Garantiile personale

Garantiile personale

Notiunea de "garantii personale' inseamna ca debitorul ofera, cu titlu de ga­rantie, nu lucruri, ci persoane care se angajeaza ele insele sa garanteze datoria sa. Iar, ceea ce intereseaza pe creditor este averea acestor persoane.

Garantia cea mai sigura o constituie "solidaritatea' intre mai multi debitori, fiecare dintre ei obligandu-se pentru intreaga datorie.

Adesea, creditorul stipuleaza ca toti sa se angajeze nu numai "solidar', ci si "indivizibil' ceea ce inseamna ca daca creditorul o pretinde, fiecare va trebui sa plateasca datoria intreaga si ca acest lucru este valabil si pentru mostenitorii lor.

in aceste ipoteze, nu exista, din punct de vedere al creditorului, debitor prin­cipal si debitor accesoriu.

a) Cautiunea. Atunci cand debitorul principal furnizeaza cautiuni, aceasta inseamna ca "cautiunea' este debitorul accesoriu care nu se angajeaza decat in caz de insolvabilitate a debitorului principal. Cu cat creditorul are mai multe cautiuni si cu cat fiecare dintre ele este mai solvabila cu atat garantia sa este mai buna.

Dreptul civil da unele protectii cautiunilor care insa jeneaza pe creditori. Una din ele este "beneficiul de discutiune' care permite cautiunii ca creditorul sa urmareasca pe debitorul principal inainte de a-1 urmari pe el insusi.

O alta este "beneficiul de diviziune' in virtutea careia fiecare cautiune poate sa pretinda ca si celelalte cautiuni sa fie urmarite in acelasi timp cu el pentru ca dato­ria sa fie divizata intre ei.

Dar, creditorilor le place sa se debaraseze de asemenea reguli de protectie gratie "cautiunii solidare'. Oricare cautiune comerciala este solidara. Chiar si credi­torii civili, daca sunt prudenti, stipuleaza in general solidaritatea atunci cand accep­ta cautiunea plurala.

Spre deosebire de cautiunea ordinara, cautiunea solidara nu are nici benefi­ciul de discutiune nici beneficiul de diviziune. Daca creditorul cere plata totala de la unul dintre ei, el va trebui sa plateasca putand apoi sa ceara de la debitorul princi­pal rambursarea integrala.

Tot asa, cand un purtator al unei scrisori de schimb face ca aceasta sa fie pre­luata de la un debitor accesoriu, avalul este o cautiune solidara.

Cateodata, in loc sa se angajeze cu toate bunurile pentru altul, un tert se multumeste sa se angajeze fata de creditor numai cu unul sau mai multe bunuri determinate ale patrimoniului sau. in acest fel devine o "cautiune reala,, si daca creditorul preia bunul angajat, cautiunea reala se va putea rambursa de la debitorul principal.

Uneori, bancile cautioneaza pe unii din clientii lor fata de alte banci, care vor acorda acestora imprumuturile pe care ei le solicita. Este o modalitate mai putin costisitoare de a se angaja in acest fel decat sa furnizeze ele insele sumele respec­tive care raman la dispozitia lor pentru alte operatiuni profitabile. Statul poate si el sa cautioneze intreprinderile pe care doreste sa le sprijina pentru a obtine credite.

b) Sechestrul. Drepturile unui creditor cu privire la bunurile debitorului sau, care constituie gajul sau general, sau garantie, nu devin eficiente decat atunci cand el poate sa ia aceste bunuri, sa le vanda si sa se poata indestula asupra pretului. Aceasta operatie este "sechestrul'.

Sechestrul da satisfactie creditorului care are asupra bunului o garantie sufi­cienta. Totusi, in cazul creantelor chirografare pot sa se produca surprize. Astfel, s-ar putea ca atunci cand creditorul s-ar decide sa sechestreze bunul sa constate ca acesta a disparut din patrimoniul debitorului.

Apoi, chiar dupa ce bunul a fost sechestrat, pot interveni alti creditori in con­curs cu el, unii trecand si inaintea lui daca beneficiaza de garantii reale. Deci, simplii creditori vor putea ramane neindestulati.

De aceea, prin lege s-au prevazut unele posibilitati de natura sa protejeze interesele creditorilor, permitandu-le acestora sa ia de urgenta masuri cand simt ca debitorul incepe sa aibe dificultati si sunt pe punctul de a deveni insolvabili. Aceste masuri sunt:

Somatia de a plati. Creditorul care se loveste de reaua credinta a debitoru­lui si se teme ca acesta poate sa-1 insele instrainandu-si bunurile mai inainte ca el sa poata obtine condamnarea sa (care este conditia normala a sechestrului) se adre­seaza, dupa caz, presedintelui tribunalului de comert sau unui judecator al instantei civile ordinare, pentru a obtine, contra debitorului, a carui datorie este certa si li­chida, o somatie de a plati. Daca debitorul nu contesta aceasta procedura sau daca contestatia sa este respinsa, somatia de a plati, investita cu formula executorie, per­mite creditorului sa procedeze la sechestrarea imediata.

Sechestrarea conservatorie. Chiar inainte de condamnarea definitiva, se­chestrarea conservatorie va impiedica instrainarea bunului de catre debitor. Ea se cere presedintelui tribunalului comercial sau judecatorului instantei civile ordinare. Aceasta procedura permite creditorului nu numai sa blocheze bunurile afectate de sechestrul conservatoriu, ci sa inscrie, daca judecatorul permite aceasta, fie un amanet asupra fondurilor de comert ale debitorului, fie o ipoteca asupra imobilelor debitorului, in felul acesta, creditorul va fi mai linistit.

c) Diverse sechestre propriu-zise. Sechestrele sunt de mai multe feluri: sechestrul imobiliar; sechestrul-executare; sechestrul-blocare; sechestrul-gaj.

sechestrul imobiliar consta in sechestrarea imobilului debitorului, dar aceasta este o procedura lunga si costisitoare, ea prezinta interes mai ales pentru creditorii ipotecari;

sechestrul-executare consta in sechestrarea mobilelor pentru a le vinde;

sechestrul-gaj este cel la care recurge locatorul care poate vinde mobilele locatarului sau fermierului, procedura fiind mult simplificata;

sechestrarea-blocare are drept obiect creante pe care debitorul insusi le are impotriva altor persoane, in acest caz, creditorul sechestreaza creanta pe care debitorul sau o are impotriva unui tert. Procedura incepe printr-o somatie facuta tertului poprit, ce se face de portarel si care este notificata de asemenea debitorului poprit.

Din acel moment creanta sechestrata este blocata. Debitorul poprit (adica de­bitorul creditorului, nu tertul poprit) nu o va putea ceda nici s-o incaseze. Tertul poprit nu poate nici el sa-si achite creanta debitorului poprit.

Creanta poprita va constitui gajul creditorilor debitorului poprit. Toti acestia se pot alatura la sechestrul infiintat cu acelasi titlu ca si popritorul. Tertul poprit va plati el, direct.

Dupa aceste succinte consideratii cu privire la garantiile conventionale, este cazul sa facem o trecere in revista si a garantiilor legale.

Printre garantiile legale trebuie mentionata, mai intai "ipoteca judiciara,, (asupra imobilelor debitorului) care apartine oricarui creditor care a obtinut con­damnarea debitorului. Exista deci interesul creditorului chirografar al unui proprietar de imobile de a obtine condamnarea acestuia, si apoi sa inscrie ipoteca judiciara asupra imobilului.

Mai exista si "privilegiile speciale', care sunt garantii legale care afecteaza pretul unui bun care trebuie platit, prin preferinta acordata unui creditor favorizat de lege, datorita naturii creantei sale. Unele dintre ele permit creditorului sa urma­reasca bunul la dobanditori. Cea mai mare parte nu dau decat un drept de preferinta asupra pretului bunului luat din mainile debitorului creantei privilegiate si care in caz de instrainare, dispare.

Dar, cele mai importante dintre privilegii sunt "privilegiile generale', care, in loc sa greveze unul sau mai multe bunuri determinate, greveaza toate bunurile de­bitorului, asa incat creditorul, atunci cand un bun oarecare al debitorului a fost van­dut, poate sa fie platit preferential din pretul incasat.

In realitate, printre privilegii sunt unele care stimuleaza afacerile, iar altele care sporesc garantia dar greveaza (stanjenesc) afacerile.

Privilegiile favorabile afacerilor. Exista, mai inainte, privilegiul vanzatorului bunului. Daca vanzatorul a facut credit cumparatorului, el trebuie sa fie platit asupra pretului bunului, preferential asupra altor creditori ai cumparatorului (iar daca nu se face plata, se procedeaza la sechestrarea bunului).

Aceasta garantie este fragila cand este vorba de bunuri mobile. Dar, in privinta imobilelor, privilegiul devine o ipoteca pe care vanzatorul, inca neplatit, o inscrie util.

In afara privilegiului vanzatorului este si cel al locatorului de imobile. Mobilele cu care locatarul sau fermierul garniseste locurile inchiriate sunt considerate ca un gaj privilegiat care garanteaza chiria si fermajul. Vanzandu-le, locatorul isi va incasa drepturile, inaintea tuturor creditorilor locatarului. Si, exista un anumit drept de urmarire asupra celor pe care locatarul le-ar muta.

Un alt privilegiu exista in favoarea "conservatorului lucrului', adica a profe­sionistului care a salvat valoarea lucrului facand reparatii si lucrari. El este privilegiat asupra bunului astfel conservat.

Arhitectii si antreprenorii au un privilegiu asupra edificiului la care ei au mun­cit, in masura in care au facut sa creasca valoarea acestuia. Dar, acest privilegiu este subordonat inscriptiei funciare a celor doua procese-verbale comparative, inainte si dupa lucrari.

Privilegii care greveaza afacerile. Aceste privilegii sunt, in general, privilegi­ile generale, acordate creditorilor datorita protectiei speciale pe care le-o acorda legiuitorul. Ele greveaza toate bunurile debitorului, astfel incat daca unul din aceste bunuri este sechestrat, este suficient pentru creditorii privilegiati beneficiari de pri­vilegii generale sa-si exercite dreptul lor pentru ca orice valoare a bunului sa dispara adesea in mainile lor. Asemenea privilegii generale risca sa absoarba averea unui falit fara sa lase nimic creditorilor chirografari.

Astfel sunt privilegiile fiscului care-si atribuie un privilegiu general asupra tuturor bunurilor debitorului, pe care, de altfel, il cumuleaza cu cateva privilegii spe­ciale si ipoteci legale.

Pe de alta parte, salariile datorate personalului sunt garantate de asemenea de un privilegiu general care totusi merge mai putin departe, deoarece intarzieri mari in aceasta materie sunt rare.

Un superprivilegiat se adauga la cel de mai sus, cu atat mai grav cu cat se intinde pe cativa ani si se sporeste si cu penalitati. Este vorba de privilegiile care garanteaza cotizatiile datorate caselor de securitate sociala si alocatii familiale, intarzierile sunt adesea de asemenea proportii incat bunurile debitorului pot sa nu ajunga pentru alti debitori.

Alte privilegii generale: cele datorate furnizorilor de subzistenta, celor care au efectuat cheltuielile funerare etc. Ele sunt aproape neglijabile in aface