Criza economica din Japonia din 1994

Criza economica din Japonia din 1994

O criza financiara cu totul aparte, fara implicatii economice extrem de grave la nivel mondial a fost cea din Japonia din anul 1994.  Aceasta a fost prima criza inregistrata in aceasta tara dupa cel de-al doilea razboi mondial. In Japonia, investitiile intreprinderilor s-au redus in timp ce economiile populatiei au ramas aceleasi. Un raspuns la aceastǎ situatie a fost surplusul balantei de plǎti, in ciuda cresterii economice rapide.

Fundamentele economice ale Japoniei sunt prezentate in Figura 3. Pe scara din stanga sunt prezentate evolutia PIB, a rezervelor internationale si  a cursului efectiv real de schimb (anul 2000 este prezentat ca an de baza), in timp ce pe scara din dreapta graficului este analizata evolutia inflatiei si a ratelor dobanzii. Pe baza depozitelor populatiei bancile au marit creditarea directǎ cǎtre sectorul imobiliar si de constructii de la 9,4% la 14,9 % din bilant intre 1981 si 1991. Conform Davis (2003), expunerea bancilor fatǎ de aceste sectoare a crescut de la mai putin de 1 % la peste 10 % in 1991.

Figura 3: Evolutia indicatorilor macroeconomici din Japonia

(Sursa: Baza de date a FMI - "International Financial Statistics")

Fenomenul a fost insotit de strategii de management a riscurilor neadecvate si de o slaba conformare cu standardele si principiile contabile, ca rezultat al competitiei bancare pentru impartirea pietei creditului. Politica monetarǎ a fost restrictivǎ in 1989 pentru a contracara riscul propagarii cresterii preturilor activelor care putea cauza cresterea generalǎ a inflatiei, in timp ce in 1990 au fost aplicate restrictii la creditarea cǎtre sectorul imobiliar. Acestea impreunǎ au provocat deteriorarea capitalurilor si scǎderea bruscǎ a preturilor la imobile.

Politica monetarǎ a fost relaxatǎ brusc, ca rǎspuns la crizele bancare si la recesiune, dar aceasta masura a fost insuficienta pentru a stimula economia. Se observa incadrarea acestei crize in tiparul crizelor financiare descris de Davis (2003): acumularea dezechilibrelor pe fondul unei activitati economice favorabile (asociata cu un soc favorabil), insotita de un management prost al riscurilor, conduce la aparitia unui soc negativ (scaderea preturilor imobilelor) care a facut ca cei care s-au imprumutat la banci pentru a investi in piata imobiliara sa se afle in imposibilitatea de a returna sumele imprumutate, ceea ce a determinat declansarea crizei bancare.

Iesirea din criza a avut loc relativ rapid, prin solidarizarea institutiilor bancare. Marini (2003) afirma ca in perioada crizei bancare din 1994 din Japonia, in urma falimentului a douǎ bǎnci comerciale s-a creat o alta care avea rolul de a asigura functionarea sistemului, in special prin garantarea depozitelor. Aceasta a reprezentat o solutie a iesirii din criza. Criza din Japonia avea sa anunte aparitia crizei din tarile asiatice din 1997.