Masurarea rezultatelor macroeconomice

Masurarea rezultatelor macroeconomice

Notiunea de 'macroeconomie', provine din limba greaca de la termenul 'makros', care inseamna 'mare', ceea ce implica ideea ca se refera la probleme de ansamblu ale economiei.

Macroeconomia opereaza cu marimi globale denumite agregate, concentrandu-se cu prioritate pe analiza calitativa a corelatiilor dintre variabile, pe aspectele de masurare a influentelor directe si indirecte dintre acestea, in vederea fundamentarii deciziilor macroeconomice. Macroeconomia studiaza aspectele legate de comportamentul economic in perioadele de avant si de recesiune a consumului si investitiilor, a veniturilor si cheltuielilor guvernamentale, a inflatiei si somajului, a politicilor fiscale, bugetare si monetare, a balantei de plati si datoriei publice, a echilibrului si a dezechilibrului macroeconomic.

Totalitatea aspectelor ce constituie obiectul problematicii macroeconomice sunt analizate cantitativ si calitativ cu ajutorul agregatelor macroeconomice, denumite indicatori macroeconomici de rezultate. Acesti indicatori permit evidentierea nivelului de dezvoltare economica, a tendintelor acesteia, precum si a modului in care sunt utilizate resursele de care dispune o tara.

Masurarea rezultatelor macroeconomice prin intermediul unor indicatori economici are un rol semnificativ, ce se concretizeaza in:

Pentru agentii economici, aceste rezultate constituie punctul de plecare pentru luarea deciziilor privind orientarea viitoare a atragerii si utilizarii factorilor de productie, stabilirea dimensiunii, structurii si calitatii ofertei si cererii de bunuri economice si servicii. Astfel, pe baza indicatorilor macroeconomici se pot aduce corectari ale corelatiilor din economie, asupra proportiilor si ritmurilor cresterii economice si pentru corectarea unor efecte nedorite rezultate din mecanismul functionarii pietei.

Indicatorii macroeconomici au rolul de evidenta statistica prin care se sintetizeaza informatiile privind rezultatele activitatilor dintr-o economie nationala, intr-o perioada determinata, masurand potentialul sau economic si oferind o imagine de ansamblu asupra procesului cresterii si dezvoltarii economice, a contributiei diverselor sectoare la obtinerea acestor rezultate.

Cunoasterea indicatorilor macroeconomici face posibila analiza activitatii economice din perioada anterioara, a echilibrului macroeconomic sub diferitele sale forme de manifestare:

echilibrul dintre cererea globala si oferta globala;

echilibrul pe piata muncii;

echilibrul pietei monetare;

echilibrul pietei capitalului;

echilibrul balantei comerciale si de plati;

echilibrul intre veniturile si cheltuielile bugetare.

Indicatorii de rezultate macroeconomice au o larga utilizare pentru comparatiile internationale, pentru corecta intelegere a proceselor si fenomenelor din economia mondiala, al interdependentelor economice internationale, al participarii tarii la circuitul economic international. Pe baza lor se pun in evidenta nivelul, performantele obtinute pe plan national, nivelul de dezvoltare economica atins de o tara, fiind posibila ierarhizarea economiilor statelor lumii. Pentru ca indicatorii macroeconomici sa-si poata ineplini rolurile ce le revin, este necesar ca in determinarea rezultatelor economice sa se respecte unele principii cum sunt:

pornind de la existenta si functionarea economiei nationale ca un sistem, este necesara respectarea conceptiei sistemice si in elaborarea si fundamentarea indicatorilor macroeconomici. Determinarea acestora se face prin agregarea indicatorilor de la nivelul unitatilor pana la cel al economiei nationale, asigurandu-se evidentierea diversitatii si complexitatii vietii economice. Pe baza acestei agregari este posibila analiza logica a informatiilor pe care le ofera pe diverse trepte ierarhice ale economiei;

sistemul de indicatori ai rezultatelor macroeconomice trebuie sa se bazeze pe o conceptie unitara privind continutul categoriilor pe care le reflecta, pe o metodologie unitara de inregistrare, prelucrare si agregare a informatiilor, pe o sfera de cuprindere unitara a proceselor si fenomenelor pe care le masoara;

determinarea indicatorilor macroeconomici trebuie sa aiba in vedere necesitatea si posibilitatea asigurarii comparabilitatii, in timp si spatiu a lor. Continutul si sfera de cuprindere a indicatorilor trebuie sa permita compararea lor din perioade diferite si pe tari diferite;

pentru ca masurarea rezultatelor macroeconomice sa raspunda cerintelor caracterizarii complexe a acestor rezultate, indicatorii sintetici respectivi trebuie sa reflecte atat fluxurile materiale din economie, cat si cele monetare. Indicatorii sintetici calculati pe baza datelor ce exprima fluxurile materiale (de bunuri materiale si servicii) ofera posibilitatea caracterizarii structurii rezultatelor prin prisma destinatiei pe care o au: consum intermediar, consum final, economii, investitii, export, etc..

Masurarea rezultatelor economice decurge din insasi continutul activitatilor economice, din principiul rationalitatii si al eficientei ce guverneaza aceste activitati. Aceasta masurare este functie de genul de rezultate ce se obtin. In acest scop prezinta interes cunoasterea criteriilor de grupare a rezultatelor economice si implicit clasificarea indicatorilor macroeconomici in functie de aceste criterii rezutand urmatoarea structura:

A.    Avand drept criteriu unitatile de masura folosite, rezultatele economice se exprima in unitati fizice si in unitati monetare. Unitatile monetare, la randul lor se impart in : globale, brute, si nete.

Indicatorii de rezultate globale - semnifica iesirile (productiile) agentilor economici, in globalitatea lor (cifra de afaceri, incasarile totale, veniturile globale, volumul total al activitatii). Indicatorii de rezultate globale macroeconomice include atat productia finala cat si consumul intermediar precum si consumul de capital fix.

Indicatorii de rezultate brute - delimiteaza rezultatele activitatii economice proprii ale unitatilor de ale celor din amontele lor, el sugereaza faptul ca se ia in calcul doar valoarea adaugata (fara consum intermediar). La acest tip de indicatori se ia in calcul si amortizarea capitalului fix a carui marime a fost inclusa in productia anuala a intreprinderilor.

Indicatorii de rezultate nete - semnaleaza faptul ca in productia respectiva nu s-a luat in calcul amortizarea capitalului fix.

B.    Pentru intelegerea continutului indicatorilor si a corelatiei dintre ei este necesara clasificarea sensurilor ce se atribuie cuvintelor de intern si national, din conceptele de 'produs intern' si 'produs national'.

Cuvantul intern semnifica faptul ca indicatorii pe langa care se foloseste insumeaza productiile tuturor agentilor economici obtinute intr-o tara ca rezultat al activitatii economice desfasurate de toti agentii economici, indiferent de apartenenta national-statala a acestora.

Cuvantul national folosit in combinatie cu un indicator macroeconomic (produs national), se refera la faptul ca se au in vedere productiile obtinute de toti agentii economici ai unei anumite tari, atat a celor care activeaza in propria tara cat si a celor ce-si desfasoara activitatea in alte tari.

C.    Tinand seama de preturile in care se calculeaza, indicatorii rezultativi macropeconomici pot fi determinati in:

preturi curente de piata, acestea fiind preturile efective pe care le platesc consumatorii pentru cumpararea produselor, fiind mai mari decat pretul factorilor de productie, deoarece include si impozitele indirecte (TVA) si taxele platite de cumparatori;

preturi ale factorilor de productie (preturile producatorilor) care, comparativ cu preturile pietei nu include impozitele indirecte;

preturi comparabile - sunt folosite pentru evidentierea dinamicii indicatorilor macroeconomici, eliminandu-se influenta cresterii preturilor asupra acestei dinamici. In acest scop se folosesc indici de preturi, cu ajutorul carora se recalculeaza indicatorii evaluati in preturile pietei, eliminand influenta cresterii inflationiste a preturilor pietei.

Masurarea rezultatelor macroeconomice are la baza o anumita teorie si conceptie metodologica, specifica pentru tarile cu economie de piata, diferita de cea a statelor cu economie centralizata. Pornind de la teoria si conceptia metodologica folosita in determinarea indicatorilor macroeconomici, sunt cunoscute pe plan international doua sisteme de calcul:

I.     Sistemul productiei materiale (SPM).

II.       Sistemul conturilor nationale (SCN);

Sistemul productiei materiale - are la baza teoria muncii productive, potrivit careia munca este productiva si deci, creatoare de venit (este vorba despre munca prestata in sfera productiei materiale, dar si in domeniul serviciilor). Cu toate ca, intre timp, aceasta teorie a evoluat, in sensul largirii sferei de cuprindere a muncii productive, totusi cele mai multe dintre activitatile din domeniul serviciilor nemateriale (servicii de consum, servicii publice, etc), sunt considerate neproductive. Avand in vedere acest lucru, indicatorii calculati in cadrul SPM au o sfera de cuprindere mai mica decat cei calculati in SCN, deoarece inregistreaza numai rezultatele activitatilor concretizate in bunuri materiale si servicii materiale. Acest sistem de calcul a indicatorilor macroeconomici a fost caracteristic fostelor tari socialiste, care, pe masura trecerii la economia de piata a fost inlocuit de SCN.

Sistemul conturilor nationale - reprezinta in prezent principalul sistem de evidenta si analiza macroeconomica utilizat in statistica internationala de majoritatea statelor lumii, in principal cele cu economie de piata si in calculele si analizale economice efectuate de organismele internationale. In SCN, se considera ca indicatorii macroeconomice care se calculeaza iau in calcul toate rezultatele provenite din toate sectoarele de activitate, atat productia de bunuri materiale, cat si sfera serviciilor materiale, dar si sfera serviciilor nemateriale legate de consumul populatiei si al administratiei de stat.

La baza masurarii rezultatelor activitatii la nivel macroeconomic stau cateva principii de baza:

se evalueaza, prin indicatorii sintetici specifici acestui sistem, rezultatul ansamblului activitatilor aconomice, prin extinderea activitatii productive si asupra serviciilor nemateriale, legate de consumul populatiei si al administratiei de stat alaturi de sfera productiei si serviciilor materiale;

indicatorii sintetici de rezultate cuprind numai bunurile economice si serviciile care sunt vandute pe piata, deci a bunurilor cu caracter de marfa. Acesti indicatori nu includ bunurile si serviciile produse de menaje (gospodarii) si care nu sunt destinate vanzarii, serviciile membrilor de familie pentru intretinerea gospodariei. De la acest principiu exista si unele exceptii, de exemplu se includ serviciile publice odata cu prestarea acestora (aparare, ordine publica, justitie, educatie, sanatate);

produsele si serviciile create se includ in calcul numai in conditiile in care sunt rezultatul activitatilor desfasurate in intervalul de timp pentru care se determina indicatorii respectivi. Astfel, nu vor fi incluse bunuri produse in perioadele precedente si care au fost vandute in perioada curenta deoarece ele au fost incluse deja in indicatorii de rezultate ale anului in care au fost produse;

marimea indicatorilor sintetici macroeconomici calculati in SCN exclud inregistrarile repetate, deoarece masoara numai valoarea bruta sau neta a bunurilor economice cu caracter final obtinute si destinate consumului privat, consumului public, investitiilor (brute sau nete), cresterii stocurilor, exportului. Aceasta presupune eliminarea, din calculul indicatorilor, a consumurilor intermediare, adica bunurile materiale si serviciile consumate in perioada respectiva in vederea producerii altor bunuri si servicii;

calculul indicatorilor macroeconomici are in vedere si delimitarea rezultatelor activitatii in functie de teritoriul pe care-si desfasoara activitatea agentii economici. Daca se insumeaza rezultatele activitatii tuturor agentilor economici din interiorul tarii se obtine produsul intern. Daca se scad din acestea rezultatele agentilor economici straini care-si desfasoara activitatea peteritoriul tarii pentru care se fac calculele si se adauga rezultatele activitatii agentilor nationali care activeaza in alte tari, rezulta indicatori care evidentiaza marimea produsului national.