Uniunea Europeana monitorizeaza emisiile cu efect de sera din fiecare stat membru. In acest sens, in sectorul rezidential, documentele Uniunii fac trimitere explicita la incalzire.
In cursul lunii ianuarie, , Comisia Europeana a adoptat noul pachet energetic. Acesta prevede, printre altele, cresterea cu a eficientei energetice, reducerea cu a emisiilor de gaze cu efect de sera, si utilizarea in proportie de a surselor regenerabile de energie. In comparatie cu alte state membre nemultumite de normele adoptate, Romania se poate declara multumita, intrucat va avea dreptul sa emita cu pana la mai mult dioxid de carbon pana in 2020. Totusi, Romania trebuie sa-si creasca ponderea energiei regenerabile la din productia totala de energie.
Normele adoptate de Comisia Europeana sunt obligatorii din punct de vedere juridic, in ciuda faptului ca legislatia prezentata de presedintele forului european, Jose Manuel Barroso, are la baza principiul "20-20-20 pana in 2020", ceea ce inseamna o crestere cu a eficientei energetice, o reducere cu a emisiilor de gaze cu efect de sera, si utilizarea in proportie de a surselor regenerabile de energie, tarile mai bogate vor trebui sa mearga chiar mai departe.
De cealalta parte, tarilor mai
sarace, la care se adauga si toate statele est-europene, li se
va permite sa-si creasca emisiile de dioxid de carbon pe
masura ce economiile lor se dezvolta. Cele mai favorizate sunt
Romania si Bulgaria. Ele au primit cote de dioxid de carbon mai mari decat
oricare alt stat membru pe motivul ca sunt ultimele state aderate la Uniununea
Europeana si trebuie sa recupereze intarzierile din dezvoltarea
economica.
Astfel, Bulgaria va beneficia de o crestere de a emisiilor de CO2, Romania de , Ungaria de , Polonia de si Slovacia de . In schimb, Romania va trebui sa sporeasca
ponderea energiilor regenerabile in totalul productiei, de la in prezent, la pana in 2020. La randul sau Bulgaria va trebui sa ajunga la o pondere a
energiei regenerabile la de la cat este in prezent.
Diferenta rezultata din urma realocarii acestor cote de emisii de dioxid de carbon, va fi suportata de cele state vechi membre. Aceasta, pentru ca blocul comunitar sa-si poata atinge tinta de reducere a gazelor cu efect de sera. Cele mai mari reduceri vor trebui facute de catre Danemarca, Irlanda si Luxemburg-ul, de procente, in timp ce Germania, cea mai mare economie europeana, va trebui sa-si reduca emisiile cu pana in . Oficialii de la Bruxelles spera ca pana in , o cincime din consumul energetic total sa provina din energii regenerabile. Nu este insa un plan ieftin, pentru ca ar putea costa pana la miliarde de euro pe an. Beneficiile suna insa bine: Europa liderul mondial in tehnologia "verde", fapt care genereaza locuri de munca, exporturi si venituri de peste 150 de miliarde de euro pana in
Pozitia bancilor pe piata cotelor de carbon
Conform acestui raport, pasii pozitivi facuti de banci au fost realizati pe parcursul a 12-18 luni. Dintre cele studiate, de banci si-au calculat emisiile, in timp ce si-au stabilit norme de reducere a emisiilor. Cu toate acestea, doar o mica parte din institutiile vizate au inceput implementarea efectiva a proiectelor de mediu. Bancile fruntase au fost exclusiv europene: HSBC, ABN AMRO, Barclays, HBOS si Deutsche Bank, urmate de Citigroup, Bank of America si Royal Bank of Scotland.
In prezent, accentul se pune tot mai mult pe energia "curata", proiectele privind acest tip de energie castigand tot mai mult teren. Sursele de energie alternativa au captat atentia a de banci participante la studiu, din care au luat atitudine, investind aproape 12 miliarde de dolari in punerea lor in practica. Un pas mic facut de banci, dar cu impact pozitiv asupra mediului inconjurator.
Un semnal de alarma este tras de realizatorii raportului in privinta implicarii bancilor din Statele Unite ale Americii. dintre bancile care se implica la nivel inalt in cercetarea schimbarilor climatice sunt din afara SUA: sapte din Europa, trei din Canada si una din Japonia. De cealalta parte, cele mai joase pozitii au fost ocupate de Bear Steams, Lehman Brothers, Bank of China si Bank of Nova Scotia. Niciuna dintre banci nu are restrictii privind investitiile in activitati poluatoare cum sunt exploatarile de carbune.
Cercetatorii arata ca multe banci nu includ pretul carbonului in deciziile finale si nu incearca sa reduca emisiile. 'Daca avertizarile expertilor raman valabile, in urmatorii 40 de ani ne vom confrunta cu decarbonizarea economiilor industriale. Bancile trebuie sa-si reorganizeze investitiile si sa-si stabileasca prioritatile, in special in sectorul energetic', a declarat Douglas Cogan, director in cadrul RiskMetrics Group. Energia globala in urmatorii 25 de ani necesita o finantare de peste 20 de mii de miliarde de dolari, dupa cum spun specialistii. Pentru a putea reduce emisiile de gaze semnificativ, bancile vor fi nevoite sa se abata de la finantarea proiectelor cu surse de energie bazate pe carbon si sa gaseasca alternative. Specialistii asigura tendinta pe noile piete care se vor deschide bancilor prin prisma energiilor alternative.
Biocombustibilii, o sabie cu doua taisuri
Biocombustibilii sunt cunoscuti ca fiind mai curati decat petrolul. In timp ce arderea etanolului si a biocombustibilului emite dioxid de carbon, gazul este absorbit de culturile destinate producerii de combustibil.
Intr-un raport recent, Organizatia Natiunilor Unite (ONU) estimeaza ca in de ani, un sfert din energia si combustibilii folositi la nivel mondial vor proveni din biomasa sau din surse alternative. Extinderea utilizarii biocombustibililor are insa argumente pro si contra. Poate scoate din saracie aproape o treime din populatia globului, dar poate avea efecte devastatoare asupra mediului si asupra sigurantei alimentare.
Comisia Europeana sustine utilizarea biocombustibililor, convinsa fiind de beneficiile acestora, prin urmare se estimeaza ca pana in acestia sa reprezinte din combustibilii consumati. Asa cum se arata intr-un raport intocmit de parlamentarii britanici, exista insa dovezi ca biocombustibilii emit mai multa energie si elemente poluante in timpul productiei decat demonstreaza calculele realizate de sustinatori. Efectele asupra solului si folosirea substantelor de fertilizare, derivate din combustibili fosili, se adauga nivelurilor atmosferice de carbon si protoxid de azot, un gaz puternic ce produce efectul de sera. In plus, producerea in masa a biocombustibililor reprezinta o amenintare la adresa culturilor,pe care risca sa le elimine. Acest fapt va determina o crestere a preturilor alimentelor, iar efectul ar putea fi simtit mai mult in tarile cu economii in curs de dezvoltare, unde mare parte din venituri se cheltuiesc pe mancare. Totodata, nu exista nicio garantie privind protejarea padurilor virgine. Padurile tropicale din Brazilia si Asia au inceput deja sa fie distruse pentru a face loc campurilor pentru cultivarea biocombustibililor, motiv pentru care se asteapta ca UE sa scoata in afara legii cultivarea biocombustibililor pe terenurile impadurite.
Mai mult decat atat, in cazul in care biocombustibilii vor fi subventionati, stabilirea unor tinte privind folosirea lor ar putea incuraja statele membre ale UE sa acorde mai multe fonduri obtinute de la contribuabili pentru dezvoltarea acestor culturi. Progresul din cadrul biotehnologiei ar putea imbunatati totusi culturile de plante producatoare de etanol. Oficialii de la Bruxelles ar trebui sa incurajeze mai mult dezvoltarea celei de-a doua generatii de biocombustibili. Subventiile ar putea fi ajustate pentru a reflecta impactul productiei asupra mediului. O taxa si mai mare pe emisiile de monoxid de carbon ar reduce emisiile autovehiculelor in mod eficient si corect.
Recolta de etanol sau de porumb?
Dezvoltarea pietei de desfacere pentru energia produsa din biomasa ofera in primul rand oportunitati greu de imaginat pentru agricultori,din mai multe perspective. Spre exemplu, utilizarea biocombustibilor ar putea fi "mana cereasca'' pentru comunitatile rurale izolate. O micuta distilarie sau rafinarie care sa transforme porumbul in etanol sau uleiul de rapita in carburant si care sa deserveasca, sa zicem, zece proprietari de terenuri agricole, ar insemna pentru acea comunitate independenta energetica.
Bicombustibilul poate fi folosit la utilajele agricole, la producerea de electricitate si de caldura. Iar costul ar fi relativ scazut, cu conditia sa existe infrastructura. Specialistii ONU apreciaza ca biocarburantii ar putea aduce electricitate in miliarde de case din intreaga lume si caldura in miliarde de gospodarii care folosesc acum lemn, paie sau carbune. Numai ca exista o problema: fara ajutor, subventii sau credite relaxate, agricultorii saraci din Africa nu-si vor permite niciodata construirea unei rafinarii, cumpararea unui tractor cu motor modificat sau, pur si simplu, transformarea cuptorului pe baza de lemne in cuptor pe biogaz sau alcool.
Biocarburantii si mediul
Conceptul de energii alternative a
fost de la bun inceput legat de ideea de mediu curat, eliminarea poluarii,
protejarea unei planete sufocate de emisii cu efect de sera. Gaurile
din stratul de ozon, schimbarile climatice majore sunt tot atatea motive
de ingrijorare cu trimitere directa la folosirea combustibililor fosili.
Folosirea energiei din biomasa pare o solutie, la fel de la
indemana ca energia eoliana sau cea solara. Studiile recente au
aratat ca lucrurile nu stau chiar asa. Biocombustibilii reduc
emisiile de gaze cu efect de sera, dar producerea lor are impact asupra
mediului. In primul rand, biomasa are nevoie de pamant. Cum nu este
recomandabil ca acesta sa fie scos din circuitul agricol clasic, pentru a
nu diminua rezervele de hrana, solutia simpla consta in
nedoritele defrisari. Oficialii ONU remarca in raport ca
ceea ce se castiga prin reducerea noxelor emanate de masini, se
poate pierde prin despaduririle necontrolate. Echilibrul trebuie
mentinut prin controlul strict al emisiilor de gaze cu efect de sera,
prin legi de mediu drastice si prin protejarea zonelor verzi.
Drumul de la boaba de porumb la etanolul din rezervorul masinii este costisitor si implica agricultura intensiva, nu ecologica. Productia mare la hectar nu se poate obtine fara ingrasaminte si pesticide care distrug solul. De aceea, producerea pe scara larga a biocarburantilor trebuie inclusa intr-un plan general, cu reguli general acceptate. Mai mult, oficialii ONU recomanda anumite tipuri de culturi de biomasa. Studiile recente arata ca, de exemplu, pentru producerea unui litru de etanol din porumb se consuma prea multa energie, cu afectele conexe asupra mediului. In consecinta, multe din culturile de biomasa din SUA sau din Europa nu sunt viabile pe termen lung. Raman cele bazate pe ulei de palmier sau trestie de zahar. Aceste culturi sunt eficiente, dar nu pot fi, deocamdata, urmarite la nivel mondial. La inceputul acestui an, Olanda a anuntat ca va renunta sa subventioneze importul de biodiesel, tocmai pentru ca uleiul de palmier este obtinut cu sacrificarea a sute de hectare de padure tropicala. Raportul ONU concluzioneaza astfel ca biocombustibilii sunt o alternativa la combustibilii fosili doar daca acestia sunt utilizati cu grija.
Biocombustibilii intre DA si NU
Dupa ce ani de zile biocombustibilii au fost priviti ca un produs excentric, ce nu va putea inlocui nicicand petrolul, a sosit momentul ca guvernele celor mai industrializate tari sa le realizeze potentialul imens. Cu toate acestea, rolul benefic pe care utilizarea lor l-ar putea avea asupra mediului inconjurator este pus la indoiala de tot mai multe voci.
Germania a trimis o scrisoare de protest comisarului european pentru energie Andris Piebgals, care a lansat recent un proiect de hotarare prin care firmele private sunt incurajate sa recurga la energiile reciclabile.
Germania nu este singura tara revoltata de proiectul de reglementare, dar in cazul ei Comisia Europeana ar urma sa impuna cresterea ponderii energiilor reciclabile la din consumul total pana in anul , trage un semnal de alarma ziarul Handelsblatt. In energiile regenerabile (apa, energie solara, eoliana si biomasa) acopereau abia la suta din consuml energetic al populatiei Germaniei.
Potrivit proiectului,ce a fost prezentat Parlamentului European, altor tari li s-au fixat cerinte mai draconice. Astfel, Suedia ar trebui sa acopere in jumatate din consumul de energie din resurse regenerabile, Austria , Franta . Cerintele sunt mai mici de la Olanda, care va trebui sa acopere doar din necesar din asemenea energii, Marea Britanie si Polonia ( ). Pe ansamblul UE, in energiile regenerabile ar trebui sa acopere din consum, prevede planul Piebgals.
Germania si Spania sunt tarile cele mai lovite in programele lor de "feed-in", care obliga furnizorii sa livreze energiile din resurse regenerabile la preturi supraevaluate. Aceasta politica tarifara a dus la o crestere substantiala a preturilor la energiile alternative, cum ar fi cea eoliana, in tari precum Germania, Spania sau Danemarca.
Si presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy, s-a alaturat protestului tarilor industriale, lovite de pragul inalt fixat pentru ponderea energiilor alternative. Franta a sugerat Bruxelles-ului sa tina seama de ponderea energiei nucleare in productia sa energetica.
Nici in interiorul Comisiei Europene acordul pentru extinderea energiilor reciclabile nu este unanim, de cand s-a constatat ca impactul utilizarii biocarburantilor asupra mediului este dezamagitor. Comisarul european pentru mediu, Stavros Dimas, a vorbit recent despre riscul extinderii biocarburantilor pentru padurea tropicala si pentru preturile produselor alimentare de baza. Aceste riscuri ar fi fost subestimate anul trecut, cand Executivul european a fixat o tinta de pentru ponderea biocarburantilor in totalul consumului mijloacelor de transport.
"Toata lumea, multumita"
Publicatia britanica "The Economist" crede ca noua politica va multumi, de fapt, pe toata lumea. Pentru tarile ingrijorate in privinta incalzirii globale, unul din obiective este reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera cu cel putin o cincime din nivelul lor din 1990, pana in 2020. Pentru tarile mai putin ingrijorate de aceasta problema (unele state foste comuniste, recent intrate in Uniune), politica prevede independenta de furnizorii problematici de energie (in primul rand Rusia) si cere tarilor bogate din vechea Europa sa accepte partea leului in ceea ce priveste reducerea emisiilor poluante.
Tarile cu rezerve mari de carbune vor fi multumite de discutia despre exploatari de carbune ecologice si despre captura si stocarea carbonului. Fermierii obtin un angajament promitator ca UE se va folosi de biocombustibili pentru o zecime din cerintele sale legate de transport, atata timp cat acestea sunt ecologice. Pentru europenii care se opun recursului la energia nucleara, UE acorda un credit imens unor surse alternative de energie, cum ar fi energia eoliana si cea a valurilor, stabilindu-si tinta de a tripla folosirea de catre europeni a acestor surse de energie pana in
Pentru fanii mecanismelor de piata, schema actuala europeana, bazata pe cote ale emisiilor de carbon, va fi inasprita si va fi creata o schema separata menita sa puna bazele unei piete a certificatelor "verzi" (energie regenerabila) pentru statele membre UE.
Acest lucru ar permite, spre exemplu, Marii Britanii, o insula extrem de populata si scumpa, cu puternice legi de planning (legi ce prevad controale legale ale libertatii proprietarilor de a-si folosi proprietatile in interesul unei comunitati mai largi, n.r.) sa plateasca pentru noile ferme eoliene din Romania. Beneficiind de certificate negociate, energia generata de centralele eoliene din Transilvania ar fi trecuta in contul energiei regenerabile a Marii Britanii, in timp ce Romania ar obtine banii si o electricitate ecologica, exemplifica "The Economist".
Sustinatorii liberului schimb ar trebui sa fie si ei multumiti. Sursele de energie regenerabila promoveaza schimbul si integrarea pietii, indemnand guvernele sa isi conecteze retelele electrice nationale. Oficialii europeni sunt de parere ca politica lor va redistribui bogatia catre zonele sarace, nu neaparat europene, atata vreme cat energia regenerabila produsa de acestea este importata inapoi in Europa. Europa "ar avea atat de mult de castigat", este concluzia unui eurocrat, care trece la capitolul avantaje ale noii politici siguranta energetica, crearea de locuri de munca si avantaje de natura tehnologica.[17]
Generatia ecologica de biocarburanti
Noua generatie de biocarburanti se dovedeste a fi mai ecologica decat precedenta generatie (obtinuta din deseuri lemnoase, din reziduuri alimentare si industriale). Energia asociata biomasei forestiere ar putea sa fie foarte profitabila noilor industrii, pentru ca toata materia celulozica abandonata in prezent (crengi, scoarta de copac, trunchiuri, busteni) va fi transformata in produse energetice.
In plus, terenurile putin fertile, improprii culturilor agricole, ar putea fi folosite pentru culturi forestiere intensive, cu perioade de taiere o data la zece ani. De asemenea, biomasa agricola (balegarul, reziduurile celulozice ale recoltelor, reziduurile de fructe si legume si apele reziduale din industria alimentara) poate produce etanol sau biogaz, reprezentand o solutie de viitor, avand in vedere consumul tot mai mare de combustibili fosili.
Pentru cultivarea, procesarea si distribuirea biocarburantilor este nevoie de energie. In felul acesta, energia fosila este folosita pentru functionarea masinilor agricole si pentru convertirea culturilor in combustibil. De asemenea, producerea fertilizatorilor si a pesticidelor folositi pentru cresterea culturilor necesita consum de energie si toate acestea duc la producerea de dioxid de carbon.
Conform studiilor, biocombustibilii obtinuti din porumbul american, din soia braziliana sau din palmierul de ulei din Malaysia sunt mai periculosi pentru mediul inconjurator decat conbustibilii fosili. Alternativele optime sunt reprezentate de biocarburantii obtinuti din produse reziduale, precum reciclarea uleiului de gatit sau etanolul extras din iarba sau lemn.
Cultivarea cerealelor sau a altor plante in vederea obtinerii combustibililor verzi necesita suprafete intinse de pamant arabil. Astfel, in Brazilia, plantarea sfeclei de zahar pentru producerea etanolului a dus la defrisari masive. In aceeasi zona, expansiunea rapida a productiei de soia pentru hrana oamenilor, dar si a animalelor a cauzat deja defrisari foarte mari, iar daca soia este cultivata si pentru producerea de biocombustibil, atunci situatia se inrautateste si mai mult. Indonezia si Malaysia se confrunta cu o stare de lucruri asemanatoare. In aceste doua cazuri, cultivarea palmierilor de ulei pentru biocarburanti a condus la sacrificarea unor suprafete forestiere imense.
In Malaysia, din desertificari sunt cauzate de dezvoltarea plantatiilor de palmieri. La Sumatra si la Bornéo, patru milioane de hectare de padure au fost transformate in astfel de plantatii. Malaysienii au de gand sa mai distruga sase milioane de hectare de padure, iar indonezienii intentioneaza sa sacrifice 16,5 milioane de hectare
Biocombustibilii, o bomba ecologica cu efect intarziat
Specialistii avertizeaza ca defrisarile masive vor duce la cresterea emisiilor de carbon in atmosfera. Extinderea productiei de biocombustibili nu reprezinta o solutie viabila pentru combaterea incalzirii globale si chiar afecteaza mediul inconjurator, au avertizat expertii prezenti la summitul de la Bali. Potrivit specialistilor, productia de biocombustibili duce la defrisari masive ale padurilor tropicale si, implicit, la cresterea emisiilor de dioxid de carbon in atmosfera. Spre deosebire de exploatarea combustibililor fosili, industria biocarburantilor presupune areale pentru culturi extinse, care inlocuiesc vegetatia spontana, dar si culturile agricole pentru populatie.
In opinia ecologistilor, productia de biocombustibili are un efect de bumerang asupra mediului, prefigurand, pe termen lung, penuria de alimente si saracirea tarilor aflate deja in dificultate.
La initiativa Greenpeace, mari organizatii ecologice precum World Wildlife Fund si Conservation International au lansat un apel global pentru stoparea conversiei padurilor in plantatii pentru biocombustibili. "Rezerva de oxigen a planetei este distrusa, iar in atmosfera sunt emise cantitati masive de dioxid de carbon numai pentru ca occidentalii sa aiba impresia ca fac ceva impotriva incalzirii globale. Realitatea este, din pacate, ca fac mai mult rau", declara ieri James M. Taylor, specialist in politici de mediu la Heartland Institute din Chicago. Una dintre cele mai amenintate tari este chiar Indonezia, ale carei paduri sunt defrisate masiv in ultima vreme, in numele "combustibililor verzi". Ironia face ca aceasta ofensiva a producatorilor de biocombustibili sa trimita Indonezia in topul tarilor cu cele mai mari emisii de gaze cu efect de sera.
Ministrul indonezian al ecologiei a anuntat luni ca tara sa a plantat milioane de copaci pentru a absorbi emisiile de gaze produse in timpul conferintei de la Bali. Pini, salcami si alti arbori specifici regiunii au fost plantati pe o suprafata de de hectare pe insulele din Sumatra, Kalimantan si Java. Copacii absorb dioxid de carbon in procesul de crestere, iar plantele vor absorbi circa tone de carbon, cu mult mai mult decat emisiile combustibililor fosili cauzate de sutele de delegatii prezente la lucrarile conferintei din Bali, a asigurat oficialul indonezian.
La scurt timp dupa ce Australia a ratificat protocolul de la Kyoto, Statele Unite au anuntat ca sunt pregatite pentru adoptarea unui nou acord global de combatere a incalzirii globale. "Nu vrem sa devenim un obstacol", a declarat Harlan Watson, seful delegatiei americane prezente la conferinta de la Bali. Potrivit acestuia, Washingtonul este dispus sa negocieze un nou acord pe termen lung menit sa succeada protocolului de la Kyoto dupa
Intr-o incercare de ultim moment menita sa puna capat criticilor la adresa politicii SUA in problema emisiilor de carbon, presedintele american George W. Bush a lansat la Washington, un apel catre primii mari poluatori din lume, intre care India si China, privind reducerea emisiilor de gaze pana la finele anului . Pe de alta parte insa, Casa Alba si-a reiterat neincrederea in eficienta programului certificatelor de emisii de carbon.
In lipsa unor decizii responsabile si a unor programe coerente, energia viitorului se poate transforma usor in cosmarul viitorului.[19]
Costul de oportunitate al obtinerii biocarburantilor
Utilizarea combustibililor fosili contribuie la sporirea efectului de sera. Si cum oferta de petrol este din ce in ce mai mica, iar cererea creste constant, dezvoltarea biocarburantilor pare cea mai buna solutie. Totusi, etanolul sau uleiurile destinate arderii in motoarele diesel, desi polueaza mai putin, nu sunt chiar cea mai buna alternativa. Producerea lor la scara industriala duce la distrugerea mediului mai mult decat ar face-o poluarea in sine, a precizat William Laurance, cercetator la Departamentul de Studii Tropicale din cadrul Institutului Smithsonian,din SUA.
In urma unui studiu efectuat de acest institut, s-a dovedit ca defrisarile masive a suprafetelor de paduri in vederea cultivarii acestora cu plante din care se pot obtine biocarburanti, aduc mari prejudicii mediului inconjurator.
Pentru obtinerea de combustibili fosili, guvernele sunt indemnate de catre autorii studiului sa selecteze cu atentie tipul de biocombustibil pe care doresc sa-l produca. Aici intervine costul de oportunitate intrucat producerea unora poate avea adevarate repercusiuni asupra mediului.
3.3. Poluarea transfrontaliera
Preocuparea pentru mediu
dobandeste un caracter extrem de important odata cu semnalarea, la
inceputul anilor 1970, de catre Clubul de la Roma, a diminuarii in
cantitati mari a resurselor naturale si a deteriorarii
rapide a calitatii apei, aerului si solului. Dupa doi ani
au fost create politici comunitare de mediu, iar importanta lor nu este
datorata anvergurii fondurilor alocate, ci faptului ca politica de
mediu a devenit o politica orizontala a Uniunii Europene, aspectele
de protectie a mediului fiind considerente obligatorii ale celorlalte
politici comunitare. Prin adoptarea strategiei dezvoltarii durabile,
adica prin preocuparea pentru natura, ca mostenire si
resursa a generatiilor viitoare, politica de mediu este permanent conectata
la tendintele globale de protectie a mediului, asa cum apar ele
in urma evenimentelor internationale precum summit-urile de la Rio (1992)
si Johanesburg (2002), a protocolului de la Kyoto. Prin actiunile
intreprinse, Uniunea Europeana da dovada ca este un vast
promotor al dezvoltarii durabile.
.Principiul poluator-platitor
Pe cat de facila este pe plan national aplicarea principiului poluator-platitor pentru agentii economici supusi aceleiasi jurisdictii, pe acelasi teritoriu si carora li se pot aplica sanctiunile prevazute de lege, pe atat de problematica este aplicarea acestui principiu pe plan international. In cazul in care sunt mai multe tari care polueaza, ducand la aparitia externalitatilor unidimensionale, nimic nu determina si nu motiveaza tara poluatoare sa plateasca desi ar trebui sa se negocieze impartirea costurilor luptei impotriva poluarii intre poluatori. Lipsind motivatia "externa" care ar trebui sa determine tarile poluatoare sa plateasca pentru binele public, decat daca toti ar fi convinsi ca beneficiul net al unei cooperari globale va fi superior celul al unei politici "fiecare pentru sine", apar numerosi "pasageri clandestini" in cazul externalitatii reciproce.
Dupa definitiile date de OCDE si de UE, principiul poluator - platitor nu prevede deloc responsabilitatea juridica pentru ca poluatorul nu este definit: dupa cum s-a observat, este vorba de a interveni cat mai eficace cu putinta, oricare ar fi responsabilitatile. Trebuie remarcat faptul ca principiul poluator - platitor nu vizeaza desemnarea unui responsabil, ci verigile din lantul poluant asupra carora este cel mai eficace sa se actioneze, atat pe plan economic, cat si pe plan administrativ.
El
se inspira din teoria economica potrivit careia costurile
social-externe, care insotesc productia industriala, trebuie
sa fie internalizate, adica sa fie luate in calcul de toti
agentii economici in costurile lor de productie. Economia trebuie
sa acopere costurile de productie, cat si pe cele legate de
existenta externalitatilor (poluarii).
Cum trebuie sa plateasca poluatorul?
OCDE nu mentioneaza acest lucru. Toate mijloacele sunt bunuri, reglementari, taxe si redevente. Tot OCDE considera ca principiul poluator - platitor nu este in exclusivitate un principiu de taxare al poluatorilor, pentru ca este asimilat frecvent unei metode de control a poluarii prin intermediul taxelor si redeventelor pentru poluare. De fapt, principiul poluator - platitor poate fi pus in practica cu ajutorul unei varietati de instrumente si nu prevede nici o metoda particulara.
Mecanismele de taxare a poluarii pot indeplini, din punct de vedere teoretic, trei functii: daca redeventa este fixata la o rata optima, aceasta ajunge la o internalizare totala a costului daunelor legate de poluare; daca redeventa este suficient de incitativa, aceasta va determina poluatorul sa reduca emisiile la un nivel care nu depaseste un obiectiv dat: daca rata nu este destul de ridicata, redeventa nu va realiza decat o redistribuire a resurselor, permitand repararea pagubelor ori investitiilor de lupta contra poluatorilor.
In concluzie, acest principiu ar trebui sa ramana un punct de reper, avand numeroase utilizari in cazul poluarii transfrontaliere.
2. Principiul victima-platitor
Instrumentele complementare, in particular financiare, sunt indispensabile realizarii efective a obiectivelor internationale privind mediul. Astfel, apar o serie de masuri si acorduri bilaterale sau multilaterale nascute din constatarea ca nici un rezultat tangibil nu va fi atins in absenta unei veritabile solidaritati internationale, concretizata in acorduri de cooperare, mai ales financiare. De altfel, aceasta solidaritate internationala este obligatorie din ratiuni de eficacitate economica si de finantare, chiar inaintea tuturor preocuparilor etice. In lipsa ei, nici un progres nu se va inregistra si aceasta din doua motive principale:
- In primul rand, in majoritatea negocierilor internationale se pune problema "pasagerului clandestin" (free rider), altfel spus a partenerului care in absenta unor motivatii sau sanctiuni, nu va plati cota sa parte pentru masurile care se vor lua. Astfel, atata timp cat nu exista dispozitii coercitive care sa oblige participarea la un acord, o tara va putea intotdeauna sa ramana in afara acordului beneficiind totusi de ameliorarile globale aduse.
Daca
o conventie ajunge la un avantaj net superior pentru ansamblul
tarilor, fiecare
Astfel, in absenta ajutorului acordat de tarile industriale, majoritatea tarilor in curs de dezvoltare nu vor lua masurile necesare de protectie a mediului in afara masurii lor indispensabile pentru propria lor supravietuire.
Protocolul de la Montreal asupra protectiei paturii de ozon este un astfel de caz, iar chestiunea este dezbatuta mai ales in legatura cu Conventia Mondiala asupra Climei. Astfel, se dezvolta progresiv practica "platilor compensatorii" (side payments), care constituie transferuri financiare destinate determinarii participarii la un acord a tarilor care nu au intentia de a o face.
- In al doilea rand, apare interesul anumitor parteneri de a contribui financiar la masurile de lupta impotriva poluarii in tarile poluatoare: daca o tara din "amonte" polueaza o tara din "aval" si costul marginal al reducerii emisiilor este mai mic in prima decat in a doua, tara poluata va avea interesul de a finanta lupta impotriva poluarii la vecinul sau, decat sa reduca in continuare propriile sale emisii cu un cost marginal mai mare.
Prin urmare, se stabilesc acorduri bilaterale si multilaterale in virtutea carora tarile poluate contribuie la finantarea luptei impotriva poluarii in tarile poluatoare. Aceasta practica s-a dezvoltat intre Europa occidentala si Europa Centrala si de Est, in ceea ce priveste emisiile de dioxid de sulf si oxizi de azot, fluviile internationale si marile. In acest mod se trece progresiv de la principiul "poluator - platitor" la principiul "victima - platitor".
Astfel,
Germania (fosta RFG) declara in 1989 ca va
fi gata sa renunte la 500 milioane de
marci germane din datoria Poloniei daca aceasta
tara va cheltui suma in lupta contra poluarii. In cazul
Finlandei, care a negociat un acord cu fosta Uniune Sovietica pentru
reducerea emisiilor de poluanti atmosferici in zonele apropiate sau de
frontiera ale URSS care polueaza din abundenta teritoriul
finlandez. Numai in aceste zone (regiunile Kola, Karelia, Sankt -
3. Principiul compensatiei reciproce
In cazul
externalitatii unidirectionale (de exemplu o tara din
amonte poluand o tara din aval), un acord are putine sanse
sa se realizeze in absenta unui mecanism de reglare si de
motivatie:
Principiul de baza este un transfer financiar reciproc (numit "taxa"): tara din amonte accepta sa plateasca o "taxa de poluare" egala cu costul pagubelor in tara din aval, tara din aval accepta sa plateasca o "taxa de epurare" egala cu costul de epurare (determinat prin acord) in tara din amonte.
Fiecare
tara anunta costurile sale marginale (costul de epurare
pentru
Spunem ca
este vorba despre o compensatie
reciproca, deoarece
4. Alte principii economice
Tratatul Uniunii Europene, adoptat la Maastricht in si care a intrat in vigoare doi ani mai tarziu, precizeaza in actul unic, ca obiectiv esential, integrarea mediului in toate tipurile de politici ale Uniunii, introducand, pe langa principiile deja cunoscute, altele: principiul de subsidiaritate si principiul precautiei.
Tratatul de la Amsterdam punea accent pe procedurile de adoptare a actelor comunitare in domeniul mediului, astfel incat, in Uniunea Europeana sa se realizeze o dezvoltare armonioasa, echilibrata si durabila a activitatii economice.
In Ordonanta de urgenta a protectiei mediului, si anume "principiul prevenirii riscurilor ecologice si a producerii daunelor', porneste de la realitatea ca o astfel de atitudine comporta costuri mult mai reduse decat remedierea calitatii factorilor de mediu, iar pe termen lung continua refacere a deteriorarii si compensare a pagubelor conducand la stagnare si chiar la franarea dezvoltarii. Prevenirea implica, pe de o parte, evaluarea riscurilor pentru a evita pericolele potentiale, iar pe de alta parte, implica actiuni bazate pe cunoasterea exacta a situatiei prezente.
In continutul semnificatiilor sale, principiul presupune atat actiuni asupra cauzelor care produc poluarea sau degradarea (prin retehnologizarea ecologica a proceselor de productie), cat si activitati de limitare a efectelor distructive sau nocive pentru factorii de mediu.
Este edificatoare, in acest sens, obligatia de a lua in calcul cerintele protectiei mediului cu ocazia oricarei actiuni publice sau private care risca sa aiba un impact asupra calitatii factorilor mediului. Astfel, se afirma din ce in ce mai mult o serie de proceduri administrative precum studiile de impact (avand ca scop sa impiedice realizarea unor obiective economico-sociale cu impact asupra mediului, fara masuri corespunzatoare de prevenire a acestuia), ori bilantul de mediu si programul de conformare, sau preocupare de a stabilii regimuri speciale de desfasurare a unor asemenea activitati (precum cel al deseurilor toxice, ingrasamintelor chimice si pesticidelor etc.)
Principiul de eficacitate are ca obiectiv gasirea unor modalitati care sa permita atingerea obiectivelor de mediu propuse cu costuri cat mai reduse, ceea ce favorizeaza utilizarea instrumentelor economice in internalizarea costurilor.
Principiul de echitate este justificat de transferul veniturilor obtinute din taxe, amenzi si penalitati suportate de poluatori in favoarea regiunilor sarace si a categoriilor sociale defavorizate de producerea pagubelor.
Principiul de subsidiaritate are la baza experienta americana care presupune o definitie precisa a competentelor diferitelor nivele de interventie, drept care, Comisia Europeana defineste in acest context actorii (comunitatea, autoritatile locale, regionale sau internationale, intreprinderile, publicul ti consumatorii) si actiunile (dezvoltare economica, cercetare, comunicare, piata ).
In Romania, legea cadru ce reglementeaza protectia mediului stabileste principiile si elementele strategice ce conduc la dezvoltarea durabila si anume: principiul precautiei in luarea deciziilor, principiul prevenirii, reducerii si controlului integrat al poluarii prin utilizarea celor mai bune tehnici disponibile pentru activitatile ce pot produce poluari semnificative, principiul poluator - platitor.
Romania. Studiu de caz
4.1. Politica de mediu in Romania. Scurt istoric
In Romania, protectia mediului a aparut ca un domeniu de sine statator al politicilor nationale in anul , cand a fost infiintat pentru prima data fostul Minister al Mediului. In a fost elaborat primul document oficial ce stabileste obiectivele nationale in domeniu - "Strategia Nationala de Protectia Mediului", reactualizata in si in . Strategia este structurata in doua parti: (1) o trecere in revista a principalelor resurse naturale, elemente privind starea economica si calitatea factorilor de mediu, si (2) strategia propriu-zisa, adica principiile generale de protectie a mediului, prioritatile, obiectivele pe termen scurt, mediu si lung. Inca din se poate observa o adecvare a strategiei nationale cu cea comunitara in ceea ce priveste principiile, prioritatile si obiectivele . Astfel, principiile urmarite sunt:
conservarea si imbunatatirea conditiilor de sanatate a oamenilor;
dezvoltarea durabila;
prevenirea poluarii;
conservarea biodiversitatii;
conservarea mostenirii culturale si istorice,
principiul "poluatorul plateste";
stimularea activitatii de redresare a mediului (prin acordarea de subventii, credite cu dobanda mica, etc.).
In ceea ce priveste prioritatile identificate, acestea reflecta nu numai nevoile nationale, dar si tendintele si initiativele existente pe plan global, ele fiind:
mentinerea si imbunatatirea sanatatii populatiei si calitatii vietii;
mentinerea si imbunatatirea potentialului existent al naturii;
apararea impotriva calamitatilor si accidentelor naturale;
raportul maxim cost-beneficiu;
respectarea programelor si conventiilor internationale privind protectia mediului.
Referitor la obiectivele stabilite, acestea sunt impartite in obiective pe termen scurt (pana in anul 2000), mediu (pana in anul 2005) si lung (pana in anul 2020). Strategiile din 1992 si 1996 sunt documentele pe baza carora a fost structurata politica nationala de mediu pana in anul , cand a fost adoptat Programul National de Aderare la UE. Incepand cu anul si continuand anual, pana in , strategia nationala de mediu este completata de o serie de documente aditionale, cum ar fi -- "Raportul privind starea mediului in Romania", care corespunde primei parti a "Strategiei de Protectia Mediului" si o completeaza, printr-o analiza detaliata a calitatii principalilor factori de mediu: calitatea atmosferei, calitatea precipitatiilor atmosferice, starea apelor de suprafata si subterane, starea solurilor, starea padurilor, gestionarea deseurilor, situatia poluarii sonore, etc.
Strategiei Nationale de Protectia Mediului i se adauga, in anul 2002, "Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor", ce raspunde unei nevoi presante in acest domeniu si care a fost pentru prima data adresata in anul 2000; acest lucru s-a facut prin transpunerea Directivei Cadru privind deseurile - no. 75/442/EEC, preluata in legislatia legislatia romana prin Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 78/2000, aprobata si completata in 2001 prin Legea 426/2001. Etapele de dezvoltare a strategiei constau in: analiza situatiei existente,identificarea problemelor, stabilirea obiectivelor strategice, evaluarea optiunilor de atingere a obiectivelor si elaborarea unui "Plan National de Gestionare a Deseurilor". Acest plan, elaborat de un grup de lucru format din reprezentanti ai industriei, ministerelor implicate,ONG-urilor si ICIM , cuprinde doua parti distincte:
1. Actiuni cu caracter general: identifica tipurile de actiuni necesare implementarii
strategiei, precum si entitatile responsabile, termenele de realizare, costurile estimate si posibilele surse de finantare;
2. Proiecte cu caracter concret: se adreseaza unor obiective la nivel local, propuse din teritoriu.
Planul se ajusteaza in functie de propunerile incluse in planurile regionale, locale si sectoriale si propune masuri pentru urmatoarele tipuri de deseuri: deseuri municipale, deseuri de productie, deseuri periculoase si deseuri reglementate prin acte legislative specifice. In prezent, Planul se afla in proces de reactualizare, un proiect fiind deja transmis spre consultare factorilor implicati (ministere, asociatii patronale si profesionale, reprezentanti ai societatii civile - ONG-uri).[23]
Programul "Romania curata"
Acest
program a fost lansat in aprilie 2002 de Guvernul Romaniei si
subliniaza eforturile depuse pentru ameliorarea situatiei mediului
si integrarea in plan national a principiilor politicii comunitare de
mediu. Important de mentionat este ca programul "Romania curata"
reprezinta o strategie si o initiativa nationala,
care isi propune nu numai asigurarea protectiei mediului si
conservarea resurselor naturale, ci si "cresterea nivelului de
educatie siconstientizare a populatiei privind realizarea
acestor obiective". Ca atare, obiectivele sale sunt:
v asigurarea protectiei si conservarii mediului natural si a mediului construit in concordanta cu cerintele dezvoltarii durabile;
v asigurarea unui management integrat al deseurilor;
v cresterea nivelului de educatie si constientizare a populatiei in spiritul protectiei mediului.
Caracterul reformator al acestei strategii nu este dat numai de accentul pe educatia si responsabilizarea populatiei, ci si de faptul ca ea se va desfasura prin promovarea parteneriatului public-privat si prin colaborarea cu autoritatile locale si cu societatea civila.
Mai exact, partenerii avuti in vedere sunt: ministerele, asociatiile patronale, asociatiile nationale cu activitati de mediu, institute de invatamant superior, organizatii nonguvernamentale de mediu, organizatii de copii si tineret etc. Astfel, Romania raspunde criticii aduse de UE referitoare la consultarea si implicarea partilor interesate in elaborarea si implementarea politicilor de mediu si creeaza o strategie de promovare a transversalitatii protectiei mediului in sectoarele cele mai importante ale vietii economice, sociale si culturale.
Concluzia care se impune in urma trecerii in revista a politicii de mediu a Romaniei este ca la nivelul anului 2003 s-a realizat transpunerea, in cea mai mare parte, a acquis-ului comunitar in legislatia nationala. Referitor la implementarea acestuia si la crearea cadrului institutional si a resurselor umane corespunzatoare realizarii acestui obiectiv se poate observa intentia de a raspunde criticilor UE, insa progresul in aceasta directie nu poate fi realizat decat cu implicarea unor ridicate costuri financiare. Faptul ca Romania, alaturi de Bulgaria, s-a detasat de celelalte tari candidate din Europa Centrala si de Est si va adera la o data ulterioara (2007,spre deosebire de 2004) poate fi privit ca un aspect pozitiv prin prisma dezvoltarii structurilor adecvate implementarii politicii de mediu si a infrastructurii de mediu, prin suplimentarea asistentei financiare a UE din fondurile de pre-aderare Phare, ISPA si LIFE.
Aer de milioane de euro
O afacere "la moda" in Romania este vanzarea drepturilor de poluare. Mai exact, ne vindem dreptul de a polua unor tari vest europene supertehnologizate, primind in schimb bani si tehnologie nepoluanta. O astfel de situatie exista si la Huedin, unde Danemarca a construit o centrala termica pe baza de rumegus, in valoare de 1,7 milioane de euro si a cumparat dreptul de a arunca in atmosfera cantitati uriase de noxe in numele tarii noastre.
Limitarea poluarii a fost reglementata prin Acordul de la Kyoto, care stabileste pentru fiecare tara un anumit nivel al emisiilor cu efect de sera. Astfel si Danemarca s-a vazut obligata sa-si reduca emisiile de dioxid de carbon. Pentru a respecta acordul fara a inchide combinate importante care poluau foarte mult, guvernul danez a cumparat din drepturile de poluare ale Romaniei, care si-a redus mult poluarea prin inchiderea unor colosi nerentabili. Danemarca a fost de acord sa investeasca o suma de 6,2 milioane de euro pentru a construi pe teritoriul tarii noastre cinci centrale termice pe rumegus, bazate pe tehnlogii superperformante si nepoluante. La ora actuala, la Huedin s-au investit circa 1,7 milioane de euro pentru a putea polua in numele Romaniei. Aici a fost inaugurata o centrala termica ce furnizeaza energie termica si apa calda pentru 1.000 de apartamente.
Reprezentantul Agentiei Romane pentru Conservarea Energiei, Cornel Corha, a declarat ca Danemarca ar fi trebuit sa investeasca o suma enorma de bani pentru a putea sa reduca emisiile de dioxid de carbon, fapt pentru care a preferat sa investeasca 6,2 milioane de euro pentru constructia celor centrale termice. "Centralele termice pe rumegus reduc poluarea, fapt ce se contabilizeaza si in contul statului danez. Cu alte cuvinte, ei investesc la noi, dar considera ca investesc la ei in tara", a declarat acesta.
Seful centralei din Huedin, Pall Buzas, este obligat ca in fiecare an sa raporteze nivelul poluarii atmosferei, pentru a se putea face o comparatie cu perioada in care centrala functiona pe combustibil lichid, acesta fiind foarte poluant. "Prin reducerea gradului de poluare, procentele care rezulta sunt trecute in contul Danemarcei, care astfel profita de pe urma acestei investitii", afirma Buzas.
Daca la prima vedere afacerea
pare un lucru profitabil, nu acelasi lucru se va putea spune peste ani, cand
Romaniei nu i se va permite sa deschida noi combinate sau fabrici,
pentru a nu depasi limita de poluare admisa prin Acordul de la
Kyoto. In momentul de fata, construirea centralelor termice pe
baza de rumegus este un lucru bun, presul unei gigacalorii
produse la Huedin fiind doar de 60 RON, in
comparatie cu 200 RON, pretul de
productie la o centrala obisnuita. Viceprimarul
orasului Huedin, Stefan Szentandrasi, afirma ca orasul
pe care il conduce nu ar fi avut banii necesari pentru a construi o astfel de
centrala termica, deoarece costul acesteia era egal cu bugetul
orasului pe o perioada de 8 ani. "A
valorat 1,7 milioane de euro adica bugetul
nostru pe 8 ani. Acum din poluare am reusit sa ne modernizam,
pentru ca inainte vechea centrala era veche si foarte
poluanta. Cu centrala pe rumegus am reusit sa rezolvam
si problema deseurilor de lemn aruncate la voia intamplarii pe
albiile raurilor din zona", afirma viceprimarul. Pe plan european, o
tona de dioxid de carbon costa 5 milioane de
euro. Prin investia efectuata in Romania, Danemarca si-a
cumparat dreptul de a polua in numele nostru, pentru urmatorii 10
ani.
Influenta cotelor de carbon in industria romaneasca
In octombrie 2007, Romaniei i-a fost aprobat , de catre Comisia Europeana, Planul National de Alocare a cotelor de emisii de dioxid de carbon, corespunzator anului 2007, respectiv 2008-2012. Desi autoritatile de la Bucuresti stabilisera un necesar pentru anul acesta de 84 milioane tone emisii de dioxid de carbon, Bruxelles-ul a redus cu 10% alocatia. Acelasi lucru s-a intamplat si in cazul alocatiei pentru intervalul 2008-2012, care a fost diminuata cu aproape , ajungand la 75,9 milioane de tone de emisii de dioxid de carbon (un certificat reprezinta echivalentul unei tone de dioxid de carbon). Diminuarea cantitatii de emisii presupune o reducere a numarului de certificate alocate fiecarei companii romanesti.
Industria romaneasca va
resimti din plin socul deciziei
Comisiei Europene de a reduce cota de
certificate de emisii de dioxid de carbon alocata tarii noastre.
Primele efecte: cresterea pretului energiei electrice, scumpirea
produselor, reducerea activitatii industriale si pierderea de
locuri de munca. In
viitorul apropiat, Romania are nevoie 'ca de aer' de studii care
sa cerceteze si sa estimeze efectele deciziei asupra
principalilor jucatori din industria energiei de la noi. Costurile reducerii
emisiilor vor duce ori catre scaderea productiei de energie,
lucru aproape imposibil, ori catre cresterea preturilor energiei,
in special pentru producatorii industriali. In ceea ce priveste
viitoarea dinamica a pietei cotelor de carbon din Romania, orice
predictie este, pentru moment, imposibila.
Piata romaneasca a creditelor carbonului este inca in faza embrionara. Operatorii economici de la noi vor trebui sa declare, prin certificate anuale depuse la Registrul National al Emisiilor de Gaze cu Efect de Sera, in ce masura vor polua mediul. Acesta se inscrie pe linia masurilor adoptate de Romania in vederea indeplinirii atat a obligatiilor asumate prin semnarea Protocolului de la Kyoto, cat si a celor ce deriva din transpunerea Directivei 87 din 2003 a Uniunii Europene in legislatia nationala.
Pentru companiile romanesti reducerea alocatiei inseamna fie investitii importante de mediu, fie restrangerea activitatii, astfel incat sa se incadreze in numarul de certificate care le revin. Unul din sectoarele care va restimti din plin impactul va fi cel energetic, care, conform estimarilor, produce 60% din totalul gazelor cu efect de sera. "Scaderea nivelului de emisii va pune companiile romanesti in postura de cumparatori de certificate, ceea ce inseamna costuri suplimentare, nu neaparat cresterea pretului energiei, dar poate reducerea unor cheltuieli, posibil a investitiilor", a afirmat Alexandru Sandulescu, seful Directiei generale de politici energetice din Ministerul Economiei si Finantelor.
Adrian Ciocanea, seful Departamentului Afaceri Europene din cadrul Guvernului, este de parere ca, in plan economic, cea mai probabila consecinta va fi cresterea pretului energiei electrice. "In plan social, cresterea pretului energiei va avea efecte negative asupra puterii de cumparare a populatiei si, indirect, asupra bugetului de stat prin cresterea nivelului ajutorului dat acesteia. Totodata, dificultatea respectarii cotelor de emisii alocate poate insemna, pentru unele companii, reducerea activitatii, avand drept consecinta imediata disponibilizarea de personal", a declarat Ciocanea.
Asociatia Oamenilor de Afaceri (AOAR) a reactionat rapid, cerand Guvernului sa-si expuna public pozitia fata de masura adoptata de CE. Conform AOAR, aceasta masura va avea consecinte economice grave, conducand, numai in ceea ce priveste producerea energiei electrice in termocentrale, la o pierdere estimata de specialisti de circa doua miliarde euro.[26]
Ca raspuns la
decizia Comisiei Europene de a reduce cu aproape nivelul alocat de certificate de emisie pentru
Romania in perioada , guvernul a
deschis o actiune de contestare la Curtea Europeana de Justitie.
Decizia de reducere a cotelor la acest nivel a fost luata pe baza rezultatelor prognozelor facute prin intermediul modelului "Primes", elaborat si imbunatatit de cercetatorii de la Universitatea din Atena. Pe langa acest model exista si altele, recunoscute si folosite atat de Comisie, cat si de guverne din Uniunea Europeana si din afara acesteia.
Din punctul de vedere al Comsiei Europene, pentru mentinerea in functiune a pietei de certificate, cand preturile au scazut in 2007, trebuie redusa oferta (asa cum OPEC reduce productia de petrol cand scade pretul acestuia), cu alte cuvinte mai putine certificate alocate. De asemenea trebuie mentionat faptul ca certificatele de emisie din proiectele JI si CDM (mecanisme flexibile ale Protocolului de la Kyoto) sunt si ele recunoscute in EU-ETS (piata de certificate alocate) ca efect al Directivei 2004/101/CE. De altfel, Comisia Europeana estimeaza ca dupa nu vor mai fi certificate alocate gratuit.
Evident,
cumpararea de certificate implica internalizarea acestei
externalitati in cadrul produsului, cu pierderea asociata de
competitivitate. Pentru a contracara acest lucru, Comisia Europeana ia in
considerare introducerea unei taxe asupra produselor importate din tari
care nu sunt angajate in reducerea emisiilor (SUA,
In ciuda faptului
ca tara noastra a fost prima din Anexa 1 (tari care
s-au angajat sa reduca emisiile) care a ratificat Protocolul Kyoto
(PK) (Legea 3/2001) indeplinindu-si angajamentul de reducere cu
a nivelului de emisii din 1989, ajungand la o reducere de in perioada ,
Planul National de Alocare s-a facut prin analizarea emisiilor din
ultimii ani la instalatiile selectate conform Directivei 2003/87/CE si
alocarea de certificate cu luarea in considerare a ratei de dezvoltare a economiei
(sectoarele care cad sub incidenta EU-ETS) in perioada mentionata.
Cu
toate ca exista in
Hotararea
guvernului de a contesta decizia CE este sustinuta (cel putin
asa reiese din comunicatele de presa) de argumente usor de
demontat de Comisie.
Este evident ca daca alte
tari din UE au dat in judecata Comisia pentru reduceri
procentuale de emisii mai mici decat in cazul nostru (exceptie
In
niciun caz insa nu vom putea miza pe faptul ca daca altii
vor castiga procesele lor, e obligatoriu sa castigam si
noi pe motiv de nediscriminare; puterea multimii nu se aplica in
justitie. Putem pierde sau castiga procesul cu Comisia, dar
tranzactiile cu certificate vor necesita o platforma de tranzactionare
(nestabilita inca) ce poate fi OPCOM sau orice alta entitate
care indeplineste o serie de conditii de baza.
Reducerea
de emisii se distribuie in metalurgie,
ciment, petrochimie, ceramica si sticla, unde se
asteapta cresteri estimate de
la . In aceasta situatie, nu este de
mirare ca metalurgia din UE pierde teren pe piata chineza in
fata celor din Japonia si SUA.
Cum
putem sa compensam aceste cresteri? O solutie ar fi sa
vindem parte din reducerile de emisii (AAU) realizate in cadrul Protocolului de
la Kyoto, si cu banii obtinuti sa facem investitii de
reducere a intensitatii carbonului in economie.
4.3. Era "verde" a unei Romanii "cenusii"
Impulsionata
de regulile europene, Romania a inceput, in ultimii ani, tranzitia de la o
tara 'cenusie', in care protectia mediului era
mai mult un trend, catre una 'verde', in care a devenit o
necesitate. Cu toate ca activitatea industriala este mai mica
decat inainte de 1989,
Anul trecut a adus o crestere a cheltuielilor de mediu raportate de companii si de stat, 2007 insemnand primele programe trimise la Bruxelles pentru a accesa fonduri structurale.
In primul an de Uniune Europeana, sute de firme romanesti trebuiau sa-si rezolve problemele de mediu. Acest lucru nu s-a intamplat, desi a existat un avertisment major: intreruperea temporara a activitatii la Rafinaria Arpechim, apartinand grupului OMV Petrom. Numarul companiilor din Romania care au probleme de mediu ajunge la Acestea trebuie sa se alinieze la Directiva Comisiei Europene cu privire la prevenirea si controlul integrat al poluarii (IPPC). Dintre ele, au obtinut de la UE perioade de tranzitie, lucru reusit in general de companii mari, intre care Arpechim si Mittal Steel. La sfarsitul lunii octombrie, ministrul mediului, Attila Korodi, a anuntat inchiderea a cinci societati: Casirom Turda, Romaltyn Minning Baia-Mare, Agroflip Bontida, Carbid Fox Tarnaveni si Venus Oil Reg Ramnicu Sarat. Primele patru insa nici macar nu mai functionau.
Sunt cateva lucruri de facut in urmatorii ani, costurile fiind evaluate la aproximativ 29 de miliarde de euro, din care mai mult de jumatate (15 miliarde de euro) pentru infrastructura de apa si canalizare.
Ce avem de facut:
- Retele de apa potabila;
- Sisteme de canalizare si epurare;
- Imbunatatirea managementului deseurilor;
- Reducerea zonelor poluate istoric;
- Retehnologizarea CET-urilor;
- Protectia biodiversitatii si a patrimoniului natural;
- Infrastructura de aparare impotriva inundatiilor;
- Interventii asupra eroziunii costiere.
Romania ar putea
fi prima
In acest sens, seful Departamentului pentru Afaceri Europene, Adrian Ciocanea considera necesara o discutie asupra modului in care fiecare contribuabil va trebui sa isi plateasca propriile emisii de dioxid de carbon.'Pe principiul poluatorul plateste va trebui sa gandim astfel incat sa separam de fiecare consumator si sa evidentiem aceasta emisie de CO2. Ca urmare, cei care sunt abonati la o centrala termica ar putea sa plateasca cota lor parte pentru conformarea la mediu asa cum ar putea sa plateasca si ceilalti, astfel incat sa nu plateasca unii de doua ori si altii niciodata', a spus Ciocanea.
Acesta a propus o dezbatere si chiar audieri la Parlament pentru ca implementarea sistemului ar fi o premiera in Uniunea Europeana, pentru ca s-ar schimba modalitatea de gandire asupra consumului. In conceptia lui Ciocanea, castigati vor fi cei care se incalzesc cu ajutorul unei centrale termice de apartament. 'Daca ma intrebati pe mine e foarte posibil ca in urma unui astfel de demers proprietarii de centrale de apartament sa iasa castigati deoarece, in contrabalansare cu scumpirea gazelor, care este un trend nu numai national ci global, randamentul ridicat al propriei centrale de apartament sa faca astfel incat o astfel de cota sa fie mai redusa decat a cuiva care este legat la o centrala termica cu randamente proaste', a adaugat Ciocanea.
Potrivit Institutului National de Statistica, anul trecut au crescut cheltuielile de mediu in Romania de la din PIB, in 2005, la din PIB. Suma alocata a fost de 8 miliarde de lei noi (aproximativ 2,3 miliarde de euro). Este vorba despre totalul banilor alocati de administratia publica locala si central si de companiile private. Investitiile au reprezentat aproximativ o treime din aceasta suma.
Producatorii specializati ocupa primul loc, urmati de cei nespecializati si de administratie. Un clasament al domeniilor in care au fost cheltuiti banii are pe primul loc eliminarea deseurilor si a apelor uzate, urmata de protectia apei si de protectia aerului.
'Green Report' a chestionat mari companii romanesti din industria petroliera, siderurgie, ciment si aluminiu pentru a afla cat si cum se aloca pentru protectia mediului. "Nu am primit raspunsuri de la Holcim (ciment) si ALRO (aluminiu)" au raspuns Arcelor Mittal Steel, Rompetrol si Petrom.
Conform reprezentantilor Petrom, compania a investit echivalentul a 35 de milioane de euro anul trecut si 32 de milioane de euro in 2005 pentru masurile de conformare aplicate in baza autorizatiilor de mediu. Este vorba despre proiecte la Petrobrazi, Arpechim, Doljchim, precum si despre alte obiective modernizate.
Proiectele de mediu din anii urmatori sunt parte a bugetului de investitii pana in 2010, de peste 3 miliarde de euro.
Tinte pe termen lung:
eficienta energetica;
- gestiunea deseurilor si prevenirea si gestionarea situatiilor de poluare accidentala;
reducerea emisiilor de CO2.
Reprezentantii companiei petroliere mai spun ca au cheltuit 1,2 milioane de euro pentru construirea a trei parcuri ecologice, la care se vor adauga, anul viitor, inca doua. Un alt proiect de CSR, 'Resurse pentru viitor', vizeaza schimbarea mentalitatii in ceea ce priveste folosirea responsabila a resurselor naturale.
Radiografia industriilor
Fostul ministru al mediului, Sulfina Barbu, a declarat ca, in perioada 2005-aprilie 2007, companiile din Romania au facut investitii de mediu totalizand 900 de milioane de euro. Suma totala a investitiilor necesare ar fi fost de 2 miliarde de euro. Aceasta situatie se refera la cele de societati comerciale care trebuiau sa se conformeze Directivei IPPC (prevenirea si controlul poluarii) pana pe 30 octombrie. 'Aceasta lista a celor dateaza de doi ani. Era destul timp', considera Sulfina Barbu. 'Nu stim cate dintre aceste companii au indeplinit normele, ministerul nu a anuntat acest lucru.'
Petrolul. 'Se misca. Si Rompetrol, si Lukoil si Petrom au facut investitii. Insa, in cazul Petrom, OMV trebuie sa-si asume ce a inceput, si ma refer aici la poluarea si deversarea legata de activitatile de exploatare si de explorare. Conform contractului de privatizare, compania are de achitat anual 50 de milioane de euro pentru mediu. Nu cred ca au cheltuit acesti bani', a afirmat Sulfina Barbu.
Siderurgie. 'Mai sunt multe de facut. Din cauza privatizarilor intarziate, au intarziat si investitiile de mediu. La Mittal si-au asumat aceste cheltuieli, ramane sa le si faca.'
Cimentul. 'O mare parte din probleme s-au rezolvat. Au venit multinationalele, care si-au asumat costurile de mediu, stiind ca de aici vin beneficii pe piata europeana. Ei stiu, de exemplu, ca banca nu iti mai da credite daca nu ai cheltuit pentru protectia mediului. In ultimii doi ani s-au investit 250 de milioane de euro pentru aceasta.', potrivit fostului ministru al mediului, Sulfina Barbu.
APA : o problema greu de rezolvat
In anul 2006, 80% din apele uzate, provenite de la principalele surse de poluare, au ajuns in rauri fie neepurate, fie insuficient epurate, potrivit unui studiu al Ministerului Mediului. Apele au fost evacuate, in cea mai mare cantitate, de organizatii din sectorul energetic si din cel rezidential. Majoritatea statiilor de epurare au functionat necorespunzator.
In acelasi an, au fost 63 de cazuri de poluari accidentale, majoritatea cu petrol. Instalatiile de canalizare si statiile sunt vechi, iar banii sunt putini, este concluzia unui alt document, din anul 2005. Costurile directivei europene, care prevede eliminarea azotului si a fosforului prin epurare, sunt, in cazul Romaniei, de 9,5 miliarde de euro - 5,7 miliarde de euro pentru statii si 3,8 miliarde pentru canalizare.
Doar 65% din populatie are acces la apa potabila din reteaua publica, procent mult sub media europeana. In zonele rurale, dintre locuitori nu au acces la alimentarea cu apa potabila, iar nu sunt conectati la canalizare.
din lungimea totala a strazilor beneficiaza de retele de canalizare in mediul urban, iar in statiile de epurare a apelor uzate se epureaza doar 77% din debitul total evacuate prin retele publice de canalizare.
In concluzie, doar 1/2 din populatia Romaniei are si apa, si canalizare, nu are nici una nici alta, iar restul doar apa, nu si canalizare. Dintre tarile UE, doar Polonia are nevoie de investitii mai mari decat Romania. Aproximativ din actuala retea de alimentare cu apa trebuie inlocuita, din cauza materialelor din care e construita si a faptului ca apa e contaminata cu produsi de coroziune si impuritati rezultate din accidente frecvente.
Cet-uri de "miliarde"
Termocentralele, care, intre altele, utilizeaza metode invechite de depozitare a deseurilor, necesita investitii de mediu in valoare totala de 2,4 miliarde de euro. Conform ministrului economiei, Varujan Vosganian, cea de la Isalnita va necesita 570 de milioane de euro, cea de la Rovinari - 705 milioane de euro, iar cea de la Turceni - 760 de milioane de euro. Nu exista riscul inchiderii lor din cauza problemelor de mediu. Acest lucru va fi acut in jurul anului 2010, conform oficialilor din Ministerul Economiei.
Exista insa si proiecte noi. Compania energetica Enel a anuntat ca va construi la Galati o termocentrala 'ecologica', proiect estimat la 1 miliard de euro. Lucrarile vor incepe in anul 2009 si vor dura patru ani. Studiul de fezabilitate va fi gata la sfarsitul anului.
Termocentrala va functiona pe carbune, conform The Monney Channel. Firma Global International 2000 din Bucuresti a concensionat 36,5 hectare de teren, suprafata pe care va construi, impreuna cu Enel, cea mai mare termocentrala pe carbune din sud-estul Europei. Terenul este concesionat pe perioada maxima de 49 de ani, cu posibilitatea prelungirii cu alti 24 de ani si cinci luni, nefiind exclusa extinderea pe noi suprafete. Actuala termocentrala de la Galati, Electrocentrale SA, aflata in subordinea Termoelectrica, functioneaza pe gaz metan si pacura. Unitatea mai preia insa gaz de cocs si gaz de furnal de la combinatul siderurgic Arcelor Mittal Galati. Electrocentrale produce simultan energie electrica si termica. Termoelectrica urmareste infiintarea unei societati mixte, impreuna cu un investitor, pentru realizarea de noi grupuri de producere a energiei in cadrul termocentralei Galati.
O jumatate de miliard de euro de la stat, in 2008
In 2008, bugetul de stat pentru mediu va creste cu 18% fata de anul 2007. Ministerul Mediului si Dezvoltarii Durabile a publicat, la sfarsitul lunii octombrie, 2007, propunerea de buget pentru 2008. Suma totala la care acesta se ridica era de 1,82 miliarde de lei. Ministrul mediului, Attila Korodi, explica atunci ca 1,23 miliarde de lei provin de la bugetul de stat, 253,6 milioane vin din credite externe, iar restul de 342,5 milioane de lei, din credite externe nerambursabile. Prin comparatie cu anul 2007, bugetul in aceasta forma este mai mare cu . Capitolul care beneficiaza de cea mai mare crestere bugetara este acela care se refera la transferuri intre unitati ale administratiei publice. Anul acesta, Ministerul Mediului va pune la dispozitia autoritatilor publice locale aproximativ 112 milioane de lei pentru investitii in teritoriu, in domeniul protectiei mediului. Celor de obiective investitionale in domeniul apelor, prevazute pentru 2008, le-au fost alocate de la buget 752 de milioane de lei. 'Proiectele noastre se concentreaza pe modernizarea Romaniei dincolo de Capitala, in principal pe dezvoltarea si europenizarea satelor si ale oraselor din tara noastra', ne-au declarat oficiali din minister.
"Aici sunt banii dumneavoastra"
Cea mai mare suma din bugetul ministerului (803 milioane de lei) va fi pentru cheltuieli de capital. Din acestea, 752 de milioane sunt alocate investitiilor in domeniul apelor. Banii vor fi folositi pentru regularizari ale cursurilor de ape pe circa 210 km, constructia a aproximativ 84 km de diguri, amenajarea de albii pe 124 km, aparari si consolidari de maluri pe circa 170 km, precum si marirea capacitatii de acumulare cu aproape 5 milioane de metri cubi. Printr-o astfel de capacitate, unui oras mediu i se poate asigura alimentarea cu apa a populatiei circa doua luni.
Alte cheltuieli:
- peste 600 de milioane de lei pentru consolidarea falezelor, apararea impotriva inundatiilor, sistemul informational pentru managementul integrat al apelor, diminuarea riscurilor de calamitati naturale si pregatirea pentru situatii de urgenta, precum si gospodarirea apelor etc.
- renaturarea Deltei Dunarii, conform masterplanului.
- 52 de milioane, in cercetarea fenomenelor atmosferice si a schimbarilor climatice.
Investitiile permanente in protectia mediului indica o anumita maturitate din partea statului roman, constient de importanta unei naturi "sanatoase''. Mai mult decat atat, campaniile de informare si educare a societatii, cu privire la importanta mentinerii unei naturi curate, implicit a reducerii poluarii, va duce, pe termen mediu si lung, la o "ameliorare'' a efectului de sera.
Consumul responsabil de energie reprezinta garantia viitorului.
ANEXA 1
Tendinte si proiectii pentru emisiile de gaze cu efect de sera in tarile Uniunii Europene
Sursa: Mariana Vuta, Politici si strategii financiare de protectia mediului, Editura ASE, Bucuresti, 2004, p 40
ANEXA 2
Schema simplificata a circulatiei resurselor
Sursa: Mariana Vuta, Politici si strategii financiare de protectia mediului, Editura ASE, Bucuresti, 2004, p 23
ANEXA 3
Functionarea principiului compensatiei reciproce prin prisma relatiilor de cauzalitate prezinta urmatoarele grafice, avand ca sursa: Mariana Vuta, Politici si strategii financiare de protectia mediului, Editura ASE, Bucuresti, 2004, p 42-43
d. Tara
poluatoare plateste o taxa de poluare egala cu costul
pagubelor epurarii evitate in
e. Tara
poluata plateste o taxa de epurare egala cu costul in
BIBLIOGRAFIE
Magdalena Platis Lucrarea Economia sectorului public, Universitatea
Bucuresti, 2003
Mariana Vuta Politici si strategii financiare de protectia mediului,
Editura ASE, Bucuresti, 2004
Michael Crichton Frica, Editura Polirom, Iasi, 2005
Thomas Friedman Pamantul este plat, Editura Polirom, Iasi, 2007
Lucrare: Politica de mediu, Seria micromonografii
2003, implementata de Institutul European din
Romania in colaborare cu human dynamics
*** Articol: Incalzirea planetei si importanta Tratatului
de la Kyoto, https://bbc.co.uk/romanian/
*** Articol: Esti european? Poluarea te costa 3 euro pe
saptamana! ,23 ian 2008, www.green-report.ro
*** Articol: Tratatul de la
30 sept 2004, https://bbc.co.uk/romanian/
*** Articol: EU OBSERVER: Noul sistem UE de
comercializare a emisiilor va creste preturile la
electricitate, 24 ian 2008, www.bloombiz.ro
*** Articol: Poluarea la licitatie, Dan Alexe, sursa
Romania Libera
*** Articol: Negocierile Acordului post-Kyoto continua
in Brazilia, 20 feb 2008, www.green-report.ro
*** Articol: Lumea post-Kyoto depaseste schimbarile
climatice, Robert Stavins, 14 feb 2008,
*** Articol: Biocombustibilii se dovedesc o sabie cu
doua taisuri, 22 ian 2008, www.green-report.ro
*** Articol: Combustibilii verzi, mai periculosi decat
benzina, 10 ian 2008, sursa Adevarul
*** Articol:Biocombustibilii intre oportunitati si riscuri
Dana Pavel, www.biodieselmagazin.ro
*** Articol: Romania curata, un program aplicat pe
masura resurselor financiare, 18 martie 2004,
*** Articol: Aer de milioane de euro, 27 feb 2006,
https://danemarca.blog.com/economie
*** Articol: Relatiile Bucurestiului cu Bruxells-ul se
"polueaza", 5 dec 2007, sursa Capital
*** Articol: Romania isi plateste pasivitatea in cote de
carbon, 14 feb 2008, www.green-report.ro
*** Articol: Emisiile de carbon vor fi taxate in functie
de consum, 20 martie 2008, www.ziare.com
*** Articol: Romania: drumul de la cenusiu la verde,
16 dec 2007, www.green-report.ro
*** www.wikipedia.org , date privind autori
Louis Bromfield, scriitor american recunoscut international, castigator al premiului Pulitzer pentru literatura in 1926
Articol:
Incalzirea planetei si importanta tratatului de la
Mariana Vuta, Politici si strategii financiare de protectia mediului, Editura ASE, Bucuresti, 2004, p 40
Magdalena Platis, Lucrare Economia sectorului public, Partea I Probleme esentiale ale economiei sectorului public, cap. VI, Externalitatile, Universitatea Bucuresti, 2003, p 64
Mariana Vuta, Politici si strategii financiare de protectia mediului, Editura ASE, Bucuresti, 2004, p 22-24, p 32-34
Articol: Esti european? Poluarea te costa 3 euro pe saptamana!, sursa Green-report, 23 ianuarie, 2008
Politica de mediu, Seria micromonografii 2003, p 10, p 21. Lucrarea a fost elaborata in cadrul proiectului Phare RO 0006.18.02 - Formarea functionarilor publici din administratia locala in afaceri europene si managementul ciclului de proiect, implementat de Institutul European din Romania in colaborare cu human dynamics in anul 2003.
EU OBSERVER: Noul sistem UE de comercializare a emisiilor va creste preturile la electricitate, Bloombiz, sursa Rador, 24 ianuarie 2008
Articol: Negocierile acordului post Kyoto continua in Brazilia, sursa Green-report, 20 februarie 2008
Articol: Lumea post-Kyoto depaseste schimbarile climatice, Robert Stavins, Green-report, 14 februarie 2008
Mariana Vuta, Politici si strategii financiare de protectia mediului, Editura ASE, Bucuresti, 2004, p 35-41
Mariana Vuta, Politici si strategii financiare de protectia mediului, Editura ASE, Bucuresti, 2004, p 45-46
Politica de mediu, Seria micromonografii 2003, p 30, p 31. Lucrarea a fost elaborata in cadrul proiectului Phare RO 0006.18.02 - Formarea functionarilor publici din administratia locala in afaceri europene si managementul ciclului de proiect, implementat de Institutul European din Romania in colaborare cu human dynamics in anul 2003.
Articol: Romania curata, un program aplicat pe masura resurselor financiare, sursa Evenimentul Zilei,
18 martie, 2004
Articol: Aer de milioane de euro, sursa https://danemarca.blog.com/economie, 27 februarie, 2006
Articol: Romania isi plateste pasivitatea in cote de carbon, Ionut Purica, sursa Green-report, 14 februarie, 2008
Articol: Emisiile de carbon vor fi taxate in functie de consum, sursa www.ziare.com, 20 martie, 2008
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |