Evaluarea performantelor financiare ale firmei

EVALUAREA PERFORMANTELOR FINANCIARE ALE FIRMEI

Una din problemele de baza ale managementului financiar o constitue evaluarea performantelor firmei pentru stabilirea bonitati financiare, a performantei sale recunoscuta de piata. Acest lucru este necesar nu numai pentru analistul din interiorul intreprinderii ci si pentru o serie de alti factori din afara ei, precum:

• actionarii care sunt interesati in a cunoaste nivelul de eficienta a plasamentelor pe care le-au facut in firma,   achizitionand actiuni ale firmei, precum si viitorul acestui plasament.
• obligatarii,  pentru a cunoaste nivelul la care se fructifica capitalul plasat in obligatiuni.
• bancile interesate in a cunoaste riscul la care se expun  in creditare.
• clientii si furnizorii intreprinderii, parteneri in afaceri, interesati in a aprecia nivelul de consolidare a sistemului economic  al firmei cu care ei colaboreaza.

Practica din tarile cu economie de piata consolidata a recomandat construirea unui sistem de indicatori financiari selectivi cu ajutorul carora sa se poata realiza o analiza a situatiei de moment pe care o inregistreaza o companie si aprecia, pentru un interval de timp imediat trecut/urmator, tendinta pe care intreprinderea o urmeaza in evolutia sa.

Exista numeroase conceptii referitor la constructia sistemului de indicatori,   la tipurile de indicatori folositi si limitele acestora, cel mai adesea acestea fiind validate de practica .

Cele mai acceptate opinii sunt cele referitoare la faptul ca indicatorii pe care urmeaza sa-i foloseasca in activitatea sa un analist, fiind selectivi, este bine sa fie prestabiliti in raport cu scopul urmarit de analist si ca, apoi acesti indicatori, trebuie folositi cu multa consecventa.

Se recomanda, de cele mai multe ori, renuntarea la indicatorii exprimati in sume absolute, care limiteaza posibilitatea comparatiilor in timp si spatiu si acceptarea, in munca de analiza manageriala, a indicatorilor numiti de tip RATIO.

In managementul financiar activitatea de constructie si de utilizare efectiva a indicatorilor de tip RATIO poarta denumirea de RATIO ANALISE.

Indicatorii de acest tip sunt construiti sub forma unui raport dintre 2 marimi compatibile, fiecare dintre ele fiind expresia unui anumit aspect ce caracterizeaza fenomenul financiar.

Se pot construi o multime de astfel de raporturi, de toate tipurile, dar ceea ce trebuie sa urmareasca utilizatorul in alegerea lor este aceea ca acest raport sa fie semificativ, relevant si sa descrie o relatie fireasca ce caracterizeaza fenomenul financiar.

Avantajele utilizarii indicatorilor de tip RATIO sunt recunoscute in sensul ca:

permit comparatii in timp si spatiu ale performantelor firmei cu ale competitorilor, cu cele ale unei colectivitati de intreprinderi, ramura, subramura, si chiar pe ansamblul economiei.

au o capacitate de sintetizare a fenomenului deosebit de pronuntata si permit vehicularea pe trepte organizatorice a informatiei de la nivel inferior spre cel superior.

Acesti indicatori au si limite (dezavantaje) datorate modului in care s-au construit si de aceea utilizatorul va trebui sa aiba multa grija in ceea ce priveste interpretarea rezultatului obtinut prin construirea si utilizarea unui indicator de acest tip.

In practica managementului financiar ale firmelor din vest, o serie de indicatori de tip RATIO au fost consacrati si utilizati in evaluarea performantelor firmei cu scopul de a se respecta asa numitele reguli ale ortodoxiei financiare . Cu deosebire acesti indicatori sunt utilizati pentru a caracteriza mecanismele relatiei banca-client, firma-firma, pentru a aprecia oportunitatea unui plasament de capital din partea investitorilor si de a aprecia riscul aferent acestuia,. cat si pentru a evalua probabilitatea unui faliment.

Exista pareri diferite referitoare la prioritatea unui anume indicator tip RATIO fata de altul, cat si in privinta numarului de indicatori care ar trebui utilizati in activitatea de mangement financiar.

In managementul american, cu deosebire, dar si in cel din vest (continental), cu foarte mici deosebiri, se accepta ideea ca cele mai importante aspecte ale mecanismului financiar al intreprinderii sunt:

Lichiditatea -ca expresie a infaptuirii si mentinerii echilibrului financiar pe termen scurt (LICHIDITY)

Gestiunea activelor, ca expresie a nivelului de eficienta a capitalului aflat in circuit (ACTIVITY).

Capacitatea de finantare pe termen lung, care in aceeasi masura este si expresia solvabilitatii intreprinderii. Prin ea se masoara nivelul de consolidare a echilibrului financiar pe termen lung (LEVARAGE - parghie).

Profitabilitatea, considerata ca expresie a capacitatii intreprinderii de a obtine profit in urma utilizarii plasamentelor sale (PROFITABILITY)

In teoria si practica managementului financiar exista parerea conform careia sunt suficiente 3 mari categorii de probleme care trebuiesc obligatoriu luate in considerare pentru a aprecia fiabilitatea sistemului economico-financiar al unei firme.

Se considera ca un prim grup de indicatori, cum sunt:

- indicatorii de structura

-indicatorii de finantare

- indicatorii de trezorerie

trebuiesc obligatoriu folositi pentru a aprecia, la un moment dat, atat analitic, cat si sintetic (global), situatia financiara de moment.

Un alt grup de indicatori, de tipul vitezei de rotatie, numiti rate ale gestiunii sunt meniti sa caracterizeze eficienta cu care se utilizeaza capitalul avansat in circuit. Acesti indicatori se refera la rotatia capitalului in ansamblul sau, rotatia datoriilor intreprinderii,inclusiv a creditului bancar, rotatia fondului de rulment net etc.

Al treilea grup de indicatori, este reprezentat de ratele de rentabilitate prin intermediul carora se caracterizeaza o serie de aspecte ale modului de infaptuire a managementului financiar si odata cu aceasta, a strategiei financiare a firmei. Aceste rate se refera cu precadere la : rata rentabilitatii capitalului pe ansamblu si pe componente; la marjele pe care profitul le detine in cifra de afaceri; la rentabilitatea titlurilor de valoare (actiunilor); la capitalizarea bursiera si la rata garantarii; a acoperirii dividendelor promise de firma.