EXPERTIZA CONTABILA  IN PROCESUL CIVIL

NOTIUNI GENERALE PRIVIND PROCESUL CIVIL

Potrivit Constitutiei Romaniei orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.

Persoana vatamata, intr-un drept al sau, de o autoritate publica printr-un act administrativ sau prin nesolutionarea in termen legal a unei cereri este indreptatit sa obtina recunoasterea dreptului pretins, anularea actului si repararea pagubei.

Procesul civil este activitatea desfasurata de instanta, partile aflate in litigiu, organul de cercetare si alte organe sau persoane care participa la infaptuirea justitiei precum si raporturile dintre acesti participanti in vederea realizarii sau stabilirii drepturilor ori intereselor civile deduse judecatii si executarii silite, a hotararilor judecatoresti sau a altor titluri executorii conform procedurii stabilita de lege.

Procesele privind drepturile juridice civile, comerciale, de munca, administrative si de alta natura civila se judeca de catre instanta.

Aflarea adevarului presupune ca toate pricinile ce se judeca sa fie stabilite asa cum s-au petrecut in realitatea lor si in acest sens judecatorii sunt datori sa staruie (insiste) prin toate mijloacele legale pentru a descoperii adevarul si pentru a preveni orice greseala in cunoasterea faptelor, iar probele sa fie apreciate de catre acestia potrivit convingerii sale intime.

In categoria probelor se include, atunci cand se apreciaza ca este cazul, si proba cu expertiza contabila.

Pentru declansarea unui proces civil este necesara introducerea actiunii civile.

Actiunea civila este mijlocul legal prin care o persoana cere instantei judecatoresti recunoasterea sau realizarea dreptului sau prin incetarea piedicilor puse in exercitarea sa de o alta persoana sau printr-o despagubire corespunzatoare.

Actiunea civila presupune interdependenta a trei elemente:

partile

obiectul

cauza actiunii civile

1. Partile in procesul civil sunt:

a.  persoana interesata in apararea dreptului sau subiectiv, nesocotit sau incalcat de catre o alta persoana;

b. persoana care a tulburat exercitiul normal al dreptului subiectiv;

Cele doua persoane au denumiri specifice in diferite faze ale procesului civil si anume:

la instanta de fond - reclamant si parat;

la instanta de apel - apelant si intimat;

la recurs - reclamant si intimat;

in contestatia in anulare - contestatar si intimat;

intr-un proces de revizuire - revizuent si intimat;

intr-o actiune de executare silita - creditor si debitor.

c.  terte persoane.

In forma sa cea mai simpla, procesul civil are loc intre doua parti aflate in proces, respectiv intre reclamant si parat.

Uneori si alte persoane au interes sau legaturǎ cu raportul juridic ce a generat procesul.

Pentru ca hotararea ce se va pronunta sa aiba efect si asupra lor, legea permite in anumite imprejurari si participarea acestora la proces.

Partile (respectiv reclamantul si paratul) au posibilitatea sa cheme in cadrul procesului si alte persoane sub forma:

chemarii in judecata

chemarii in garantie

aratǎrii titularului dreptului.

Chemarea in judecata si a altor persoane are in vedere acele ipoteze in care tertul chemat ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul.

Chemarea in garantie a unei alte persoane intervine atunci cand partea care ar cadea in pretentie s-ar putea intoarce impotriva altei persoane cu o cerere de despagubire.

Aratarea titularului dreptului se poate face de parat printr-o cerere motivata in conditiile prevederilor Codului de Procedura Civila potrivit caruia paratul care detine un lucru pentru altul sau care exercita in numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arata pe acela in numele caruia a detinut lucrul sau exercitǎ dreptul daca a fost chemat in judecata de o persoana care pretinde un drept real asupra lucrului.

2) Obiectul actiunii civile consta in ceea ce se cere prin actiunea introdusa, respectiv pretentia reclamantului care poate consta in plata unei sume de bani, constatarea unui drept incǎlcat, protejarea unor interese.

3) Cauza actiunii civile este:

temeiul juridic al cererii, respectiv fundamentul legal al dreptului pe care una din partile il valorifica impotriva celeilalte parti;

neintelegerea sau conflictul care exista intre reclamant si parat cu privire la temeiul legal dreptului subiectiv incǎlcat;

scopul catre care se indreapta vointa celui care reclama sau se apara.

Cauza actiunii civile trebuie sa indeplineasca o serie de conditii si anume:

sa existe;

sa fie reala;

sa fie licita;

sa fie morala.

La aparitia unui conflict din circuitul civil justitia se infaptuieste prin instante judecatoresti si prin alte organe cu activitate jurisdictionala prevazute de lege, asa cum ar fi arbitrajele.

Instantele judeca toate procesele privind raporturile juridice civile, comerciale , de munca, administrative si altele de natura civila pentru care legea le stabileste competenta.

Actele procesului civil

Procesul civil se concretizeaza intr-un complex de acte procedurale intocmite astfel:

a.  actele partilor aflate in litigiu constau in:

cererea de chemare in judecata (formulata de reclamant);

intampinarea la cererea de chemare in judecatǎ (formulata de parat);

cererea reconventionala (formulata de parat);

cererea de exercitare a unei cai de atac;

cererea de  apune in executare hotǎrarea instantei.

b. actele instantelor de judecata:

incheierile de sedinta;

hotararea judecatoreasca;

dispozitia de comunicare a hotararii judecatoresti catre pǎrti;

dispozitia de punere in executare a hotararii judecatoresti.

c.  actele altor participanti la proces:

raportul de expertiza intocmit de expert;

depozitia de martor.

d. actele organelor auxiliare justitiei:

dovezile de comunicare a actelor de procedura;

procesele verbale de luare la cunostinta a masurilor asiguratorii;

e.  actele de executare ale executorilor judecatoresti.

In functie de natura lor actele pot fi:

judiciare care se indeplinesc in fata instantei asa cum sunt:

interogatoriul partilor;

depozitia martorilor;

pronuntarea hotararii judecatoresti.

extrajudiciare care se indeplinesc in cadrul procesului civil dar in afara instantei de judecata:

expertizele;

somatiile;

actele de executare silita.

Masurile asiguratorii

Prin masurile asiguratorii instanta urmareste prevenirea disparitiei sau a degradarii bunului in legatura cu care s-a nascut litigiul.

Prin masuri asiguratorii se intelege posibilitatea, recunoscutǎ de lege, reclamantului de a solicita instantei masuri de indisponibilizare si conservare menite sa impiedice paratul, ca in timpul procesului, sa distruga sau sa-i instraineze bunul ce constituie obiectul litigiului.

Masurile asiguratorii sunt de trei categorii:

1) Sechestru judiciar consta in indisponibilizarea bunului, ce face obiectul litigiului si numirea de catre instanta a unei persoane careia i se incredinteaza pe durata procesul, bunul in litigiu spre a fi pastrat si conservat. Consta in indisponibilizarea bunului ce face obiectul litigiului.

2) Sechestru asigurator consta in indisponibilizarea unor cantitati de bunuri mobile ale paratului ce urmeaza a fi executate silit pentru realizarea creantei reclamantului (creditorului) in situatia in care acesta castiga procesul iar paratul devenit debitor nu-si executa obligatia de buna voie.

Sechestrul asigurator indisponibilizeazǎ din patrimoniu paratului bunuri ce nu formeaza obiectul litigiului dar care urmeazǎ sǎ fie vandute prin executare silitǎ pentru a satisface creanta reclamantului in momentul obtinerii titlului executor..

3) Poprirea asiguratorie costa in indisponibilizarea prin hotararea instantei a sumelor de bani sau a altor titluri de credit pe care debitorul le are de primit de la un tert care ii este datornic pentru ca ulterior, in baza titlului executoriu obtinut, acesta sa-si indestuleze creanta din aceasta suma prin validarea popririi.

Cauza judiciara si dezbaterile orale in timpul procesului civil de la pornire (initiere) si pana la definitiva rezolvare se materializeaza in incheierile de sedintǎ.

Incheierile de sedinta nu sunt nimic altceva decat procese verbale a celor petrecute in sedinta, respectiv o oglinda scrisa a dezbaterilor orale care permite sa se urmareasca procedura de solutionare a cauzei pe parcursul procesului.

Solutionarea litigiului cu care a fost sesizata instanta civila se face pe baza de probe care conform reglementarilor Codului de Procedurǎ Civila constau in inscrisuri, declaratiile martorilor, recunoasterea (respectiv marturisirea), interogatoriul, cercetarea la fata locului si proba cu expertiza.