Forme ale dobanzii

Forme ale dobanzii

Dobanda reprezinta un venit insusit de proprietarul oricarui capital antrenat intr-o activitate economica oarecare sub forma de excedent, in raport cu capitalul avansat. Ea este rezultatul unor relatii complexe intre diferite categorii de agenti economici, care au loc pe piata.

Marimea si dinamica dobanzii sunt exprimate cu ajutorul a doi indicatori fundamentali:

Masa sau suma absoluta a dobanzii ( D );

Rata dobanzii sau venitul anual, exprimat in procente ( d ).

D = d C / 100, in care C este capitalul avansat.

Acesti indicatori, reprezinta marimea dobanzii simple, adica a platii pentru serviciul adus de un capital in conditiile in care dobanda nu este capitalizata.

Dobanda compusa este larg utilizata in activitatea bancilor, CEC - ului si altor institutii financiare, si ea se calculeaza dupa formula:

D = (1+d) ⁿ , in care: d - rata dobanzii anuale;

n - numarul de ani

D = S_n - C ; S_n = C ( 1+d )ⁿ , in care : S_n - suma ce revine proprietarului dupa n ani de folosire a capitalului si care este formata din capitalul avansat ( C ) plus dobanda cuvenita.

Rata dobanzii reprezinta venitul anual exprimat procentual, care este obtinut fie ca remunerare pentru orice imprumut banesc in conditii de garantie, fie ca este adus de o obligatiune, sau orice alta valoare mobiliara cu aceleasi garantii, fie ca reprezinta castigul realizat cu orice element de capital real pe orice piata concurentiala cand riscurile sunt inexistente sau cand toti factorii de risc au format deja obiectul platii unor prime speciale care acopera integral riscurile respective.

Dobanda reprezinta o forma de venit care se poate exprima numai intr-o societate cu economie de piata si numai cu referire la activitatile eficiente, care produc mai mult decat cheltuiesc.

Din punct de vedere al ariei de aplicabilitate dobanda imbraca doua forme:

Dobanda in sens restrans, ca excedent ce revine proprietarului de capital dat cu imprumut;

Dobanda in sens larg , ca excedent ce revine proprietarului oricarui capital utilizat in conditii normale.

In conditiile economiei moderne de piata, ramane operational numai conceptul de dobanda in sens larg, care din punct de vedere al continutului , cuprinde si dobanda in sens larg. Dobanda capata o semnificatie mult mai profunda daca se iau in consideratie modalitatile sale de a fi ca :

- Dobanda nominala,

- Dobanda reala.

Conventional prezentarea acestor modalitati de existenta a dobanzii porneste de la ecuatia lui Irving Fischer :

i = r + p, in care :

i - rata nominala / de piata a dobanzii;

r - rata reala a dobanzii;

p - rata inflatiei.

Daca rata reala a dobanzii este constanta, adica independenta de cresterea inflatiei, fiecare procent de crestere a inflatiei se transpune intr-un procent de crestere a ratei nominale a dobanzii. Aceasta ipoteza este exprimata astfel :

i = r +bp, in care b

Intrucat dobanda este un venit impozabil, se face, de asemenea distinctia dintre dobanda nominala ca venit nominal efectiv si dobanda dupa plata impozitului ( neta ).

Ea este importanta pentru stabilirea capitalurilor intr-o tara si pentru formarea fluxurilor de capital intre tari . Ea se exprima astfel :

r = i l, in care :

r - rata nominala a dobanzii dupa plata impozitului,

l - rata taxelor sau impozitelor, procent de taxare sau impozitare.

Pornind de la aceasta, se poate stabili si influenta inflatiei asupra ratei dobanzii nominale , astfel :

i = r + p l

Pentru agentii economici , studiul dobanzii incepe in toate imprejurarile de la dobanda nominala care exprima direct conditiile pietei, ale cererii si ofertei de capital.

Pe masura ce agentii economici economisesc o parte din veniturile lor, sumele disponibilizate devin oferta pe piata capitalului. Pe termen scurt, oferta de capital la nivelul unei tari este practic inelastica, intrucat posibilitatile interne de a le spori sau diminua sunt nesemnificative, dar pe termen lung , aceasta are tendinta sa creasca.

Cererea de capital care provine in mod deosebit de la intreprinderi are ca suport nevoia de finantare a activitatii din economie, pentru realizarea de investitii. Oferta de capital va satisface cererile existente in ordinea descrescatoare a randamentului sau productivitatii nete a proiectelor de investitii. Pe piata , cererea si oferta globala se satisfac pentru toate proiectele al caror randament este superior sau egal cu rata dobanzii.

Alte modalitati de existenta ale dobanzii sunt :

Dobanda pe piata monetara, care se aplica in general imprumuturilor pe termen scurt pe care bancile le contracteaza intre ele sau cu banca centrala ; dobanda pentru certificatele de depozit sau pentru bunurile de trezorerie; dobanda creditelor consimtite de banci pentru intreprinderi; taxa de scont;

Un ansamblu de dobanzi pentru remunerarea diferitelor forme de plasament pe termen scurt si mediu, care se aplica de catre casele de economii pentru depozite la vedere si la termen, pentru depozite in vederea construirii de locuinte;

Dobanda de pe piata obligatiunilor, care este considerata tipica pentru plasamente pe termen lung;

Dividendul sau alte forme de remunerare procentuala a plasamentelor in actiuni.

Randamentul unui capital, indiferent daca este utilizat de proprietar sau nu, are doua componente : una pecuniara sau baneasca reprezentata de nivelul dobanzii, alta nepecuniara care consta in diferite servicii.

In utilizarea capitalurilor de care dispun, agentii economici urmaresc cu atentie statutul lor fiscal si pornind de la principiul randamentelor globale, acestia stabilesc daca isi utilizeaza singuri capitalul sau il dau cu imprumut, prin asumarea unui anumit grad de risc si incertitudine.

Dobanda, ca venit insusit de proprietarul oricarui capital, indiferent cine-l utilizeaza, nu se obtine in conditiile unei sigurante depline, inexistentei nici unui risc, ci reflecta doar riscul comun, general. Celelalte riscuri care apar in legatura cu utilizarea unui capital, formeaza obiectul unor prime speciale ce se adauga la dobanda, suma totala pentru serviciile aduse de capital amplificand diferentierea dintre formele de existenta a dobanzii.

Activitatea A:

1. Ce rol atribuie ratei dobanzii nominale, reale si nete o intreprindere care, avand o parte din capital disponibil doreste sa - i dea o anumita utilizare?

2. Care este semnificatia ratei efective a dobanzii incasate de o banca?