Fructificarea de drept a banilor (dies interpellat pro hominem)

Fructificarea de drept a banilor (dies interpellat pro hominem)

In dreptul civil, potrivit art. 1073 C.civ., oricine se obliga la efectuarea unei prestatii este indatorat sa o indeplineasca sub sanctiunea platii daunelor‑interese.

Daca prestatia consta intr‑o suma de bani, daunele sunt prezumate si ca atare nu mai trebuie dovedite de creditor, ele exprimandu‑se sub forma dobanzii aferente sumelor neachitate.

Dobanda poate sa curga de la o anumita data prevazuta de legiuitor, de exemplu, in cazul restituirii platilor sumelor nedatorate, daca "acci­piensul" este de rea credinta (art. 934 C. civ.) sau in cazul neinde­plinirii obligatiilor de varsare a aporturilor datorate de asociati catre societate etc dobanda curge de drept.

In toate celelalte cazuri, daunele interese sub forma dobanzilor sunt datorate numai din momentul in care debitorul a fost pus in intarziere printr‑una din modalitatile prevazute de lege (cerere de chemare in judecata, somatie, notificare ). Dobanda nu curge prin simplul fapt al ajungerii la termen (dies non interpellat pro hominem) (art. 1088 alin. 2 C. civ.).

In dreptul comercial, potrivit art. 43 C.com. "datoriile comerciale lichide si platibile in bani produc dobanda de drept din ziua cand devin exigibile", ceea ce inseamna ca, debitorul este de drept in intarziere prin simpla ajungere la termen

Aceasta regula se intemeiaza pe faptul ca circulatia banilor nu este compatibila cu toleranta din partea creditorului. Orice suma de bani aflata in mainile unui comerciant trebuie sa "produca bani".

Dispozitia prevazuta de art. 43 C. com. se aplica numai daca este vorba de o obligatie comerciala si care consta intr‑o suma de bani.

1. Conditiile de aplicare a dobanzii comerciale

Dobanda comerciala curge de drept si se aplica daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

obligatia este comerciala, adica izvoraste dintr‑un fapt obiectiv de comert (art. 3 C. com.), dintr‑un fapt subiectiv de comert (art. 4 C. com.) sau dintr‑un fapt unilateral sau mixt de comert (art. 56 C. com.).

Obligatiile comerciale izvorasc, de regula, din contracte. Exista insa cazuri cand obligatia comerciala izvoraste din fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, fapte savarsite in cadrul activitatii de comert.

obligatia consta intr‑o suma de bani la care se va calcula dobanda;

obligatia este lichida, adica valoarea ei este determinata;

obligatia este exigibila, adica a ajuns la scadenta.

Daca sunt indeplinite aceste conditii, dobanda comerciala curge de drept de la scadenta, deoarece se presupune ca debitorul, detinand fara drept sumele datorate creditorului, se foloseste de ele si trebuie sa‑l despagubeasca pe creditor. Despagubirea datorata de catre debitor reprezinta dobanda.

Daca obligatia comerciala constand intr‑o suma de bani izvoraste din delicte sau cvasidelicte, ea este certa, lichida si exigibila de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s‑a fixat cuan­tumul despagubirilor datorate de faptuitor (debitor) pentru prejudiciul cauzat victimei (creditor).

In prezent, regimul juridic al dobanzii legale pentru obligatiile banesti este stabilit prin O.G. nr. 9/2000, modificata, privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti. 

Aspectele vizate de legiuitor in continutul acestui act normativ sunt:

definirea termenului de "dobanda";

domeniul de aplicare a dobanzii legale;

stabilirea dobanzii legale in materie comerciala si civila;

dobanda contractuala;

anatocismul (dobanda la dobanda).

2. Definirea termenului de "dobanda"

Potrivit art. 6 din O.G. nr. 9/2000, "Prin dobanda se intelege nu numai sumele socotite in bani cu acest titlu, dar si alte prestatii sub orice titlu sau denumire, la care debitorul se obliga drept echivalent al folosintei capitalului".

3. Domeniul de aplicare a dobanzii legale

Analizand continutul O.G. nr. 9/2000, rezulta ca dobanda legala se aplica:

numai obligatiilor legale sau contractuale, obligatii care constau in sume de bani.

Asadar, dobanda legala nu se aplica altor categorii de obligatii contractuale, cum ar fi, predarea marfurilor care fac obiectul contractului ori nerespectarea calitatii si sortimentul acestora;

numai in cazul raspunderii debitorului pentru intarzierea executarii obligatiei banesti, si nicidecum pentru neexecutare sau executare necorespunzatoare.

Intrucat dobanda este stabilita (prevazuta) de legiuitor numai pentru intarzierea in executare, evident ‑ din punct de vedere teoretic, dar si practic ‑ se pune problema cumulului dobanzilor cu despagubirile sau/si a cumulului dobanzilor cu penalitatile.

In legatura cu domeniul de aplicare a O.G. nr. 9/2000 folosind si criteriul negativ legiuitorul prevede in art. 10 alin. 2 ca "Dispozitiile prezentei ordonante nu sunt aplicabile nivelului dobanzii stabilite prin hotarari ale colegiilor jurisdictionale ale Curtii de Conturi, potrivit Legii nr. 94/1992 privind organizarea si functionarea Curtii de Conturi cu modificarile ulterioare", iar potrivit art. 10 alin. 1, "Dobanzile percepute sau platite de Banca Nationala a Romaniei, de banci, de Casa de Economii si Consemnatiuni, de cooperativele de credit‑banci populare si de Ministerul Finantelor, precum si modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementari speciale".

Stabilirea dobanzii legale in materie comerciala si in materie civila

Desi, de regula, dispozitiile aplicabile materiei comerciale se comple­teaza cu cele aplicabile raporturilor de drept civil, totusi in O.G. nr. 9/2000, modificata, legiuitorul stabileste un raport in sens invers, adica de la comercial catre civil.

Astfel, pentru determinarea dobanzii legale aplicabile raporturilor juridice de drept civil trebuie sa se determine in prealabil dobanda aplicabila raporturilor juridice de drept comercial.

Mai mult decat atat, chiar in materie comerciala legiuitorul stabileste un regim juridic diferentiat, obligatiilor care izvorasc din fapte de comert unilaterale sau mixte derogand de la dispozitia cuprinsa in art. 56 C.com., potrivit careia "Daca actul este comercial pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, in ceea ce priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiunile privitoare la persoana chiar a comerciantilor si de cazurile cand legea ar dispune altfel".

In aceasta ordine de idei, potrivit art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 9/2000, modificata prin Legea nr. 356/2002 "Dobanda legala se stabileste in materie comerciala, la nivelul dobanzii de referinta stabilit de Banca Nationala a Romaniei".

"In toate celelalte cazuri dobanda legala se stabileste la nivelul dobanzii de referinta stabilit de Banca Nationala a Romaniei, diminuat cu 20%".

Prin urmare, este limpede ca, ori de cate ori suntem in situatia aplicarii unei dobanzi legale in raporturile de drept civil si in celelalte raporturi juridice, aceasta se va calcula in functie de dobanda comerciala diminuata cu 20%.

Exista o singura exceptie prevazuta in art. 4 din O.G. nr. 9/2000, si anume dobanda aplicabila in raporturile de comert exterior sau in alte relatii economice internationale.

Astfel, in conformitate cu art. 4, "In relatiile de comert exterior sau in alte relatii economice internationale, atunci cand legea romana este aplicabila si cand s‑a stipulat plata in moneda straina, dobanda legala este de 6% pe an".

5. Dobanda contractuala

Potrivit art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, "Partile sunt libere sa stabileasca in conventii rata dobanzii pentru intarzierea in plata unei obligatii banesti".

In cazul in care partile nu au prevazut in contract rata dobanzii, se va aplica dobanda legala in masura in care, potrivit legii sau clauzelor contractuale, obligatia este purtatoare de dobanzi.

Principiul libertatii de vointa in stabilirea dobanzii in cadrul unui contract se aplica in mod diferentiat, in functie de natura raporturilor juridice:

q in raporturile de drept comercial partile pot stabili dobanda pentru intarzierea in executarea obligatiilor banesti potrivit libertatii de vointa fara sa existe vreo limitare;

q in schimb, in raporturile civile dobanda nu poate depasi dobanda legala cu mai mult de 50% pe an (art. 5).

Consideram ca limitarea principiului libertatii de vointa in stabilirea ratei dobanzii contractuale in dreptul civil este facuta cu scopul inlaturarii posibilitatii perceperii cametei.

In cazul in care nu se respecta dispozitia prevazuta in art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, clauza contractuala prin care s‑a stabilit o dobanda mai mare este nula de drept, urmand a fi inlocuita cu norma juridica care stabileste dobanda legala, adica art. 3 alin. 3 din acelasi act normativ, asa cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2002. 

Este important de retinut ca in cazul dobanzii contractuale aplicabile atat in materie comerciala, cat si civila, aceasta trebuie sa se fi prevazut printr‑un act scris.

In lipsa unui contract exteriorizat in forma scrisa se va aplica dobanda legala.

Totodata, legiuitorul prevede in art. 7 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000 posibilitatea platii anticipate a dobanzilor, dar numai pe o perioada de cel mult 6 luni. Dobanda astfel incasata ramane valabil dobandita de creditor indiferent de variatiile ulterioare. Asadar, creditorul sau/si debitorul nu vor putea ulterior sa ceara recalcularea dobanzii deja incasata de catre creditor.

6. Anatocismul

Anatocismul ‑ sau "dobanda la dobanda" este acea intelegere prin care partile contractante convin ca dobanda sa se capitalizeze, adica sa se adauge la suma datorata la care sa se calculeze, din nou, dobanda.

Anatocismul a fost interzis prin Decretul‑lege privind stabilirea dobanzilor si inlaturarea cametei inca din anul 1938, atat in raporturile de drept civil, cat si in cele comerciale, cu exceptia contractului de cont curent, reglementat de Codul comercial in art. 370‑373. Aceeasi interdictie a fost prevazuta si prin Decretul nr. 311/1954.

In trecut, respectiv anterior adoptarii actelor normative din anul 1938 si Decretului nr. 311/1954, anatocismul era permis in materie comerciala, iar in privinta raporturilor de drept civil se aplicau dispozitiile Codului civil, respectiv art. 1089 alin. 2, potrivit carora:

dobanda la dobanda sa fi fost prevazuta in contract sau prin cerere de chemare in judecata;

dobanda la dobanda se putea acorda numai pe timp de un an implinit, cu exceptia veniturilor datorate cu titlu de amenzi, chirii, rente viagere, restituire de fructe, acestea producand dobanzi din ziua intelegerii contractuale sau din ziua chemarii in judecata.

Teoria de specialitate in materie a opinat ca anatocismul este permis in materie comerciala.

In prezent, potrivit Ordonantei Guvernului nr. 9/2000 art. 8 alin. 1, "Dobanda se va calcula numai asupra cuantumului sumei imprumutate".

De la aceasta regula exista si o exceptie, care va opera numai in conditiile aratate de legiuitor.

Astfel, in conformitate cu art. 8 alin. 2, dobanzile se pot capitaliza si pot produce dobanzi in temeiul unei conventii speciale incheiate in acest sens, dupa scadenta lor, dar numai pentru dobanzi datorate pe cel putin un an.

Asadar, anatocismul este permis numai daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

sa existe un contract de imprumut;

sa existe o conventie speciala privind anatocismul;

conventia privind "dobanda la dobanda" trebuie sa intervina dupa data scadentei;

"dobanda la dobanda" se calculeaza numai pentru dobanzi datorate pe cel putin un an.

Nu se aplica dobanda la dobanda in cazul contractului de cont curent si in cazul cand legea prevede altfel (art. 8 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000).

7. Cumulul dobanzilor cu despagubirile 

Potrivit art. 1088 C. civ., cumulul dobanzilor cu despagubirile, in principiu, nu este admis. De la aceasta regula exista unele exceptii, prevazute fie in Codul civil, fie in Codul comercial si de legislatia speciala:

Exceptii prevazute in Codul civil

q art. 1669 C. civ. in privinta fidejusorului (cautiunea reala) care a platit datoria are dreptul de recurs (regres) impotriva debitorului principal "si pentru dobanda sumei ce a platit, chiar daca datoria produce dobanda, si inca si pentru daune‑interese, daca se cuvin";

q art. 1054 C. civ., in materia contractului de societate, asociatul care intarzie sa depuna capitalul social (in numerar) datoreaza pe langa dobanda legala, din ziua cand trebuia efectuat varsamantul si daune (despagubiri) cauzate societatii.

Exceptii prevazute in Codul comercial si in legislatia speciala

q art. 383 C. com.: mandatarul care intrebuinteaza in alte scopuri sumele primite in contul mandatului datoreaza in afara de dobanzi si daune‑interese;

q art. 84 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicata, privind societatile comerciale: "Asociatul care a depus ca aport una sau mai multe creante nu este liberat cat timp societatea nu a obtinut plata sumei pentru care au fost aduse.

Daca plata nu s‑a putut obtine prin urmarirea debitorului cedat, asociatul, in afara de daune, raspunde de suma datorata, cu dobanda legala din ziua scadentei creantelor

q art. 65 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, republicata: "Asociatul care intarzie sa depuna aportul social este raspunzator de daunele pricinuite, iar daca aportul a fost stipulat in numerar este obligat si la plata dobanzilor legale din ziua in care trebuia sa faca varsamantul".

In concluzie, avand in vedere dispozitiile din Codul civil (in principal art. 1088), reglementarile din Codul comercial (in special art. 43, in care legiuitorul prevede fructificarea de drept a banilor sub forma dobanzii in cazul intarzierii in executare) precum si cele din Ordonanta Guvernului nr. 9/2000, consideram ca in raporturile juridice de drept comercial dobanda poate fi cumulata cu despagubirile atat in cazul intarzierii in executare, cat si in cazul neexecutarii obligatiilor contractuale care constau in sume de bani.

In scopul aplicarii principiului repararii integrale a prejudiciului care cuprinde atat dauna efectiv produsa (damnum emergens), cat si beneficiul (castigul) nerealizat (lucrum cessans) dobanzile contractuale sau legale pot fi cumulate cu despagubirile.

Pentru acoperirea integrala a prejudiciului pot fi pretinse cu titlu de despagubiri (daune) compensatorii chiar si dobanzile datorate de creditor pentru creditele bancare pe care a fost nevoit sa le faca din cauza neexecutarii obligatiilor de catre propriul debitor

In ceea ce priveste acordarea despagubirilor care sa includa si dobanda la creditele bancare, evident trebuie sa existe legatura de cauzalitate intre faptul neexecutarii obligatiilor de catre debitor sau executarea lor cu intarziere si necesitatea contractarii de catre creditor a unor credite bancare pentru desfasurarea activitatii. In lipsa acestei dovezi, debitorul nu poate fi obligat si la plata dobanzilor bancare la imprumuturile contractate de creditor

In schimb, in raporturile de drept civil se va aplica regula prevazuta in art. 1088 C. civ., potrivit careia daunele‑interese pentru neexecutarea obligatiilor banesti cuprind numai dobanda legala.

8. Cumulul dobanzilor cu penalitatile

Potrivit reglementarilor actuale in materia dobanzilor, (O.G. nr. 9/2000, modificata prin Legea nr. 356 din 6 iunie 2002), problema cumulului dobanzilor cu penalitatile se simplifica.

Daca fapta debitorului consta in intarzierea in executarea obligatiilor contractuale sau legale banesti, debitorul datoreaza dobanzi sau penalitati care, nicicum, nu se pot cumula.

Pentru intelegerea in totalitate a legaturii clauzei penale cu dobanzile si despagubirile trebuie sa distingem urmatoarele situatii:

a) daca in contractul civil sau comercial s‑a prevazut o clauza penala prin care s‑a evaluat anticipat prejudiciul cauzat de debitor prin intarzierea in executare sau prin neexecutare ori executare necorespunzatoare a obligatiilor, penalitatile nu se pot cumula cu dobanzile, stiut fiind faptul ca dobanzile reprezinta, de fapt, daune pentru intarzierea in executare.

In aceasta situatie penalitatile se pot cumula doar cu despagubirile stabilite pe baza unei expertize, in masura in care din penalitati nu se acopera integral prejudiciul.

Asadar, penalitatile au rolul de a acoperi atat daunele moratorii, cat si pe cele compensatorii, la care se pot adauga despagubiri;

b) daca in contract s‑au prevazut numai dobanzi pentru intarziere in executarea obligatiilor banesti trebuie sa deosebim contractul civil de cel comercial:

In situatia unui contract civil, dobanda pentru intarziere in executarea obligatiilor banesti prevazuta in contract nu poate depasi dobanda legala cu mai mult de 50% pe an.

Desi nu se pot pretinde dobanzi pentru intarziere mai mari decat cele prevazute de legiuitor, totusi si in acest caz dobanzile pentru intarziere pot fi cumulate cu penalitatile pentru neexecutarea obligatiilor si cu despagubiri in completare.

In situatia unui contract comercial, dobanda pentru intarziere in executare nu este limitata daca este stabilita pe cale contractuala. De asemenea, se pot plati si despagubiri in completare pana la acoperirea integrala a prejudiciului.

In opinia noastra, dobanda prevazuta in contract pentru intarzierea in executarea obligatiilor banesti inlocuieste penalitatile pentru executarea cu intarziere avand aceleasi functii: de evaluare anticipata a prejudiciului, de sanctionare a debitorului aflat in intarziere si, evident, de compensare (acoperire) a prejudiciului cauzat creditorului.

Concluzia care se desprinde este ca, in aceasta situatie dobanzile nu se pot cumula cu penalitatile. In schimb, dobanzile pot fi cumulate cu despagubiri in masura in care din dobanzi nu se acopera integral prejudiciul, exact ca si in cazul penalitatilor.

VERIFICATI-VA CUNOSTINTELE

Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a admis actiunea formulata de reclamanta S.C. I.S. S.A.impotriva paratei S.C. D S.A., si, in consecinta, a constatat ca parata a achitat debitul in suma de 596.093 lei,fiind obligata la plata sumei de 35.645 lei, dobanda legala de 6% pe an si la 37.938 lei, cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata.In motivarea apelului a aratat ca, potrivit prevederilor art.1081 si 1082 Cod civil, dobanda se datora numai in prezenta unei conventii intre parti ( iar asemenea intelegere nu a existat), si numai de la data punerii in intarziere, conform art.1079 din acelasi cod. Instanta de fond, in mod nejustificat a acordat dobanda de 6% pe intreaga perioada scursa de la livrarea marfii pana la data introducerii actiunii, invocand ca temei legal art.43 Cod comercial, text care nu-si gaseste aplicarea, neexistand o conventie intre parti, conform art.1079 Cod civil.

Este fondat apelul? Motivati solutia.

Prin cererea introdusa pe rolul Tribunalului Bucuresti la 8.09.2007, reclamanta S.C. T S. S.A. a chemat in judecata pe parata S.C. L S.A. pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 38.954.068 lei -pret , la 15.399.505 lei - penalitati de intarziere, plus cheltuieli de judecata.

In motivarea actiunii se arata ca intre parti s-au stabilit raporturi comerciale ca urmare a comenzii din 7.05.2005, parata fiind beneficiara unei cantitati de marfa, refuzand nejustificat achitarea acesteia.

Parata, prin reprezentant legal, la termenul din 14.02.2008 arata ca debitul principal a fost achitat integral (la 2.02.2008), iar penalitatile de intarziere nu sunt datorate, neexistand clauza penala, fiind de acord cu plata cheltuielilor de judecata.

a) Ce va decide tribunalul in privinta cererii privind debitul principal?

b) Ce va decide tribunalul in privinta cererii privind penalitatile de intarziere?

Reclamanta S.C. V.B. S.R.L. a chemat in judecata pe parata S.C. A.G. S.A. pentru a fi

obligata la plata pretului produselor livrate, dobanda aferenta pretului, cu cheltuieli de judecata.

Tribunalul Braila, a admis actiunea, retinand ca parata nu si-a indeplinit obligatia contractuala

de plata a pretului produselor contractate si predate de reclamanta, astfel ca, datoreaza si

dobanda aferenta sumelor neachitate. Acordarea acestor dobanzi  s-a facut in raport cu momentul

nasterii obligatiei de plata a pretului, si anume data preluarii si receptionarii produselor de catre

cumparatoarea parata.

Parata declara apel impotriva acestei hotarari, aratand ca obligatia de plata se naste de la data la

care creditoarea a solicitat plata pretului prin punerea in intarziere. Or, punerea in intarziere s-a

facut la 12.08.2008, astfel ca, gresit s-au acordat penalitati pe o perioada anterioara acestei date.

Este intemeiat apelul? Motivati.