Nevoia de armonizare contabila

Nevoia de armonizare contabila

Deosebirile dintre sistemele contabile nationale sunt adesea calificate de specialistii din domeniu ca fiind deosebiri de ordin cultural. Aceasta calificare poate sa conduca la confuzii, deoarece ea presupune ca sunt necesare sisteme contabile diferite de la o tara la alta, ceea ce nu este tocmai corect. Deosebirile trebuie sa aiba in vedere evolutia economica diferita a tarilor lumii, precum si impactul de lunga durata al unor evenimente ce au avut loc in decursul evolutiei istorice a diferitelor tari, evenimente ce au avut un impact durabil si care au dat nastere la practici comerciale diferite. Presiunile in materie de raportare financiara au crescut si s-au schimbat o data cu fenomenele de mondializare a economiilor.

Globalizarea si cresterea volumului activitatii entitatilor au generat o amplificare a procesului de achizitie a societatilor straine, a nevoilor de resurse financiare si, implicit, a necesitatii de patrundere pe pietele internationale de capitaluri.

Companiile multinationale au aparut cu mult timp in urma, insa in zilele noastre cunosc o dezvoltare si o expansiune fara precedent in cursul istoriei de pana acum. Avand in vedere acest lucru problema diferentelor nationale in contabilitate a devenit stringenta in perioada actuala cand presiunea pentru uniformizare in acest domeniu a devenit tot mai puternica. Contabilitatea ca instrument esential de comunicare, difera prin continutul si modalitatile sale de aplicare de la o tara la alta, iar diferentele existente intre sistemele contabile nationale pot duce la ineficienta, lipsa de oportunitate si distorsiuni in comportamentul agentilor economici si operatorilor de pe diversele piete. De aceea, o contabilitate uniforma pe plan mondial a constituit si constituie obiectivul fundamental al specialistilor in domeniu.

Contabilitatea fiind un limbaj economic cu ajutorul caruia sunt comunicate informatiile cu caracter economic trebuie adaptata la nivelul fiecarui stat national la dialogul cu autoritatile fiscale, institutiile bancare sau cu investitorii.

Pentru ca activitatile economice au devenit multinationale ca arie de desfasurare, alaturi de globalizarea afacerilor, un alt factor care accentueaza necesitatea armonizarii contabile il constituie si globalizarea pietelor de capital, fiind normala existenta necesitatii si dorintei de a atrage capitaluri din diferite tari. Concurenta dintre pietele de capital poate fi astazi unul dintre cei mai puternici factori de incurajare a armonizarii contabile pe plan international.

Agentii economici sunt obligati sa prezinte conturile anuale la nivel national mai ales in scopuri fiscale, lucru ce face ca auditarea societatilor de grup multinationale sa se izbeasca de diferentele contabile dintre tari ca de un obstacol in intelegerea informatiilor contabile financiare. Acest fapt face ca entitatile multinationale sa prefere aplicarea unui sistem contabil uniform pentru orice organizatie si entitate economica, deoarece existenta unui astfel de sistem ar facilita controlul intern si ar simplifica auditul financiar-contabil extern.

Mecanismele de reglementare juridica difera foarte mult de la o tara la alta, avand in vedere diversele sisteme de drept, astfel tarile anglo-saxone fiind adepte ale dreptului cutumiar ies in evidenta printr-un minimum de reglementare legala si o autoreglementare exercitata de profesia contabila. Acest sistem de drept se poate adapta rapid si usor la modificarile mediului economic normele venind de la profesia contabila spre organismele de reglementare din domeniu.

Alte state, indeosebi Franta, considera legea contabila ca pe un contract social rezultat dintr-un compromis intre parti. Sistemul de drept francez exclude posibilitatea ca elaborarea regulilor contabile sa fie lasata pe seama intereselor private sau ale organismelor profesiei contabile din aceasta tara. Daca este sa ne referim la Romania putem observa cu usurinta ca reglementarea in domeniul contabilitatii este apanajul exclusiv al statului prin institutia sa specializata, si anume Ministerul de Finante.

In sistemul contabil si de drept german contabilitatea poate fi redusa la aplicarea regulilor juridice cuprinse in Codul comercial. In aceasta tara schimbarile sunt relativ rare si sunt, de regula, limitate la reinterpretarea regulilor initiale din Codul comercial.

Statele Unite ale Americii reprezinta tara care are cea mai lunga traditie in materie de normalizare contabila si care dispune de cel mai important organism de normalizare contabila, caracterizat printr-un nivel de profesionalism foarte ridicat. Dar chiar si regulile contabile americane prezinta compromisuri intre diferitele categorii de interese.

Nici o natiune nu are dreptul, ca pe baza realizarilor existente, sa fie considerata predominanta in materie de contabilitate, reprezentantii diferitelor tari avand inca multe de facut pentru a ajunge la un nivel de uniformitate la scara mondiala.

Evolutia contemporana a contabilitatii poate fi carcterizata prin trei fenomene importante: normalizarea, armonizarea si internationalizarea.

Normalizarea contabila este procesul prin care se armonizeaza prezentarea documentelor de sinteza, metodele contabile si terminologia. Procesul de normalizare presupune determinarea unui cadru de referinta caruia i se pot atasa urmatoarele scopuri fundamentale[1]:

obtinerea unei informari omogene referitoare la entitati de catre puterea publica;

valorificarea informatiilor contabile de catre utilizatorii externi, in special in ceea ce priveste comparatiile in timp si spatiu intre entitati;

contributia la o alocare mai buna a resurselor financiare la nivelul unei tari.

Practic efortul de normalizare se concretizeaza in produsul sau care este reprezentat de concepte, principii si norme contabile bazate pe o terminologie precisa si identica pentru toti producatorii si utilizatorii de informatii contabile, principii si norme a caror punere in practica trebuie sa asigure comparabilitatea informatiilor contabile in timp si in spatiu.

Intre normalizare si armonizare contabila nu se poate pune semnul egalitatii, deoarece normalizarea presupune uniformizarea totala a regulilor contabile, iar armonizarea reprezinta un termen consacrat in contabilitatea internationala pentru a desemna reducerea diferentelor dintre reglementarile contabile ale diferitelor state.

La nivel international, normalizarea contabila comporta elaborarea de reguli sau de norme aplicabile, in totalitate sau partial, la un ansamblu de tari, la un ansamblu de entitati sau de cate un ansamblu de specialisti ai profesiei contabile. Normalizarea si armonizarea contabila internationala presupune existenta de autoritati capabile sa elaboreze reguli sau norme, sa le faca obligatorii si sa sanctioneze nerespectarea lor.

In zilele noastre se vorbeste din ce in mai mult despre o contabilitate internationala nascuta din preocuparile de armonizare internationala a regulilor si practicilor contabile. Actualmente, ea cauta sa-si defineasca "frontierele" si continutul plecand de la normalizarea contabila internationala.

Un prim pas spre o normalizare si armonizare la nivel international s-a facut la Congresul expertilor contabili ce a avut loc la Sydney-Australia in 1972 cand a fost incheiat un acord privind infiintarea Comitetului pentru Standardele Internationale de Contabilitate (IASB) care si-a inceput activitatea in 1973.

IASB este condus de un Consiliu de administratie care cuprinde pana la 13 tari membre si pana la 4 membri aditionali cooptati, fiecare membru fiind reprezentat de doua persoane si de un consultant tehnic in cazul in care acestia doresc sa aiba unul.

Procesul de normalizare contabila incepe cu elaborarea de propuneri de catre un Comitet de initiativa pentru fiecare problema tehinca de pe agenda Consililui de Administratie. Acest grup de lucru ("steering committee") este condus de regula de un membru al Consililui de Administratie si impreuna cu un manager de proiect ce face parte din personalul IASB pregateste documentatia de proiect, iar Comitetul de initiativa publica un proiect al Declaratiei de principiu care este supus comentariului public. Pentru a fi publicat, Proiectul de prezentare trebuie aprobat de doua treimi dintre membrii Consiliului de Administratie, iar pentru ca acesta sa devina norma trebuie aprobat de trei patrimi dintre membrii Consiliului de Administratie.

In afara de IASB, alte institutii care s-au preocupat si se preocupa, la nivel international, de normalizarea contabilitatii sunt OCDE, CNUCED si Uniunea Europeana prin directivele emise de CEE.

In ceea ce priveste limitele armonizarii contabile internationale, acestea pot fi analizate, in majoritatea cazurilor, tinand cont de contextul lor istoric. Astfel, normele emise pana la sfarsitul anilor "80, fiind elaborate de grupuri de lucru constituite din auditori asociati ai marilor cabinete de audit, erau comparate cu normele contabile emise de organizatiile profesionale din tarile anglo-saxone, ceea ce ducea la vii contestatii. Pentru a fi evitate aceste contestatii, normele propuneau, in general, mai multe prelucrari contabile, fapt ce a condus la o lipsa de comparabilitate a informatiilor, atunci cand societatile faceau apel la referentialul contabil international pentru intocmirea si prezentarea conturilor anuale. In ultimii ani, acest inconvenient a fost inlaturat prin reducerea substantiala a numarului de prelucrari, o norma internationala precizand o prelucrare de referinta si, eventual, o prelucrare alternativa.

O limita obiectiva a armonizarii contabile internationale o reprezinta divergenta de opinii dintre entitatile mari si cele mici si mijlocii. Daca marile entitati multinationale sunt adepte ale intocmirii si prezentarii conturilor lor in conformitate cu normele contabile internationale elaborate de IASB, entitatile mici si mijlocii conserva particularitatile economice, financiare, sociale si culturale ale tarii in care fiinteaza si opereaza.

O alta limita obiectiva a armonizarii contabile internationale este data de faptul ca IASB este un normalizator fara putere coercitiva, aplicarea normelor sale fiind facultativa, in situatia in care o norma a sa intra in contradictie cu o norma nationala aplicandu-se prevederile celei de a doua.

In Romania, dupa 1989, in sistemul contabil au avut loc schimbari fundamentale care au asigurat trecerea de la vechiul sistem contabil de sorginte sovietica, care raspundea cerintelor economiei centralizate, la actualul sistem care raspunde necesitatilor economiei de piata si care face ca situatiile financiare intocmite de societatile comerciale sa fie in deplina conformitate cu prevederile din Directiva a IV-a a CEE si cu Standardele Internationale de Contabilitate.

Programul de actiune in vederea armonizarii sistemului contabil romanesc cu Directiva a IV-a a CEE si cu IAS-urile a fost demarat mai intai prin OMF 403/1999, iar mai apoi prin OMFP 94/2001 si OMFP 306/2002.

In prezent cele doua ordine au fost abrogate si inlocuite cu Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1.752/2005 pentru aprobarea reglementarilor contabile conforme cu directivele europne.

Dupa cum reiese din cele prezentate mai sus exista o serie de argumente in favoarea armonizarii si normalizarii contabile internationale, dar si o serie de limite si piedici in calea acesteia, ramanand ca numai timpul sa decida daca diferentele existente la nivel national se vor atenua, iar armonizarea si normalizarea vor capata noi dimensiuni sau vor exista in continuare diferente la nivel national determinate de specificului economic, social si cultural al fiecarei natiuni.