Elementele fondului de comert

Elementele fondului de comert

Elementele fondului de comert pot fi grupate in doua categorii: elemente corporale si incorporale.

a) Elemente corporale

Pe de o parte, in aceasta categorie sunt incluse materiale, utilajele, echipamentele, imobilele, deci bunurile corporale care servesc comer­ciantului la exploatarea fondului. Aceste elemente sunt socotite elemente ale fondului de comert, numai in masura in care pot atrage clientela.

Aceasta inseamna ca ele trebuie sa fie foarte specializate, sa prezinte noutate sau sa functioneze foarte bine, ori alte particularitati prin care ar putea sa atraga clientela.

Materialele, echipamentele, nu sunt intotdeauna in proprietatea titularului fondului de comert. In practica adesea, acestea sunt inchiriate sau utilizate pe baza contractului de "credit‑bail".

Pe de alta parte, sunt considerate elemente corporale ale fondului de comert marfurile care se afla in stoc in magazinul titularului fondului.

Si cu privire la acestea, exista situatii cand titularul le are doar in pastrare, fie, ca le detine in calitate de custode pana in momentul in care cumparatorul va avea posibilitatea sa le preia si sa le depoziteze in alt loc, fie ca marfurile se mai afla inca la titularul fondului pentru ca, vanzarea lor este afectata de un termen sau de o conditie de care depinde executarea sau desfiintarea contractului.

Marfurile se disting de materiale, utilaje, nu numai prin natura lor, ci si prin destinatie.

De exemplu, o masina de scris va fi considerata "marfa" daca se vinde ca material de birou. In schimb, daca insa cu ajutorul ei titularul fondului isi desfasoara activitatea, ea va fi calificata "material" sau "utilaj" in dotarea biroului comerciantului, in acest caz fiind considerata parte componenta a fondului de comert.

b) Elemente incorporale

Elementele incorporale ale fondului de comert sunt: firma, emblema, clientela, vadul comercial (achalandage), drepturile de proprietate indus­triala, drepturile de autor, know‑how etc.

Jurisprudenta include in fondul de comert si dreptul de folosinta asupra spatiului in care se exploateaza fondul de comert.

Firma

Definitie

Firma este definita ca fiind numele sau, dupa caz, denumirea folosita de comerciant in realizarea operatiunilor ce fac obiectul comertului sau si sub care semneaza.

Caracterele firmei

c Este un atribut de identificare a comerciantului

Firma poate fi:

· individuala, pentru comerciantii persoane fizice;

· sociala, pentru societatile comerciale.

Firma comerciantului poate fi:

· originara (constitutiva);

· derivata (dobandita de la adevaratul titular).

In cazul unei firme derivate, dobanditorul firmei trebuie sa inscrie in firma mentiunea "succesor". In cazul societatilor pe actiuni si societatilor in comandita pe actiuni nu se cere mentiunea de "succesor". In cazul societatilor in nume colectiv, comandita simpla si asociatiilor familiale, exista obligativitatea mentionarii calitatii de "succesor".

c Noutatea firmei - conditii de validitate

Conform articolului 38 din Legea nr. 26/1990, republicata si modifi­cata, "orice firma noua trebuie sa se deosebeasca de cele existente". Daca o firma noua este asemanatoare cu alta, trebuie sa se adauge o mentiune care sa o deosebeasca de aceasta, fie prin desemnarea mai precisa a persoanei, fie prin indicarea felului de comert.

c Disponibilitatea firmei

Este verificata de catre Biroul Unic inainte de intocmirea actelor constitutive. Se va refuza inscrierea unei firme care poate produce confuzie cu alte firme deja inregistrate. Firmele si emblemele radiate din Registrul Comertului nu sunt disponibile pentru o perioada de 2 ani de la data radierii (art. 39 alin. 3 din Legea nr. 26/1990, modificata si republicata).

c Liceitatea firmei

Potrivit articolului 40 din Legea nr. 26/1990, republicata si modificata, nici o firma nu va putea cuprinde o denumire intrebuintata de comerciantii din sectorul public.

Continutul firmei

E comerciantul persoana fizica - firma se compune din numele comerciantului scris in intregime sau din numele si initiala prenumelui acestuia;

E asociatiile familiale - firma trebuie sa cuprinda numele membrului de familie la initiativa caruia se infiinteaza asociatia familiala, cu mentiunea "asociatie familiala", scrisa in intregime;

E societate in nume colectiv - firma se compune din numele a cel putin unuia dintre asociati, cu mentiunea "societate in nume colectiv" scrisa in intregime;

E societate in comandita simpla - firma contine numele a cel putin unuia dintre asociatii comanditati, cu mentiunea "societate in comandita simpla" scrisa in intregime;

E societate pe actiuni si societate in comandita pe actiuni - firma contine o denumire proprie insotita de mentiunea "societate pe actiuni" sau "S.A.";

E societate cu raspundere limitata - firma contine o denumire proprie la care se poate adauga numele unuia sau mai multor asociati, insotita de mentiunea "societate cu raspundere limitata" sau "S.R.L."

Potrivit modificarilor aduse Legii nr. 26/1990 privind Registrul Comer­tului prin Legea nr. 161/2003, comerciantul este obligat sa mentioneze pe orice documente intrebuintate in comert numele, denumirea, sediul social, C.U.I. si C.N.P. , daca este cazul; sunt exceptate bonurile fiscale emise de aparatele de marcat electronice, care vor cuprinde elementele prevazute de legislatia in domeniu.

Transmiterea firmei

Firma se poate transmite numai odata cu fondul de comert. Trans­miterea firmei se poate face atat prin acte juridice "inter vivos", cat si "mortis causa".

Apararea firmei

Comerciantul beneficiaza de urmatoarele actiuni:

actiunea in contrafacerea sau uzurparea firmei;

actiunea in concurenta neloiala;

actiunea in daune (despagubiri) materiale si morale.

Inregistrarea firmei

Comerciantul se bucura de protectie juridica numai daca firma o fost inregistrata la Registrul Comertului. Conform articolului 30, alin. 3 din Legea nr. 26/1990, republicata si modificata, dreptul de folosinta exclusiva este protejat din momentul inregistrarii firmei.

VERIFICATI-VA CUNOSTINTELE

Definiti  firma si aratati care sunt caracterele (trasaturile) acesteia.

Emblema

Definitie

Emblema este semnul sau denumirea care deosebeste un comerciant de altul de acelasi gen sau o intreprindere de alta de acelasi gen.

Caracterele emblemei

emblema, spre deosebire de firma, nu este obligatorie;

emblema deosebeste un comert de alt comert, un stabiliment de alt stabiliment, o intreprindere de alta intreprindere;

noutatea emblemei (articolul 43 din Legea nr. 26/1990, republicata si modificata);

disponibilitatea emblemei se verifica de catre Biroul Unic inainte de intocmirea actelor constitutive;

emblemele se scriu in primul rand in limba romana; pentru a nu se confunda cu firma, emblema va fi scrisa cu litere mai mari, in asa fel incat marimea literelor firmei sa fie jumatate din cea a literelor cu care este scrisa emblema.

Transmiterea emblemei

Spre deosebire de firma, emblema se poate transmite separat de fondul de comert.

Inregistrarea emblemei

Dreptul de folosinta exclusiva asupra emblemei se dobandeste prin inscrierea ei in Registrul Comertului.

Utilizarea emblemei

Emblemele vor putea fi folosite pe panouri de reclama, oriunde ar fi asezate (pe facturi, scrisori, note de comanda, tarife, prospecte, afise, publicatii), si in orice alt mod numai daca vor fi insotite in mod vizibil de firma comerciantului.

Apararea emblemei

Emblema poate fi protejata prin urmatoarele actiuni:

actiunea in "revendicare", in cazul uzurparii emblemei de catre alt comerciant;

actiunea in concurenta neloiala;

actiunea in daune materiale si morale pentru prejudiciul cauzat;

actiunea penala in cazul cand fapta savarsita de alt comerciant legata de emblema unui comerciant intruneste elementele constitutive ale vreunei infractiuni.

Clientela

Definitie

Reprezinta totalitatea persoanelor fizice si juridice care se afla in raporturi juridice cu un comerciant. Din punct de vedere contabil se exprima sub forma unei cifre.

Factorii care influenteaza clientela se grupeaza in doua categorii:

factori interni care fac parte din fondul de comert:

obiectivi (de exemplu: locul unde este amplasat magazinul sau sediul comerciantului, calitatea imobilizarilor productive, calitatea produselor);

subiectivi (legati de regula de personalul intreprinderii, de exemplu: fidelitatea, calitatea prestatiei efectuate, dinamismul, publicitatea etc.).

factori externi care influenteaza clientela si supravaloarea firmei, ca de exemplu elementele legate de concurenta, piata detinuta, posibilitatea obtinerii creditelor etc.

Drepturile comerciantului asupra clientelei

Comerciantul nu are un drept subiectiv asupra clientelei, dar, cu toate acestea, clientela este evaluata in momentul transmiterii de catre comerciant a fondului de comert; deci comerciantul considera ca are o clientela proprie.

Exista o situatie speciala, in cazul magazinelor colective: clientela apartine in egala masura tuturor celor care‑si exploateaza comertul in magazinul respectiv. Ceea ce se evalueaza in acest caz este vadul comercial care a absorbit clientela, confundandu‑se cu aceasta.

Dependenta juridica si materiala a clientelei

Apare atunci cand comertul este exploatat in cadrul altei intreprinderi (cazul magazinelor amplasate in gari, statii PECO etc.).

Vadul comercial (achalandage)

Definitie

Reprezinta puterea sau capacitatea comerciantului de a atrage clientela.

Factorii care influenteaza vadul comercial se grupeaza in doua categorii:

factori interni

obiectivi - locul amplasarii magazinului sau sediului comercial;

- calitatea produselor sau a serviciilor.

subiectivi   - publicitatea comerciantului;

- calitatea personalului angajat.

factori externi

Printre acestia se numara: reputatia bancherilor, a clientilor sau a partenerilor de afaceri ai comerciantului.

Daca locul in care se desfasoara activitatea comerciantului este detinut pe baza unui contract de inchiriere, la stabilirea chiriei se va avea in vedere si faptul ca magazinul este amplasat intr‑un loc care poate sa atraga un profit sporit. In acest caz cuantumul chiriei va fi mai mare decat cel platit pentru un spatiu similar situat in alt loc.

VERIFICATI-VA CUNOSTINTELE

Comparatie intre clientela si vadul comercial.

Drepturile de proprietate industriala si intelectuala

Fondul de comert poate sa contina ca elemente incorporale:

marci de fabrica, de comert sau de servicii;

brevete de inventie;

desene si modele ale produselor;

know‑how (savoir‑faire);

programe din domeniul informaticii (dreptul de autor).

Aceste elemente sunt reglementate fiecare in parte de legi speciale, mai putin know‑how‑ul. Astfel, in privinta marcilor si indicatiilor geografice se aplica dispozitiile Legii nr. 84/1998, modificata; in privinta brevetelor de inventie, Legea nr. 64/1991; modelele si desenele industriale sunt reglementate prin Legea nr. 129/1992; iar in privinta drepturilor de autor se aplica Legea nr. 8/1996, modificata.

Marcile de fabrica sau de comert

Definitie

Sunt semne, desene si chiar denumiri care individualizeaza produsele unui fabricant sau marfurile unui comerciant, deosebindu‑le de produsele ce apartin altui comerciant.

Conditii de validitate

Conditii de fond

Noutatea marcii. Prin marca se vor deosebi produsele unui comerciant de ale altora, si de marcile legitim dobandite de altii.

Conditia noutatii este relativa, spre deosebire de brevetele de inventie la care noutatea trebuie sa fie absoluta.

Nu este necesar sa se aleaga un semn care sa fie rezultatul fanteziei originale, fiindca in acest domeniu, ca si in cel al emblemelor, s‑ar cere imposibilul; este suficient sa existe o deosebire in comparatie cu marcile legal dobandite de alti producatori. Aceasta inseamna ca noutatea va fi apreciata in raport cu marcile care beneficiaza de anterioritatea folosintei si al depozitului in conditiile legii.

Din acest principiu rezulta ca se pot adopta marci care au fost folosite, dar care au intrat in domeniul public "prin abandon", marci folosite de altii, insa pentru industrii sau produse de comert deosebite. Pot, de asemenea, sa fie folosite opere de arta intrate in domeniul public, la care comerciantul nu are nici o contributie creatoare (de exemplu un fabricant de produse de infrumusetare feminina poate sa adopte ca marca celebrul portret al Giocondei).

Noutatea marcii se apreciaza in raport cu toate elementele componente, fara a discuta elementele sale constitutive considerate in mod izolat, pentru care o marca de fabrica sau de comert poate fi confundata cu alta, in privinta aspectelor sale de detaliu. Ceea ce intereseaza este impresia generala pe care o lasa privirea unei marci. Aprecierea posibilitatilor "confuziunii" marcilor apartine instantei, care este suverana; oricum solutia trebuie motivata sub aspectul indeplinirii conditiei de fond, adica de noutate a marcii.

Specializarea marcii consta in calitatea marcii de a individualiza si de a distinge marfurile unui comerciant.

Nu este suficient ca o marfa sa fie noua, originala, fata de toate celelalte inscrise si folosite in aceeasi ramura de comert sau industrie, ci trebuie ca marca sa distinga provenienta marfurilor sau produselor unui anumit comerciant.

Conditii de forma

Marca trebuie inregistrata la OSIM (Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci) inregistrarea avand efect constitutiv cu privire la dreptul de proprietate asupra ei.

Compozitia marcii. Principiul libertatii alegerii. Persoana (comerciantul) care doreste sa‑si protejeze produsele prin intermediul unei marci are deplina libertate in alegerea semnelor, cu unica limitare ca nu pot face obiectul unei marci private denumirile generice sau necesare ale produselor, adica acele cuvinte cu care, in general, sunt denumite produsele.

Pot fi adoptate ca marci:

Numele, cu conditia ca intrebuintarea lui ca marca sa se faca sub forma deosebita. Numele singur nu poate prezenta caracter de noutate si de specialitate, conditii necesare indeplinirii de catre marca a functiilor sale. Numele poate insa sa capete alte caractere daca literele sunt aranjate intr‑o alta forma decat cea obisnuita.

Denumirile pot forma obiectul unei marci, cu conditia sa fie originale. Si in acest caz exista limitari, in sensul ca nu pot fi adoptate denumirile generale ale produsului respectiv sau denumirile cu caracter geografic.

Culoarea poate fi un sens distinctiv pentru unele produse lichide; ramane la libera apreciere a instantelor de a considera culoarea ca un element distinctiv.

Transmiterea marcii

Dreptul asupra unei marci este de natura patrimoniala si, in acelasi timp este un element al fondului de comert; ca atare, poate face obiectul transmisiunii prin acte juridice ca: vanzare‑cumparare, donatie, testament etc., transmiterea poate fi cu efect partial sau total.

Comerciantul se bucura de protectie juridica daca marca a fost inregistrata la OSIM; protectia juridica produce efecte timp de 10 ani.

VERIFICATI-VA CUNOSTINTELE

Delimitati marca de fabrica (sau de comert) de emblema.

Brevetul de inventie

Definitie

Brevetele de inventie reprezinta, alaturi de firma, emblema si marca de fabrica sau de comert, un drept, un bun incorporabil al fondului de comert.

Conditii de validitate

Conditii de fond

Noutatea trebuie sa fie absoluta, adica inventia sa fie originala.

Brevetele se impart in doua categorii: principale si de perfectionare.

Conditii de forma

Brevetul trebuie sa fie inregistrat la OSIM. Protectia asupra inventiei opereaza timp de 20 de ani.

Brevetul de inventie confera posesorului sau succesorilor legali ai acestuia urmatoarele drepturi:

de a exploata in folosul sau obiectul brevetului;

de a urmari in instanta pe acela care a uzurpat dreptul derivand din brevet. Drepturile rezultate din brevet pot fi transmise prin acte juridice de vanzare‑cumparare, donatie, licenta, testament.