Mitropolitul Varlaam tipareste la Trei Ierarhi Cartea romaneasca de invatatura .
In secolul al XVII-lea istoriografia nu mai este opera calugarilor , cia unor boieri patrioti cu dragoste de cultura .Cronicile nu mai sunt scrise din porunca domnitorilor la curte- ele sunt scrise in limba romana din dorinta de a pune in fata generatiilor urmatoare evenimentele trecutului . In Moldova primul nostrum cronicar este Grigore Ureche care scrie LETOPISETUL TARII MOLDOVEI DE LA DESCALECATUL LUI DRAGOS VODA (1359) PANA LA A DOUA DOMNIE A LUI ARON VODA (1594).Originalul cronicii sa pierdut pastrandu-se doar copiile cu interpolari, facute de Simion dascalul, Axinte Uricriul si Mihail Calugarul. Urmasul sau este Miron Costin care continua Letopisetul Tarii Moldovei de la Aron Voda pana laDabija Voda (1661).
Opera sa e mai vasta caci cuprinde si De neamul moldovnilor lucrare cu caracter polemic indreptata impotriva "ocarilor "si "basnelor" celor care au facut "adaosaturi" cronicii lui Ureche.
De asemenea scrie si poemul filozofic Viata lumii pe tem trecerii timpului si asoartei shimbatoare ("fortuna labilis"), voind sa dovedeasca faptul casi in limba romana se pot scrre stihuri. Alte doua lucrari istorice ale sale sunt Cronica tarilor Moldovei si Munteniei si Istoria in versuri polone despre Moldova si Tara Romaneasca.
Posesor al unei arte literare mai evoluate va fi Ion Neculce care scrie LETOPISETUL TARII MOLDOVEI DE LA DABIJA VODA PANA LA A DOUA DOMNIE A LUI CONSTANTIN MAVROCORDAT (1743).
In predoslovie el precizeaza sursele de inspiratie care sunt : traditia orala , lucrurile aflate "audzitele celor batrani boieri ", precum si propria sa viata caci timp de cinzeci de ani , marturiseste autorul "istoria au fost scrisa in inima mea". Cronica dobandeste astfel un caracter memorialistic . Important e faptul ca el va strange si patruzeci si doua de legende populare pe care le va aseza in fata cronicii sub titlul O seama de cuvinte.
Grigore Ureche afirma cu convingere "romanii , cati se afla lacuitori in tara Ungureasca si la Ardeal si Maramorasu de la un loc santu cu moldovenii si toti de la Ram se trag". Ion Neculce prezinta si evenimentele paricipand afectiv la relatare .Labaza acestei atitudini sta dragostea fierbinte fata de patria si poporul sau , toate evenimentele si personajele fiind appreciate din acest punct de vedere .Vazand decaderea moravurilor si impilarea , cronicarul e indurerat si exclama "oh ,oh ,oh ,vai ! vai ! vai ! di tara .Ce vremi cumplite am adjunsu si la ce cumpana am cazut.". Modalitatile literare dezvoltate in scrieri sunt : aarta portretului , arta descrierii si arta naratiunii . Gr. Ureche e primul biograf al domniei lui Stefan cel Mare pe care il prezinta ca pe un erou al luptei petru neatarnare : "Fost-au acest Stefan Voda om nu mare de statu , manios si de graba a varsatoriu de sange nevinovat; de multe ori la ospete omora fara giudet .Amintrelea , era om intreg la fire nelenesu si lucrul sau il stia a-l acoperi si unde nu gandeai, acolo il aflai . La lucruri de razboaie mester ; unde era nevoie insusi se vara , ca vazandu-l ai sai sa nu indaraptieze si pentru aceia raru razboiu de nu biruia . Si unde-l biruia altii nu pierdea nadejdea ca stiindu-se cazut gios, se ridica deasupra biruitorilor".
Portretul are o frumusete clasica si un stil lapidar caracterizat prin sobrietate ,precizie si conciziune , amintind prin acestea de arta istoricilor latini . Observand ca ,mai intai , dintr-o singura miscare sigura , schiteaza portretul fizic apoi indica principala trasatura de caracter , "impulsivitatea" : " . manios si de graba a varsa sange nevinovat " . Continua apoi cu enumerarea remarcabilelor calitati ale acestuia : capacitatea intelectuala , harnicia , agerimea , vitejia , arta ilitara si perseverenta. Incheia prin a arata ca toate acestea au fost pretuite de norodul sau care la plans la moarte ca pe un parinte . Cronicarul foloseste aici sinecdoca spunand ca : " l-au ingropat tara in manastire la Putna "
Si Miron Costin e creatorul unor portrete concise facute lui Gh. Stefan si lui Stefan Tomsa. Intaia descriere din literatura romana o datoram lui Miron Costin ; este vorba despre tabloul invaziei lacustelor : stoluri de lacuste "care unde cadea la mas ca albinele de gros dzacea" ,iar unde se asezau " nice frunze , nice pai, ori ,de iarba ,ori de semanatura nu ramanea ". In centrul fiecarei cronici sta figura unui domnitor ; in cronica lui Urche locul central il ocupa domnia lui Stefan cel Mare, in centrul cronicii lui Miron Costin aceea a lui Vasile Lupu iar in aceea a lui I. Neculce - domnia lui D. Cantemir.
Gr. Ureche sties a surprinda trasaturile esentiale mai ales pe cele morale sis a dea viata personajelor istorice . Miron Costin poseda tehnica conflictului, face o prezentare dramtica si se apropie de modalitatea artistica a povestirii literare.
Cel mai talentat cronicar ramane insa I. Neculce al carui letopiset e sic el mai important din punct de vedere literar. El alcatuieste portrete memorabile cum sunt cele ale lui Dosoftei, nicolaie Milescu ori Petru cel Mare - selectand faptele cele mai graitoare.
Uneori portretele sunt realizate in culori sumbre cum e cel a lui Gin Ali Pasa : "un pagan rau turbat si mare sorbitoriu de sange asupra crestinilor . " . Se remarca talentul de povestitor al cronicarului , stilul oral , popular. Cronicarul isi insuseste mijloacele artistice ale povestitorului anonim , participand ca si acesta la actiunea narata .El utilizeaza expresii populare ( "au stins bine focul cu paie " ) , zicatori si proverbe.
S-a spus cu indreptatire ca opera lui I. Neculce face trecerea de la literatura istorica la literatura artistica ; I .Neculce e considerat primul nostru mare povestitor -opera sa fiind un adevarat model stilistic si un apreciat izvor de insiratie.
Cronica lui Grigore Ureche a servit ca izvor de inspiratie lui C.
