Generalitati privind imobilizarile corporale

Generalitati privind imobilizarile corporale

Imobilizarile corporale reprezinta active care sunt detinute de o entitate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative; si sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Imobilizarile corporale reprezinta bunuri care au o structura materiala asupra carora agentii economici exercita un drept real, fiind elemente de patrimoniu care definesc capacitatea tehnica de productie si comercializare, creeaza venituri in concordanta cu obiectul de activitate al acestora. In categoria acestora intra mijloacele fixe si terenurile.

Definirea mijloacelor fixe este cuprinsa in art. 53 din Regulamentul aplicarii Legii contabilitatii nr. 82 / 1991: "Sunt considerate mijloace fixe obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

are o valoare de inventar mai mare decat limita stabilita de lege;

are o durata normala de utilizare mai mare de un an.

Mijloacele fixe se pot clasifica dupa mai multe criterii.

Din punct de vedere al domeniului in care se utilizeaza, mijloacele fixe se clasifica in: mijloace fixe de productie, care participa direct sau indirect la procesul de productie sau exploatare, mijloace fixe de comercializare utilizate pentru scopuri sociale;

Dupa apartenenta lor, mijloacele fixe se impart in: mijloace fixe proprietate a unitatii patrimoniale si mijloace fixe in folosinta temporara: inchiriere, locatie de gestiune, concesiune pentru care evidenta se organizeaza separat de cele proprii;

In functie de definirea si clasificarea acestora, si in conformitate cu precizarile legislative privind recunoasterea imobilizarilor corporale ca si mijloace fixe din punct de vedere al amortizarii, acestea se impart in:

- Terenuri si amenajari de terenuri;

- Constructii;

- Instalatii tehnice, mijloace de transport, animale si plantatii;

- Mobilier, aparatura birotica, echipamente de protectie a valorilor umane si materiale si alte active corporale.

Aceasta clasificare sta la baza delimitarii mijloacelor fixe ca obiecte de evidenta, la elaborarea catalogului duratelor de serviciu normale si a normelor de amortizare. Mijloacele fixe sunt clasificate in general in grupe, subgrupe, clase si subclase, iar pentru unele si in familii. Aceasta clasificare sta la baza delimitarii mijloacelor fixe ca obiecte de evidenta, la elaborarea catalogului duratelor de serviciu normale si a normelor de amortizare. Mijloacele fixe sunt clasificate in general in grupe, subgrupe, clase si subclase, iar pentru unele si in familii. Clasificarea mijloacelor fixe este cuprisa in Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe publicat in Monitorul oficial nr. 520/1998. Catalogul cuprinde urmatoarele informatii necesare identificarii mijlocului fix si stabilirii duratei normale de functionare:

codul de clasificare;

denumirea grupei, a subgrupei, clasei, subclasei si a familiei mijloacelor fixe amortizabile;

limita minima si limita maxima a duratei normale de functionare, in ani.

Durata normala de functionare reprezinta durata mijlocului fix in care exploatarea acestuia creeaza profit. In cadrul acestei durate se asigura recuperarea valorii de intrare, pe calea amortizarii.

Refacerea capitalului imobilizat supus deprecierii are loc prin includerea amortizarii in cheltuielile de exploatare.

Duratele normale de utilizare a mijloacelor fixe sunt stabilite prin Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe, aprobat prin H.G. nr. 2.139/2004. Catalogul cuprinde clasificarea mijloacelor fixe utilizate in economie si duratele normale de functionare, care corespund cu duratele de amortizare, in ani, aferente regimului de amortizare liniar.

Durata normala de functionare reprezinta durata de utilizare in care se recupereaza, din punct de vedere fiscal, valoarea de intrare a mijloacelor fixe pe calea amortizarii. Astfel, durata normala de functionare poate fi mai redusa decat durata de viata fizica a mijlocului fix respectiv.

Catalogul se aplica in mod unitar de catre agentii economici, persoanele jutidice fara scop patrimonial, cat si de catre institutiile publice, asigurand determinarea in mod unitar a amortizarii capitalului imobilizat in active corporale.

Catalogul prevede pentru fiecare mijloc fix utilizarea unor plaje de ani cuprinse intre o valoare minima si una maxima existand astfel posibilitatea de a se opta pentru o durata normala de functionare cuprinsa intre aceste limite. Astfel stabilita, durata normala de functionare a mijlocului fix ramane neschimbata pana la recuperarea integrala a valorii de intrare a acestuia sau scoaterea din functiune si valorificarea sa.

Valoarea de intrare reprezinta valoarea la care mijloacele fixe sunt inscrise in contabilitate, la intrarea acestora in patrimoniu, si este determinata de totalitatea cheltuielilor aferente achizitionarii, producerii, construirii, asamblarii sau imbunatatirii acestora.

Mijloacele fixe pot intra in patrimoniu prin urmatoarele cai

prin achizitionare, cu titlu oneros de la terti;

din productie proprie;

prin aport la capitalul social;

cu titlu gratuit, prin transfer sau prin donatie

In functie de modul de intrare a mijloacelor fixe in patrimoniu, prin valoare de intrare se intelege:

cheltuielile de achizitie pentru mijloacele fixe achizitionate cu titlu oneros;

costul de productie pentru mijloacele fixe rezultate din productia proprie;

valoarea de piata pentru mijloacele fixe dobandite cu titlu gratuit, stabilita pe baza raportului intocmit de experti;

valoarea de aport acceptata de parti pentru mijloacele fixe aduse ca aport la capitalul social.