Nulitatea - formele nulitatii, conditiile de operare a acesteia, constatarea nulitatii si efectele sale

Nulitatea - formele nulitatii, conditiile de operare a acesteia, constatarea nulitatii si efectele sale

Nulitatea este sanctiunea procesuala care atrage nevalabilitatea actelor procesuale si procedurale efectuate cu incalcarea dispozitiilor care reglementeaza desfasurarea procesului penal, daca s-a produs o vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin remedierea sau refacerea actelor viciate, cand acest lucru este posibil.

Clasificarea nulitatilor

Principala clasificare a nulitatilor se face dupa natura, modul de aplicare si efectele pe care le produc. Dupa acest criteriu, nulitatile sunt:  nulitati absolute. Nulitatile absolute intervin in cazurile expres prevazute de lege si pot fi invocate oricand in cursu1 procesului penal si de catre oricine, putand fi luate in considerare si din oficiu. Sunt prevazute sub sanctiunea nul. abs.urm.disp legale relative la:

competenta materiala;

comp dupa calitatea persoanei;

sesizarea instantei;

compunerea instantei;

publ.sedintei de judecata;

participarea procurorului la judecata cand este obligatorie;

prezenta inculpatului cand este obligatorie potrivit legii;

asistarea inculpatului de catre aparator, atunci cand este obligatorie potrivit legii;

efectuarea referatului de evaluare in cauzele cu infractori minori.

nulitati relative. Nulitatile relative sunt, de regula, cele virtuale si sunt incidente in cazul incalcarii oricarei alte dispozitii legale decat cele enumerate anterior. Nulitatea relativa poate fi invocata numai de partea care a suferit vatamarea prin incalcarea legii, numai intr-o anumita stare a procesului si poate fi acoperita prin vointa partilor.

Conditiile nulitatiiContinutul procesual al nulitatii este determinat de intrunirea unor conditii necesare pentru existenta ei ca sanctiune procesuala si de prezenta unor trasaturi pentru valorificarea ei in procesul penal.

Atat nulitatile absolute cat si cele relative presupun mai intai indeplinirea unor conditii generale de existenta a nulitatii:

a) Sa se constate o incalcare a dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal. Se au in vedere dispozitiile referitoare la urmarirea penala, la  judecarea cauzei in prima instanta, in apel sau recurs, precum si incalcarea dispozitiilor care reglementeaza judecata in caile de atac extraordinare. Nulitatea intervine indiferent daca este vorba de norme inscrise in Codul de procedura penala sau de norme de procedura inscrise in legi speciale. Nulitatea opereaza cand se incalca dispozitiile care reglementeaza efectuarea actelor procesuale, dar si atunci cand incalcarea se refera la actele procedurale.

b) Sa se produca o vatamare procesuala. Vatamarea poate aduce atingere directa atat intereselor societatii cat si intereselor legitime ale partilor din proces. Partilor din proces li se poate aduce o vatamare atunci cand li se incalca un drept procesual sau o garantie procesuala de natura a le asigura apararea intereselor lor legitime in proces. Atunci cand incalcarea unei dispozitii procedurale aduce atinger garantiilor fundamentale ale justitiei, dar in anumite conditii si forme procesuale, legea considera ca exista intotdeauna o vatamare ce nu poate fi inlaturata in nici un fel, deoarece se aduce atingere posibilitatilor de a se realiza scopul procesului penal. Astfel, in cazul incalcarii dispozitiilor prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, vatamarea este prezumata de legiuitor, fara a se putea face dovada inexistentei ei.

c) Vatamarea produsa sa nu poata fi inlaturata decat prin anularea actului indeplinit prin incalcarea legii. Daca vatamarea produsa prin incalcarea dispozitiilor procesuale poate fi inlaturata in alt mod, devine inutila anularea actului pentru acest motiv. Si indeplinirea acestei conditii este prezumata de legiuitor in cazul incalcarii unei dispozitii procedurale prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute. Prezumtia este absoluta, nulitatea fiind intotdeauna singura modalitate de inlaturare a vatamarii procesuale produse.

Constatarea si declararea nulitatiiPentru ca nulitatea sa devina operanta in procesul penal nu este suficient ca ea sa fie invocata si pusa in discutia partilor, ci este necesar ca ea sa fie constatata si declarata de organul judiciar competent. Constatarea si declararea nulitatii se poate face in tot cursul procesului penal, atat in faza urmaririi penale, cat si a judecatii.

Astfel in faza de urmarire penala organul judiciar imputernicit sa constate si sa declare nulitatea va fi in primul rand organul de urmarire penala care instrumenteaza cauza, iar in cursul judecatii instanta in fata careia s-a produs incalcarea legii. In al doilea rand vor avea dreptul de a constata si declara nulitatea organele care exercita controlul legalitatii in cursul procesului penal, si anume procurorul, sau procurorul ierarhic superior, dupa caz, in faza urmaririi penale, respectiv instantele de control judiciar, in faza judecatii.

Efectele nulitatii

Odata constatata si declarata, nulitatea trece in stare activa si produce efecte specifice de sanctiune si remediu procesual. Dupa declararea ei judiciara nulitatea produce doua efecte principale, consecutive:

a) lipseste de efecte juridice actele efectuate cu incalcarea legii. Actul e considerat ca lipsit de efecte juridice din momentul efectuarii lui si nu din momentul constatarii nulitati. Acest efect se produce atat in cazul nulitatii absolute cat si a celei relative. Acest efect se rasfrange nu numai asupra actului efectuat cu incalcarea legii ci si asupra actelor subsecvente acestuia si aflate in legatura cu el. De regula, nulitatea unui act procesual atrage si nulitatea actului procedural constatator (judecarea unei cauze de o instanta compusa nelegal atrage si nulitatea sentintei nu numai a judecatii); si nulitatea actului procedural constatator poate trage nulitatea actului procesual.

b) creeaza posibilitatea si atrage obligativitatea restabilirii legalitatii prin refacerea sau remedierea actelor neregulate. Refacerea actelor anulate este indeplinita chiar de catre organul judiciar care le-a intocmit cand nulitatea este constatata de acesta. Daca nulitatea este constatata de catre un alt organ judiciar, refacerea este realizata fie de organul care a efectuat actul nul, fie de cel ce a facut constatarea nulitatii.