Notiune, natura juridica si clasificare - societati comerciale

Notiune, natura juridica si clasificare - societati comerciale

1.1. Notiune si natura juridica

Societatea comerciala poate fi privita cel putin in doua sensuri:

ca o institutie juridica in sine, considerata a fi un organism, constituit de regula pe baze asociative, cu scopul obtinerii unui anumit profit de catre cei care s‑au asociat, si in vederea realizarii unei activitati comerciale;

ca un contract, cu caracteristici proprii, determinate de specificul scopului pentru care s‑a realizat acordul de vointa.

Este de observat faptul ca legislatia romana nu defineste nicaieri, in nici unul din sensuri, notiunea de societate comerciala. A fost meritul doctrinei, care a incercat o asemenea definitie, plecand, de regula, de la dispozitiile Codului civil, care, in art. 1491 defineste societatea civila, in sensul de contract de societate . De altfel, si in doctrina de specialitate straina (de exemplu, in cea franceza), societatile comerciale sunt definite pornind de la notiuni apropiate, reglementate insa de Codul civil

Cele doua sensuri in care trebuie privita societatea comerciala explica de altfel si natura sa juridica cu totul specifica, natura ce rezulta din intelegerea conceptelor de societate‑contract si societate‑institutie.

Astfel, conceptia contractualista, impusa de dezvoltarea teoriei contrac­telor in secolul trecut, explica existenta societatilor comerciale pornind de la conditiile de validitate impuse oricarui contract si de la tehnicile contractualiste ce stabilesc raporturile in cadrul societatii formate (de exemplu, administrarea societatii are la baza un contract de mandat in baza caruia isi desfasoara activitatea administratorul).

Dezavantajele absolutizarii unei asemenea teorii rezida din aspectele specifice care contureaza o societate comerciala, aspecte ce nu pot fi explicate exclusiv prin mecanisme contractuale (de exemplu, o societate comerciala intra efectiv in circuitul comercial numai dupa inregistrarea sa in registrul comertului, respectiv in baza unei formalitati administrative, astfel incat simpla manifestare de vointa a asociatilor nu ar fi suficienta pentru a activa insasi societatea).

Totodata, o asemenea conceptualizare nu ar putea da nici o explicatie existentei societatilor de tip unipersonal (societati cu raspundere limitata cu unic asociat, reglementate ca atare de legea romana), deoarece acordul de vointa, fundamental pentru orice contract, lipseste.

Asa se explica de ce s‑a incercat definirea societatii comerciale prin prisma institutionala, pornind de la faptul ca institutia juridica reprezinta un ansamblu de reguli care organizeaza intr‑o maniera imperativa si durabila un grup de persoane avand un scop bine determinat.

1.2. Clasificarea societatilor comerciale

O prima clasificare a societatilor comerciale a fost realizata prin intermediul Legii privind transformarea fostelor unitati socialiste de stat in societati comerciale si regii autonome nr. 15/1990. Avand in vedere momentul in care a fost adoptata aceasta lege, ea a incercat sa faca o delimitare a societatilor comerciale, tinand cont de titularul de capital. Astfel, conform Legii nr. 15/1990, societatile comerciale puteau fi:

q societati cu capital integral de stat;

q societati cu capital mixt (de stat si privat);

q societati cu capital integral privat.

In ceea ce priveste situatia societatilor comerciale cu capital integral de stat (societati care la momentul adoptarii legii reprezentau majoritatea), acestea nu aveau calitatea de persoane juridice de drept public. Patrimoniul societatii apartinea societatii (aceasta avand calitatea de proprietar), statul nefiind decat unic actionar, titular al capitalului societatii . O asemenea solutie, de altfel, este pe deplin indreptatita, avand in vedere ca insasi legea, in cuprinsul art. 20, stabileste modul in care, in urma unei evaluari a patrimoniului, acesta va trece in proprietatea societatii comerciale.

Dupa adoptarea Legii nr. 31/1990, s‑a revenit la clasificarea societatilor comerciale dupa natura lor, in societati de capitaluri si societati de persoane, avand in vedere enumerarea formelor de societate, in cuprinsul legii. Alaturi de societatile de persoane si cele de capital, ca societate de granita, care imprumuta atat trasaturi specifice societatilor de persoane cat si de la cele de capital s‑a constituit societatea cu raspundere limitata, societate care, in special in actuala conjunctura social‑economica din Romania, reprezinta forma cel mai des uzitata.

In doctrina de specialitate , s‑au propus si alte criterii de clasificare ale societatilor comerciale, respectiv:

in functie de raspunderea asociatilor:

societati in care asociatii au raspundere limitata;

societati in care asociatii au raspundere nelimitata.

in functie de structura capitalului social:

societatile comerciale cu capitalul social impartit in actiuni;

societatile comerciale cu capitalul social impartit in parti de interese.

in functie de titlurile de valoare:

societati comerciale care emit titluri de valoare;

societati comerciale care nu pot emite astfel de titluri.

Este de observat insa ca, in realitate, toate aceste clasificari sunt circumscrise impartirii societatilor comerciale in societati de persoane si de capital, cu luarea in considerare a elementelor specifice societatii cu raspundere limitata. Astfel, de exemplu, in ceea ce priveste raspunderea asociatilor, aceasta este nelimitata in cazul societatilor de persoane si limitata la aportul la capitalul social, in cazul societatilor de capital. Societatile cu raspundere limitata, dupa cum le indica si numele, au imprumutat aceasta trasatura de la societatile de capital, asociatii in cadrul lor, avand o raspundere limitata. La fel, societatile de capital presupun un capital social impartit pe actiuni, in timp ce societatile de persoane au capitalul social impartit in parti de interese. In cazul societatilor cu raspundere limitata, capitalul social este impartit in parti sociale, acestea reprezentand o forma specifica a partilor de interese

Societatile comerciale pot fi clasificate si avand in vedere modul lor de reglementare. Din acest punct de vedere, exista:

societati comerciale reglementate de Legea generala, (Legea nr. 31/1990 republicata);

societati comerciale reglementate in legi speciale:

societatile bancare, reglementate de O.G. nr. 99/2006

societatile agricole, reglementate de Legea nr. 36/1991;

societatile de asigurari, reglementate prin Legea nr. 32/2000, modificata.

Prin O.U.G. nr. 30/2000, s‑a modificat fundamental insasi existenta regiilor autonome, astfel cum acestea erau reglementate de Legea nr. 15/1990. In aceste conditii, o parte din aceste regii s‑au desfiintat, o alta parte s‑au transformat, si in sfarsit, cele considerate a functiona in domenii esentiale ce privesc interesele statului au continuat sa existe in forma initiala. In ce priveste cazul regiilor autonome transformate, acestea s‑au reorganizat sub forma unor societati nationale sau companii nationale, care insa s‑au constituit si sunt considerate a fi societati comerciale, potrivit Legii nr. 15/1990.

De altfel, asemenea societati cu un anumit specific se regasesc si in reglementarile altor state. Astfel, de exemplu, in Franta se considera a fi societati cu un statut juridic specific:

societati cooperatiste, in cadrul carora asociatii sunt in acelasi timp, fie muncitori angajati in serviciul acelei societati (cazul coope­rativelor de productie), fie furnizori de produse pentru societatea respectiva, fie clienti (in cadrul unor cooperative de consum). Hotararile in cadrul acestor forme societare, se adopta conform regulii "un om, un vot";

societati care presupun participarea muncitorilor, care, in mod obligatoriu, se constituie sub forma societatilor anonime, si care permit participarea salariatilor la beneficii si la gestionarea efectiva a societatii respective.

Similar, in momentul in care in Romania s‑a urmarit ca prin lege sa se asigure accelerarea privatizarii, o formula asemanatoare s‑a introdus prin Legea nr. 77/1994 privind asociatiile salariatilor si membrilor condu­cerii societatilor comerciale care se privatizeaza, abrogata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, lege prin care, printre altele, s‑au constituit P.A.S.‑ urile.

societati cu capital variabil, societati in cadrul carora capitalul variaza in mod constant, fie prin majorarea acestuia in urma varsamintelor efectuate de asociatii existenti sau cei care doresc sa dobandeasca o asemenea calitate, fie prin reducerea capitalului in mod periodic, in urma retragerii unor asociati.

Astfel de clauze de variabilitate a capitalului sunt interzise in legislatia franceza, pentru cazul societatilor pe actiuni, altele decat cele de tip cooperatist sau a celor constituite ca atare, cu specificarea variabilitatii capitalului, incepand cu anul 1981, an in care in dreptul francez au fost asimilate dispozitiile celei de‑a doua directiva europeana din 13 decembrie 1976.

societati economice mixte, constituite prin asocierea capitalului privat cu o colectivitate publica.

Din 1983, s‑au admis astfel de asocieri si la nivel local, consti­tuindu‑se societati economice mixte locale. Astfel de societati pot fi comparate cu societatile cu capital majoritar de stat, avand in vedere faptul ca ele trebuie constituite in mod obligatoriu sub forma unor societati pe actiuni, iar capitalul majoritar este detinut de puterea publica. De asemenea, in cadrul organismelor de decizie votul majoritar apartine tot autoritatii, fie ea locala sau centrala. Scopul constituirii unor asemenea societati consta in realizarea in comun a exploatarii unor servicii publice cu caracter comercial sau industrial, sau pentru alte activitati de interes general pentru societate.

Este de observat faptul ca si legislatia romana admite astfel de asocieri, dar numai in baza unor contracte de asociere in participatiune, asociatia astfel creata, fiind, conform Codului comercial, lipsita de personalitate juridica. Interventia statului sau a organelor sale in cadrul unor societati comerciale este posibila, dar numai in situatia in care statul participa in calitate de simpla persoana juridica, si nu ca autoritate.

societati nationalizate , in cadrul carora statul detine integral capitalul social.

Chiar daca dupa anul 1986, ca urmare a unor noi reglementari, s‑a urmarit un transfer de proprietate de la stat catre sectorul privat, astfel de societati au continuat sa existe. Pentru a exista insa, ele trebuie expres si limitativ a fi prevazute de lege.

Se poate observa ca, practic, astfel de societati se aseamana in principiu, cu regiile autonome existente in Romania, in sectoare de activitate de maxim interes pentru economia nationala, si acestea, conform Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 30/1997, nefiind decat acelea expres si limitativ prevazute de lege.

De asemenea, societatile sunt clasificate in doctrina franceza si dupa obiectul de activitate, respectiv societati constituite in sectorul imobiliar, in sectorul agricol, in sectorul bancar si de credit, societati pentru dezvol­tarea regionala, constituite ca institutii financiare specializate, de drept privat, societati anonime si cotate la bursa

De asemenea, se pot constitui forme societare si in cadrul profe­siunilor liberale. De cele mai multe ori, aceste societati se constituie sub forma societatilor civile, dar, incepand cu anul 1991, s‑au creat societati pentru exercitiul profesiunilor liberale, sub forma unor societati comerciale specifice.

La originea crearii acestui tip de societati, supuse practic regimului comercial, a stat considerarea - ca absolut necesara - acordarii pentru profesiunile liberale a unor mijloace specifice pentru a face fata concurentei pe plan international, pentru a permite gruparilor profesionale sa‑si constituie un capital suficient in vederea realizarii cu succes a activitatii profesionale, dar si pentru a le inregimenta unui sistem fiscal mai avan­tajos.

Grupurile de interes economic

Prin Legea nr. 161/2003 , inspirandu‑se din dreptul francez (gruparile de interes economic) legiuitorul reglementeaza pentru prima oara Grupurile de interes economic (GIE) si Grupurile Europene de interes economic (G.E.I.E.) Titlul V, Capitolul II, art. 232‑238, dispozitii care se completeaza cu Legea nr. 31/1990, republicata si modificata privind simplifi­carea formalitatilor la inregistrarea in registrul comertului a persoanelor fizice, asociatiilor familiale si persoanelor juridice, inregistrarea fiscala a acestora, precum si la autorizarea functionarii persoanelor juridice.

Cadrul conceptual

Potrivit art. 118 alin. 1 al Legii nr. 161/2003, grupurile de interes economic reprezinta o asociere intre doua sau mai multe persoane fizice sau juridice constituita pe o perioada determinata, in scopul inlesnirii sau dezvoltarii activitatii economice a membrilor sai precum si al imbuna­tatiri rezultatelor activitatii economice respective.

Din dispozitia legala citata rezulta aspectele definitorii ale grupului de interes economic respectiv:

cadrul contractual (asociativ) al grupului;

subiectele participante care pot fi atat persoane fizice cat si juridice;

durata determinata a grupului;

scopul - inlesnirea sau dezvoltarea activitatii economice a mem­brilor sai precum si al imbunatatirii rezultatelor economice.

Grupul de interes economic este persoana juridica cu scop patrimonial, care poate avea calitatea de comerciant sau necomerciant, iar activitatea economica a membrilor sai trebuie sa se raporteze la activitatea principala a acestora si sa aiba doar caracter accesoriu fata de aceasta

Trasaturile grupului de interes economic

Grupul de interes economic se aseamana cu societatile de persoane, concret, cu societatile in nume colectiv, in primul rand, prin caracterul intuitu personae, trasatura din care decurg urmatoarele:

numarul membrilor grupului nu poate fi mai mare de 20;

grupul se poate constitui si fara capital;

in cazul existentei unui capital, aportul membrilor poate fi de orice natura: lichiditati (sume de bani), natura, creante, munca (industrie);

capitalul social este impartit in "parti de interes" care nu sunt reprezentate prin titluri negociabile, iar transmiterea lor se poate face numai in conditiile legii si ale actului constitutiv;

raspunderea membrilor grupului este solidara si nelimitata, cu excep­tia cazului cand in actul constitutiv s‑a prevazut altfel;

grupul nu poate emite actiuni, obligatiuni sau alte titluri negociabile;

grupul nu poate sa fie membru al altui grup de interes economic sau grup european de interes economic;

sediul grupului se poate muta si intr‑un alt stat, dispunandu‑se radierea din registrul comertului din Romania;

conducerea grupului de interes economic se realizeaza de adunarea generala a membrilor grupului care hotaraste, de regula, cu unani­mitate de voturi;

administrarea grupului revine, de regula, membrilor grupului;

controlul de gestiune se face de catre membrii grupului care pot sa desemneze si cenzori;

dizolvarea grupului intervine pentru cauze comune societatilor comerciale si pentru alte cauze specifice societatilor in nume colectiv.