Definirea si clasificarea mierii

DEFINIREA SI CLASIFICAREA MIERII

Denumirea de miere nu se poate da nici unui produs asemanator, la fabricarea caruia nu participa in exclusivitate albinele, sau care rezulta in urma hranirii albinelor cu zahar sau siropuri dulci.

Tot asa, nu se poate da denumirea de miere produselor care contin mai mult de 22% apa si 5% zaharoza, sau altor categorii de miere artificiala obtinuta prin diferite metode chimice.

Din punct de vedere comercial prin notiunea de miere se intelege acel produs asa cum a fost el extras, din faguri, oricare alta forma de prezentare va trebui sa poarte denumirea corespunzatoare: fagure de miere, miere cu polen, miere cu laptisor de matca etc.

Conform definitiei, mierea este substanta dulce produsa de albinele melifere din nectarul florilor sau din secretii de pe plantele vii, pe care albinele le culeg, le prelucreaza, si le depoziteaza in faguri.

Mierea de nectar este produsul obtinut din nectarul florilor.

Albinele lucratoare zboara din floare in floare si sug cu trompa din fundul corolei florilor, cantitati mici de nectar. In stomacelul glandular(gusa), nectarul se amesteca cu acizi si fermenti si dupa aceea este depus in celulele fagurilor.

Nectarul este un suc aromat si dulce, pe care florile il produc prin anumite organe, care sunt constituite dintr-un grup de celule specializate.

Albinele se duc mai mult la florile al caror nectar contine mai mult zahar.

Sorturile de miere de nectar sunt atatea cate plante melifere sunt.

De la bazinele melifere mai importante se pot recolta: miere de salcam, tei, zmeura, menta, floarea-soarelui, miere poliflora, miere de faneata etc.

In afara de aceste sorturi, care se recolteaza in cantitati mari, apicultorii pot recolta si altele, dar in cantitati mai mici, ca de exemplu miere de salcie, trifoi, lucerna, mustar, hrisca, mazariche de toamna, castan, otetar etc.

Mierea de salcam face parte din sortul de miere de calitate superioara, fiind cel mai solicitat, datorita aromei si gustului placut pe care il are. Imediat dupa recoltare este transparenta, dar culoarea va depinde de culoarea fagurilor utilizati la recoltarea ei, astfel putandu-se intalni nuante de la incolor la galben-pai sau galben-deschis. Aroma pronuntata din flori de salcam, se intalneste la mierea la care s-a introdus o infuzie de floare de salcam sau cea falsificata. Continutul in polen de salcam pe care trebuie sa-l aiba mierea e de minimum 30%, dar deoarece florile de salcam sunt foarte sarace in polen, mierea e si ea saraca in polen.Acest sortiment de miere este obtinut pe la sfarsitul lunii aprilie sau inceputul lunii mai.

Mierea de tei e trecuta in categoria celor mai bune si apreciate sorturi de miere. Are aroma placuta de tei, gust dulce si culoare usor galbiue, variind de la portocaliu pana la brun-roscat. Contine in medie 38,28% fructoza si 37,27% glucoza, cristalizeaza foarte repede in granule mici. In sedimentul mierii de tei, granulele ajung pana la 70-80%. Deoarece, teii adapostesc numerosi purici, mierea de tei va contine si o cantitate insemnata de mana. Fiindca aroma mierii de tei e foarte puternica, pentru a-i diminua din gust, se amesteca cu alte sorturi de miere, sau cu miere poliflora.

Mierea de zmeura proaspata, sub forma lichida are o culoare galbena-roscata spre ruginie, fara aroma deosebita. Are un miros placut, un gust dulce, cu aroma specifica mierii de zmeura, iar in campul microscopic are peste 40% polen de zmeur, restul apartinand altor flori din flora spontana.

Mierea de menta are aroma mentei si gust dulce, consistenta uniforma, vascoasa, cristalizeaza in granule marunte, incomplet.Are culoare verzuie-brun roscata si se recolteaza in cantitati mari in Delta Dunarii si zonele de inundatie ale acesteia. Contine o cantitate mare de vitamina C si datorita calitatilor nutritive si terapeutice, se cauta pentru consum.

Mierea de floarea-soarelui prezinta dupa recoltare o culoare galbena, galbena-pai sau galbena-bruna. La gust e dulce, cu o aroma nedefinita, iar in sedimentul ei predomina granulele de polen de floarea-soarelui, uneori ajungand la 100%. Datorita continutului mare in glucoza, cristalizarea se declanseaza mult mai repede fata de celelalte sorturi de miere, uneori chiar in faguri, extractia ei trebuind sa se faca repede. Iunie-iulie e perioada in care seobtine mierea de floarea-soarelui, care are virtuti terapeutice foarte mari, fiind buna pentru cardiaci.

Mierea poliflora se face vara din faneata si se spune ca e cea mai buna la gust. Are o culoare de la galben deschis la galben inchis, aroma placuta si gust dulce. Cristalizeaza in cristale mici si mijlocii, are un pH de 3,5.

Mierea de salcie are o culoare galbena-deschis, cu un gust foarte placut, aromat. La noi se recolteaza in cantitati foarte mici.

Mierea de trifoi alb e o miere de o calitate excelenta, prezinta o culoare deschisa, galbena-aurie, cu o aroma putin pronuntata, cu cristalizare fina.

Mierea de lucerna e o miere de culoare deschisa, cu gust neutru, cristalizeaza foarte repede, cu cristale mari.

Mierea de mustar e deschisa la culoare, cristalizeaza repede si are gust caracteristic.

Mierea de hrisca se recolteaza in cantitati reduse, are o culoare bruna-inchisa cu gust placut, cristalizeaza in cristale mari.

Mierea de castan comestibil are un gust pronuntat amar, culoare deschisa. E mai bogata in fructoza decat in glucoza, ceea ce o face sa cristalizeze incet. Este bogata in diastaza si in inhibina si are o conductibilitate electrica destul de ridicata.

Mierea de izma se spune ca e cea mai aromata si o obtin numai cei care merg cu stupii in Delta Dunarii.

Mierea de otetar e o miere care miroase a trandafiri; dar aceasta miere se obtine foarte greu si in cantitati foarte mici.

Mierea de levantica se foloseste in astm bronsic.

Mierea de cimbrisor este folosita in boli respiratorii (tuse, bronsite, astm).

Mai exista "mierea de mana" provenita de la arbori ca bradul, molidul, stejarul, fagul. Aceasta e singura miere de culoare inchisa, un brun foarte intunecat.

Mierea de mana, numita impropiu si miere de padure sau miere de roua, provine din sucurile dulci de pe alte parti ale plantelor verzi decat florile, in special de pe frunze, care sunt elaborate de unele insecte ce paraziteaza vegetatia lemnoasa si mai rar cea ierboasa.

Dupa provenienta materiei prime deci, mierea poate fi de origine vegetala (mierea de flori) sau de origine animala (mierea de mana ).

In functie de originea si de caracteristicile organoleptice si fizico-chimice si conform STAS- ului nr. 784/1/2/3/1976 mierea de albine din tara noastra se valorifica pe trei clase de calitate: superioara, a I-a si a II-a.

Orice miere este buna, cu conditia sa fie si naturala. Nici o miere nu poate fi judecata doar dupa aspect fiindca gustul este cel care diferentiaza o miere de alta