Definitia, scopul si caracterele procedurii insolventei

Definitia, scopul si caracterele procedurii insolventei

1. Definitie si scop

Procedura insolventei este o procedura colectiva (concursuala), unitara, generala, indreptata impotriva debitorului care se afla in insolventa, avand ca scop acoperirea pasivului debitorului, fie prin reorganizarea activitatii acestuia, sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului, fie prin faliment.

Scopul legii - prevazut in art. 2 din Legea nr. 85/2006 - consta in crearea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, prin una din urmatoarele posibilitati:

reorganizarea debitorului si a activitatii acestuia, inclusiv lichi­darea unor bunuri din averea lui pana la stingerea pasivului;

falimentul.

Caractere (trasaturi)

Procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, este reglementata sub forma unei "proceduri", chiar daca in fapt, pot exista doua proceduri distincte:

reorganizarea debitorului si a activitatii acestuia;

lichidarea patrimoniului, in caz de faliment.

Lichidarea in caz de faliment nu trebuie sa fie precedata in mod obligatoriu de reorganizare judiciara, deci nu are caracter subsidiar (ca in dreptul francez).

Caracterul colectiv

Procedura insolventei, este o procedura colectiva (concursuala), in sensul ca toti creditorii debitorului vor beneficia de aceasta, chiar daca, procedura a fost pornita (deschisa) doar de unul (unii) dintre ei.

Pe langa acest aspect care da substanta procedurii speciale instituita de legiuitor, in Legea nr. 85/2006, se defineste procedura colectiva ca fiind "procedura in care creditorii recunoscuti participa impreuna la urmarirea si recuperarea creantelor lor, in modalitatile prevazute de prezenta lege" (art.3  alin. 3).

In termenul stabilit de judecatorul sindic, de la data deschiderii procedurii, toti creditorii ale caror creante sunt anterioare datei incetarii platilor vor depune declaratia de creante. In cazul nerespectarii termenului stabilit de instanta pentru depunerea declaratiilor de creante, creditorii vor fi decazuti din dreptul de a‑si valorifica creanta pe calea procedurii reglementata de legea insolventei. Sunt exceptati de la aceste reguli creditorii salariati ai  debitorului.

Avand caracter colectiv, procedura reorganizarii dar mai cu seama a lichidarii in caz de faliment, se deosebeste de executarea silita din dreptul comun, executare care are caracter individual

Caracterul unitar

Procedura insolventei are caracter unitar, indiferent de rezultatele economice obtinute.

Procedura are caracter unitar si in sensul ca exista o unica procedura, fie ca este  generala, fie simplificata la care participa toti creditorii

Caracterul general

Procedura insolventei are caracter general deoarece vizeaza intregul patrimoniu (intreaga "avere") a debitorului.

Acest caracter este mai evident in cazul falimentului, cand, in principiu, toate bunurile debitorului pot fi executate silit, cu exceptia acelora care, potrivit legii, nu pot face obiectul executarii silite.

Caracterul judiciar

Procedura insolventei are, potrivit denumirii, caracter judiciar, deci se dezbate in fata instantei de judecata sub autoritatea si prin intermediul acesteia.

Administrarea efectiva a procedurii se realizeaza cu ajutorul mai multor organe, respectiv, instantele judecatoresti, judecatorul‑sindic, administratorul judiciar si lichidatorul.

Caracterul operativ

Conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 modificata, "Organele care aplica procedura, respectiv: instantele judecatoresti,  judecatorul sindic, administratorul judiciar si lichidatorul au indatorirea sa asigure efectuarea cu celeritate a actelor si operatiunilor prevazute de prezenta lege, precum si realizarea in conditiile legii a drepturilor si obligatiilor participantilor la aceste acte si operatiuni".

Operativitatea sau celeritatea rezolvarii operatiilor in cadrul unui proces este un principiu fundamental al desfasurarii proceselor, in general, si a celor comerciale, in special. Comertul presupune ca activitatea sa se desfasoare rapid, cunoscandu‑se sintagma "timpul costa bani". Pornind de la necesitatile practice, legiuitorul a avut grija ca, in toate reglementarile in materie comerciala, sa prevada norme juridice in aplicarea principiului celeritatii. Este firesc ca, in cadrul procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului sa existe dispozitii legale prin care creditorii sa aiba posibilitatea de a fi platiti cat de repede posibil, de catre debitorii lor.

Toate cheltuielile aferente procedurii instituite de prezenta lege, potrivit art. 4 alin. 1 vor fi suportate din averea debitorului.

In lipsa disponibilitatilor in contul debitorului se va utiliza fondul de lichidare.

Acest fond se constituie din majorarea cu 20% a taxelor platite de persoanele fizice si/sau juridice la oficiul registrului comertului pentru orice servicii prestate de acesta, sau dupa caz, pentru serviciile de inregistrare in registrul societatilor agricole sau in registrul asociatiilor si fundatiilor care desfasoara activitati economice.