Microeconomie

Microeconomie

In stadiul actual al existentei umane, economia unei tari exista si functioneaza concomitent in toate cele patru dimensiuni sau spatii micro, mezo, macro si mondo.

In cadrul unei economii nationale acestea constituie o unitate, fiecare avand un aport specific conditionat de potentialul sau dar si de interactiunea cu celelalte. Desigur, modul in care se imbina cele patru niveluri ale unei economii difera de la o tara la alta avand o determinare extrem de complexa. Este insa cert ca, in prezent, economia nici unei tari nu poate functiona normal fara vreunul din componentele respective.

Epicentrul unei asemenea combinatii este intotdeauna si oriunde unitatea economica sau agentul economic adica celula care "construieste" economia si care o dezvolta. Unitatea economica, in functie de gradul dezvoltarii sale poate actiona concomitent in toate cele patru niveluri ale unei economii sau numai in unul. Luata ca atare orice unitate economica este parte a microeconomiei, dar trebuie sa avem in vedere ca unitatile economice sunt legate intre ele prin mii de fire in virtutea diviziunii muncii si nu numai, iar pe acetse cai ele se plaseaza, totodata, in spatiul mezo si macroeconomiei. Daca intra in relatii cu firme din alte tari patrund si spatiul mondoeconomiei. Este deci foarte dificil sa realizam o izolare perfecta a microeconomiei pentru a o studia, dar avem la indemana mijloace si metode care permit totusi o foarte buna cunoastere si intelegere a modului in care actioneaza unitatea economica si deci mircoeconomia.

Mai retinem ca microeconomia reala reprezinta in orice tara o multime de unitati economice, agenti sau operatori economici care nu au caracter omogen, nu sunt identici intre ei. Vorbim de unitate economica in mod generic si aplicam deci aceasta denumire unor operatori extrem de diferiti intre ei dupa marime, obiectul activitatii, organizare, tehnologie etc.

Studiul si cunoasterea acestora se refera la unitati economice comerciale nefinanciare, financiare, de asigurari, de administratie publica si privata, menaje etc. Diferentele intre ele sunt evidente. In plus, unele au caracter lucrativ (produc pentru a vinde), iar altele nu. Foarte multe operatii economice sunt comune tuturor genurilor de unitati economice, dar fiecare gen de unitate economica are si operatii specifice, diferite de ale celorlalte. Toate felurile de unitati economice actioneaza pe principiul rationalitatii economice si urmaresc sa-si indeplineasca obiectivele cu cheltuieli cat mai mici. De aceea microeconomia ca stiinta a retinut ca obiect de studiu rationalitatea unitatilor economice dezvaluind modul in care trebuie sa actioneze ele pentru a-i da curs, pentru a se mentine in viata economica si a pregresa.

Tinand seama ca in economiile moderne cea mai mare parte a activitatii economice are caracter lucrativ si ca aceasta trasatura se extinde tot mai mult in celelalte sectoare de activitate, stiinta microeconomiei pune accent deosebit pe rationalitatea actiunii unitatilor economice de natura comerciala. Fara a exclude celelalte tipuri de unitati economice, microeconomia abordeaza pe toti operatorii carora le este caracteristica autonomia, reprezinta centre de decizie, de relatii si de reglare. In ceea ce priveste unitatile economice de natura lucrativa, in ciuda diversitatii lor, microeconomia are in vedere in primul rand nucleul lor comun dur - faptul ca au ca scop profitul - cea mai generala si cea mai expresiva forma a rationalitatii economice.

Modul de actiona si relationa al celorlalte tipuri de unitati economice care coexista alaturi de cele lucrative in orice economie se bazeaza, desigur, pe tot pe rationalitatea economica numai ca in cazul acestora trec pe primul plan alte forme de manifestare ale sale - minimizarea cheltuielilor, cresterea eficientei cheltuielilor facute, diminuarea (eliminarea) risipei si altele.

Microeconomia este acea parte a stiintei economice care analizeaza comportamentul unitatilor economice de toate genurile - consumatori, firme, detinatori de capital, salariati, administratii etc - pentru a-si maximiza satisfacerea nevoilor tinand seama de existenta a doua constrangeri majore cu care se confrunta oricare dintre ele: veniturile pe care le realizeaza si preturile bunurilor pe care le cumpara. In acest sens microeconomia analizeaza unitatea economica oricare ar fi ea urmarind patru obiective:

identificarea si cunoasterea variabilelor care au capacitatea de a permite explicitarea comportamentului pe care-l adopta unitatea economica;

studierea relatiilor dintre variabilele respective cu scopul de a identifica raporturile stabile (legile economice) dintre ele si conditiile in care unitatea economica isi poate asigura echilibrul si eficienta;

analizeaza principalele dezechilibre care pot sa apara, cauzele care le determina si remediile posibile;

ca politica economica trebuie sa adopte unitatea eocnomica pentru a-si atinge obiectivele stabilite.

Se stie ca orice stiinta a naturii sau sociala, are propriul sau limbaj si instrumentele sale de masura. Stiinta economica, in general si bineinteles microeconomia nu fac exceptie de la aceasta regula. De aceea, unul din cele mai importante obiective ale cursului ramane insusirea limbajului si instrumentelor proprii microeconomiei si macroeconomiei astfel incat sa devina operationale in pregatirea si practica studentilor.

xxx  Economie, editia a saptea, Editura Economica Bucuresti, 2005

Beardshaw, I.  Economics. A Student s Guide, 2^nd edition, Pitman, 1998

Begg, D., Economics, McGraw-Hill, Inc., New Zork, 2004

Fischer, S.,

Dornbusch,R

Hardwick, P. s.a  An Introduction to Modern Economics, 5^th edition, ELBS,2001

Hyman, D.  Economics, irvin,2004

Lipsey, R.G.,   Principiile economiei, Editura Economica, Bucuresti, 2002

Crzstal, K.A.