Geneza si natura inflatiei

Geneza si natura inflatiei

Inflatia reprezinta un proces, cu aspecte variate, devenit persistent si aproape omniprezent in perioada actuala, pretutindeni in lume.

Initial, inflatia s-a manifestat sub forma devalorizarii mascate a monedelor din metale pretioase, acest proces fiind cunoscut in prezent sub denumirea de inflatie monetaro-baneasca. Elementele definitorii ale acestei inflatii sunt:

separarea continutului nominal al monedelor metalice (mai mare) de continutul lor real (mai mic);

transformarea existentei - aur a monedei in aparenta-aur;

aglomerarea circulatiei cu monede ieftine fara valoare deplina;

scaderea puterii de cumparare a monedelor falsificate.

Ce-a de-a doua forma istorica de inflatie a fost inflatia banilor de hartie. In perioada formarii economiei de piata in Europa, tinerele state au fost preocupate de lichidarea haosului monetar specific epocii feudale tarzii, haos ce a atins cote inalte in secolul al XVI-lea. S-a actionat pentru sisteme banesti stabile si o circulatie monetara normala, acestea bazandu-se pe etalonul aur. Cand banii de hartie inlocuiau realmente aurul monetar, miscarea semnelor valorii oglindeau  legile circulatiei banilor- aur cu valoare deplina. De altfel, acestia puteau fi convertiti liber in aur. Corespunzator, cantitatea banilor de hartie se limita la aurul pe care acesti bani il reprezentau in circulatie. In aceasta situatie, inflatia nu putea sa apara, ea nu avea baza de desfasurare.

Dar, relativ repede, canalele circulatiei banesti au inceput sa se aglomereze. Intr-o anumita perioada, aceasta s-a datorat insuficientei cantitatii de marfuri aflata in circulatie. Daca banii de hartie intreceau propria lor masura, acestia se discreditau in fata agentilor economici. Scaderea puterii de cumparare a banilor aflati in circulatie antrena cresterea preturilor. Inflatia de acest gen aparea atunci cand cantitatea banilor de hartie aflata in circulatie o depasea sensibil pe cea care rezulta din raportul dintre masa de aur monetar si etalonul aur.

Cea de a treia forma de inflatie, privita din punct de vedere istoric, este inflatia banilor de hartie neconvertibili in aur. In acest moment istoric, existenta functionala a banilor de hartie o absoarbe pe cea materiala. Ca urmare, in conditiile cand singurele elemente de stabilitate si normalitate monetara decurg din cursul fortat al banilor si din increderea populatiei in buna lor functionare, inflatia poate sa apara ca un proces ce 'iese' din cadrul normalului monetar, ce pune in evidenta un excedent de bani.

Pe baza intereselor diferite ale gruparilor socio-profesionale si in limitele firesti ale cunoasterii si reflectarii unui proces atat de dinamic si de complex, au fost elaborate si circula in literatura de specialitate numeroase puncte de vedere cu privire la natura insati a inflatiei.

Exista autori care privesc inflatia ca pe un proces general 'exista inflatie atunci cand nivelul general al preturilor este in crestere continua, mai mult sau mai putin rapida '- spune Raymond Barre.

Silverman si Curzon spun ca 'inflatia consta in acea stare a economiei in care creste continuu si anormal indicele general al preturilor, respectiv cand are loc o crestere suplimentara a lor fata de cea garantata de starea generala a comertului si mai rapida decat iesirile reale, decat productia tarii'.

J.M. Albertini, spune ca ' cresterea inflationista a preturilor presupune o sporire a preturilor nationale mai puternica decat cea a preturilor internationale, o asemenea crestere avand efecte economice si sociale patologice pentru ansamblul economiei nationale'. Aceasta conceptie rezida in faptul ca nu se identifica inflatia cu cresterea preturilor, considerandu-se o forma speciala de crestere a preturilor.

In conceptia lui J.M. Keynes, inflatia este apreciata in legatura cu fluxurile macroeconomice reale ' o data ce folosirea mainii de lucru a ajuns sa fie deplina, orice incercare de a mari in continuare investitiile va declansa o tendinta de crestere nelimitata a preturilor curente, oricare ar fi inclinatia marginala spre consum, adica ne vom afla intr-o situatie de inflatie autentica'.

Ganditorii neoliberali, abordeaza si explica inflatia pe baza confruntarii specifice dintre marimile nominale si cele reale, dintre nivelurile curente si cele viitoare ale indicatorilor macroeconomici. 'Banii au o importanta considerabila pentru intelegerea nivelului si dinamicii marimilor nominale, dar nu si pentru marimile reale. Puterea de cumparare a monedei provine din compararea, nu intotdeauna constienta, intre marimile disponibile curente si cele viitoare previzibile ale indicatorilor marfaro-banesti'.

In aprecierile prezentate, se regasesc numeroase elemente rationale, care surprind aspecte reale ale procesului inflationist contemporan.

Inflatia actuala continua sa ramana un proces de depreciere obiectiva a banilor aflati in circulatie. Ea nu consta in devalorizarea instrumentelor monetare prin masuri luate constient de factori economici specializati. Trebuie retinut, in acest context, ca mecanismul scaderii puterii de cumparare a banilor este unul specific banilor neconvertibili si a banilor de credit.

Inflatia se manifesta ca o crestere generala si durabila a marii majoritati a preturilor. Cresterea este insa diferentiata pe categorii de bunuri economice, ca si pe servicii ale factorilor de productie, pe variate piete teritoriale.

Inflatia contemporana reprezinta un dezechilibru structural monetaro-material, care exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei, fapt ce antreneaza deprecierea banilor neconvertibili in aur si a celor neconvertibili in general si cresterea durabila si generalizata a preturilor.