Dreptul fiscal

DREPTUL FISCAL

1. Aspecte generale privind dreptul fiscal

Dreptul fiscal este o ramura de drept public si poate fi definit ca fiind ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile juridice de drept fiscal, respectiv cele privind modalitatile de realizare - la buget - a veniturilor publice, prin intermediul impozitelor, a taxelor, contributiilor si altor prelevari.

Principiile dreptului fiscal sunt prevazute de catre art. 3 din Codul Fiscal[1] al Romaniei, sub denumirea de principiile fiscalitatii si acestea sunt:

a) neutralitatea impunerii - vizeaza neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de contribuabili, asigurand conditii egale intre acestia;

b) certitudinea impunerii - conform caruia, fiscalitatea se bazeaza pe norme juridice clare, care sa nu conduca la interpretari arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite pentru fiecare platitor;

c) principiul echitatii fiscale - echitatea fiscala este asigurata la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferita a veniturilor, in functie de marimea acestora;

d) principiul eficientei impunerii - presupune asigurarea stabilitatii pe termen lung a legislatiei fiscale, astfel incat aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile.

§. 2. Izvoarele dreptului fiscal

Izvoarele dreptului fiscal sunt acele acte normative care reglementeaza raporturile juridice fiscale rezultate din impunerea si realizarea veniturilor publice.

Izvoarele dreptului financiar sunt:

1. Constitutia Romaniei - sub aspectul reglementarilor privind fiscalitatea. De exemplu:

art. 56 care reglementeaza: obligatia fundamentala de a contribui, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice; principiul nullum impositum sine lege - "orice alte prestatii sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale" (principiu reiterat de art. 139 din Constitutie ); principiul echitatii - sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.

- art. 139 - impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene, in limitele si in conditiile legii ; sumele reprezentand contributiile la constituirea unor fonduri se folosesc, in conditiile legii, numai potrivit destinatiei acestora.

2. Legea finantelor publice nr. 500/2002- este legea cadru a finantelor publice din Romania si stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar.

3. Legea nr. 273 din 29 iunie 2006 privind finantele publice locale (care a abrogat O.U.G. nr. 45/2003 privind finantele publice locale) - legea-cadru pentru organizarea si desfasurarea activitatilor financiar de la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale.

Codul fiscal adoptat prin Legea nr. 571 din 22 decembrie 2003 - reprezinta un ansamblu coerent de principii si reglementari privind fiscalitatea.

6. Codul de procedura fiscala adoptat prin Ordonanta Guvernului nr. 92 din 24 decembrie 2003 - reprezinta ansamblul reglementarilor privind procura fiscala (inregistrarea contribuabililor, declararea impozitelor si a taxelor, stabilirea, verificarea si colectarea impozitelor si a taxelor, solutionarea contestatiilor formulate de catre contribuabili impotriva actelor de administrare fiscala).

7. alte acte normative prin care sunt reglementate diferite aspecte din domeniul fiscal - de exemplu, normele, instructiunile si regulamentele de aplicare a legislatiei fiscale aprobate prin hotarari de guvern sau ordine ministeriale, decizii ale Comisiei fiscale centrale si ale Comisiei de proceduri fiscale.

8. acte normative ale autoritatilor administrative locale (comunale, orasenesti, judetene) (de exemplu, hotarari privind aprobarea bugetelor locale) prin care sunt reglementate aspecte ale finantelor publice locale.

§. 3. Raportul juridic fiscal

Raporturile juridice fiscale sunt relatii sociale reglementate prin norme juridic fiscale, nascute in legatura cu modalitatile de realizare a veniturilor publice.

Raporturile juridice fiscale sunt de doua categorii:

raporturi juridice fiscale de drept material - sunt cele nascute din stabilirea si perceperea veniturilor,

raporturi juridice fiscale de drept procesual fiscal - sunt cele nascute pe baza actiunilor administrative, administrativ-jurisdictionale si procesual civile referitoare la activitatea de administrare a impozitelor si taxelor.

Raporturile juridice fiscale prezinta cele trei elemente specifice oricarui raport juridic: subiecte, continut si obiect.

Subiectele raportului juridic fiscale sunt statul si contribuabilul.

Continutul raportului juridic fiscal este format din drepturile (numite si creante fiscale) si obligatiile specifice (numite obligatii fiscale) care revin fiecarui subiect al raportului.

Creante fiscale: dreptul de a percepe impozite si a taxe, perceperea penalitatilor si a dobanzilor de intarziere, dreptul la restituirea impozitelor si a taxelor percepute, dreptul la rambursarea TVA-ului.

Obligatii fiscale: obligatia de a declara bunurile si veniturile impozabile; obligatia de a plati la termenele stabilite;

Obiectul raportului juridic fiscal consta in actiunile si prestatiile concrete a subiectelor, respectiv stabilirea si incasarea la buget a impozitelor, taxelor, contributiilor si a celorlalte prelevari datorate de catre contribuabili.