Echilibrul economic - concept

Echilibrul economic - concept

Termenul de echilibru provine din limba latina de la aequilibrium (aequs - egal, libra - balanta) si inseamna stabilitate si proportionalitatea dintre mai multe marimi aparent independente prin prisma egalitatii contrariilor.

In plan microeconomic, echilibrul reprezinta situatia spre care tind agentii de piata, in virtutea realizarii concordantei dintre elementele lor definitorii (incepand cu echilibrul dintre nevoi si resurse, respectiv cu cel dintre cerere si oferta si continuand cu echilibrul structural, tehnologic, etc.).

In plan macroeconomic, echilibrul reprezinta situatia spre care tind pietele (a bunurilor si serviciilor, monetara, financiara, a muncii, nationala), in virtutea realizarii corelatiilor dintre cererea agregata si oferta agregata.

Echilibrul economic, semnifica egalitatea a doua marimi masurabile interdependente (echilibrul bugetar, arata, egalitatea dintre venituri si cheltuieli).

Dezechilibrul economic, inseamna inegalitatea celor doua marimi masurabile independente. Caracterizeaza acea stare a unei economii care este marcata prin dereglarea raportului dintre cererea globala si oferta globala, dereglare insotita de decalaje importante ale agregatelor economice fata de punctul de echilibru.

In alti termeni, vorbind, echilibrul economic semnifica acea situatie a unei economii in care proportiile cantitatilor globale permit ajustarea armonioasa a fluxurilor, stabilitatea preturilor si functionarea satisfacatoare a aparatului economic. El poate fi considerat o armonie intre valorile si fortele economice, o absenta de disproportii, astfel incat ansamblul socio-economic sa functioneze pentru a asigura satisfacerea rezonabila a participantilor sai si pentru a fi pregatit impotriva crizelor.

Din punct de vedere static, echilibrul economic este un ansamblu de variabile, astfel legate intre ele incat face imposibila orice instabilitate. Altfel spus, echilibrul static presupune functionarea sistemului in acelasi mod, lucru posibil doar pe termen scurt.

Din punct de vedere dinamic, echilibrul economic este o etapa a schimbarii economiei, schimbare ce este determinata de factori perturbatori si la care sistemul poate reveni dupa ce au fost adoptate si implementate anumite masuri de ajustare.

Principale echilibre spre care tind toate tarile sunt:

o crestere economica pozitiva;

ocuparea deplina a resurselor de munca;

stabilitatea nivelului general al pretului;

repartitia adecvata si justa a veniturilor;

sold echilibrat pe termen mediu al balantei de plati externe.

Cele mai reprezentative dezechilibre sunt:

stagnarea si/sau contractia productiei;

subocuparea sau somajul;

inflatia;

deflatia;

decalajele dintre veniturile personale, etc.

Cele mai importante forme ale dezechilibrului economiei de piata concurentiale sunt: presiunea si absorbtia.

Presiunea este considerata un dezechilibru normal, in sensul ca se caracterizeaza printr-un exces de oferta, ceea ce inseamna ca vanzatorii 'alearga' dupa cumparaturi, este vorba despre o piata a cumparatorilor.

Absorbtia este o alta forma fundamentala de dezechilibru, un dezechilibru anormal, caracterizat printr-o penurie de oferta, printr-un exces de cerere, concretizat in 'sirurile' de asteptare la usile magazinelor.

Cele mai importante cazuri de dezechilibre economice pot fi considerate : excesul de oferta si excesul de cerere.

Excesul de oferta pe piata bunurilor economice si pe piata muncii - inseamna productie fara desfacere si oameni fara un loc de munca. Cauzele care au generat acest dezechilibru sunt: cresterea concomitenta a preturilor si a salariilor; inflatia crescatoare; dominatia incertitudinii pe piete; formarea surplusului de capacitate. Acest tip de dezechilibru este prezentat in graficul de mai jos:

P Presiunea

p^{, O}

p_E E

C

0 Q_p^, Q_E Q

fig. nr. 4 - Exces de bunuri si exces de oferta de munca

Excesul de cerere pe piata bunurilor economice si excesul de oferta pe piata muncii : penurie (insuficienta ofertei); somaj. La scaderea preturilor bunurilor economice de la p_E la p^', va creste cererea si va scadea oferta. Ambele forte ale pietei conduc spre penurie, spre deschiderea ecartului intre cerere si oferta (absorbtie).

p

O

E

p_E

p^,, C

penurie

0 Q_o/p Q_E Q_C/p^,,    Q

fig. nr. 5 - Penurie de bunuri si exces de oferta de munca

Excesul de cerere pe piata bunurilor economice, a monedei si pe piata muncii, inseamna concomitent: hiperinflatie, somaj cronic si inrautatirea conditiilor de viata ale clasei de mijloc.

In cel mai general sens, echilibrul economic consta in relatia dintre resurse si trebuinte. Cum se stie, nevoile depasesc in permanenta resursele. De aceea, de regula, echilibrul se atinge fie pe calea limitarii nevoilor, fie prin sporirea resurselor si folosirea lor mai buna. Mecanismul preturilor faciliteaza obtinerea echilibrului. Ca rezultat al oscilatiilor preturilor se produce egalizarea cererii si ofertei de marfuri in punctul intersectarii lor. Echilibrul prin intermediul mecanismului preturilor se poate statornici atat pentru diferitele marfuri, cat si la nivelul economiei nationale, altfel spus, atat la nivel micro, cat si la cel macroeconomic. Evident, procesul formarii echilibrului macro este mult mai complex si mai contradictoriu. La nivel macroeconomic se face distinctie intre echilibrul partial si echilibrul general.

Echilibrul partial - consta in concordanta calitativa dintre doua laturi strans legate ale economiei, dintre doi parteneri ai acesteia. De exemplu, echilibrul partial apare sub forma egalitatii intre productie si consum, intre capacitatea de cumparare si masa de marfuri, intre veniturile si cheltuielile bugetului de stat.

Echilibrul general reprezinta concordanta tuturor sferelor sistemului economic. La baza echilibrului economic general se afla concordanta dintre cererea si oferta de bunuri si servicii. Dar, aici se are in vedere nu doar cererea si oferta de bunuri economice, ci si de factori de productie. Este vorba de asigurarea unui echilibru pe toate pietele si intre toate aceste piete.

In general cand vorbim despre echilibru il putem clasifica astfel:

a) dupa sistemele pe care le intermediaza:

echilibru pe piata bunurilor;

echilibru monetar si financiar-valutar;

echilibru bugetar;

echilibru al balantei comerciale;

echilibru al balantei de plati externe;

echilibru corespunzator pietei muncii.

b) dupa corelatiile realizate:

echilibru functional, are in vedere legaturi intrinseci ale fenomenelor si proceselor la care se refera;

echilibru structural, axat pe raporturile dintre diverse domenii.

c) dupa sfera de cuprindere:

echilibru global;

echilibru partial.

d) dupa coordonatele aplicative:

echilibru absolut -teoretic;

echilibru relativ - care se studiaza in practica.

e) dupa stabilitatea manifestata:

echilibru stabil, atunci cand perturbarea starii de echilibru este urmata de revenirea ei la starea initiala;

echilibru instabil, atunci cand revenirea la normal a sistemului dezechilibrat nu mai este posibila.

f)  dupa perioada de timp avuta in vedere:

echilibru instantaneu;

echilibru pe termen scurt;

echilibru pe termen lung.

g) dupa modul de evolutie:

echilibru static;

echilibru dinamic.

h) dupa agentul care il urmareste:

echilibru al producatorului, presupune obtinerea unui efect util care sa maximizeze profitul realizat;

echilibru al consumatorului, are in vedere inregistrarea maximului de satisfactie in raport cu alegerea efectuata si cu venitul disponibil.