Limita combinarii

Limita combinarii. Legea randamentelor neproportionale

Producatorul dispune de un numar limitat de combinatii ale factorilor de productie. Daca intre factorii de productie exista o singura combinatie posibila care poate fi utilizata pentru obtinerea unei anumite productii se spune ca intre factorii respectivi exista o stransa complementaritate, orice suplimentare a disponibilului dintr-un anumit factor inseamna o subutilizare a acestui factor.

Atunci cand se folosesc conjugat factorii de productie, cantitatea unui factor nu poate fi constant sporita chiar si in conditiile in care cantitatea din celalalt factor ramane relativ fixa fara a se diminua volumul de productie suplimentar realizat. Aceasta diminuare a randamentelor suplimentare provine din aceea ca, in timp, cantitati tot mai mari din factorii variabili colaboreaza cu o parte din ce in ce mai redusa de factori constanti.

Legea randamentelor neproportionale are aplicabilitate generala si se poate enunta astfel : daca o productie oarecare reclama utilizarea a doi sau mai multi factori de productie, si daca se adauga progresiv aceeasi doza la cantitatea folosita dintr-un factor, in timp ce cantitatea altor factori nu se schimba, produsul marginal al factorului variabil creste pana la un anumit punct, apoi descreste. Pornind de la acest punct, produsul total continua sa creasca, dar in cote descrescatoare.

Produsul marginal al vectorului variabil exprima variatia produsului total rezultat din cresterea factorului variabil cu o unitate. Produsul mediu creste mai intai putin mai incet decat produsul marginal, atinge un maxim unde este egal cu produsul marginal dupa care descreste putin mai incet decat acesta.

Legea randamentelor neproportionale nu este valabila decat in urmatoarele conditii:

factorii de productie considerati trebuie sa fie omogeni (totusi munca si capitalul se prezinta sub multiple forme);

legea admite ca se pot adauga unei cantitati constante dintr-un factor doze suplimentare dintr-un alt factor, numai o variatie conjugata a factorilor permite cresterea randamentului;

legea nu poate fi reprezentativa decat pentru o stare data a tehnicii.

Cand cei doi factori (munca si capitalul) cresc in aceeasi proportie, pot aparea diverse situatii:

produsul poate creste in aceeasi proportie, exista un randament constant de scara;

produsul poate creste intr-o proportie mai mare, este randamentul crescator de scara;

produsul poate creste intr-o proportie mai mica, exista un randament descrescator de scara.

Avantajele economiei de scara nu sunt nelimitate, pe masura ce firma creste in dimensiuni, ele tind sa se reduca in timp ce incep sa se manifeste pierderi pe scara (datorita greutatilor de management a firmei).

Combinarea judicioasa a factorilor de productie devine un element cheie pentru manageri, ea contribuind, alaturi de strategia minimizari costurilor, la optimizarea comportamentului producatorilor.

Activitatea C:

1. Volumul productiei unei firme cu 125 de salariati este de 2.500 produse. Cati salariati trebuie sa mai angajeze aceasta firma pentru a-si dubla productia in conditiile cresterii productivitatii medii a muncii cu 25%?

2. Intr-o intreprindere, productia zilnica este de 200 de bucati pe zi, iar productivitatea muncii este de 10 buc / lucrator. Intreprinzatorul doreste sa sporeasca productia la 300 de bucati pe zi.

a.  Sa se determine numarul de lucratori angajati in intreprindere;

b. Ce posibilitati are intreprinzatorul sa sporeasca productia in conditiile in care factorul capital ramane neschimbat?

c.  Sa se determine productivitatea marginala a muncii.