Concurenta monopolistica

Concurenta monopolistica

Dupa cum s-a mai aratat, structurile dominante ale pietei in economia reala sunt cele ale concurentei imperfecte. Un segment important al acesteia este concurenta monopolistica.

Structura pietei cu concurenta monopolistica se defineste prin existenta unui numar mare de producatori care ofera produse similare dar diferentiate. Ea prezinta elemente ce apartin celor doua structuri de piata dimetral opuse, concurenta perfecta, pe de o parte, si monopolul pe de alta parte ; de aici si numele de « concurenta monopolistica ». Se intalneste frecvent in economia contemporana, in domeniile in care bunurile oferite pe piata, desi similare (privesc aceeasi cerere a consumatorilor) sunt diferentiate si provin de la un numar mare de firme din industrii si ramuri, cum ar fi: textile, incaltaminte, electronica, produse cosmetice, restaurante, turism, etc.

Caracteristicile concurentei monopolistice. Piata cu concurenta monopolistica se caracterizeaza, in primul rand, ca si concurenta pefecta, prin atomicitatea pietei: numar mare de producatori (firme) de putere economica redusa si apropiata. Fiecare producator satisface o parte din cererea pietei (maxim cateva procente) iar produsul oferit este similar celor vandute de alte firme, dar substituirea nu este perfecta. Aceasta intrucat fiecare firma se distinge de celelalte printr-o serie de proprietati intrinseci sau extrinseci imprimate produsului (marcii) sau oferit pe piata.

Diferentierea produsului vandut pe piata reprezinta cea mai evidenta caracteristica a pietei cu concurenta perfecta. Diferentele pot fi reale (de calitate, performante, design, etc.) sau imaginare, de perceptie prin influentarea consumatorilor. Atat diferentele calitative, intrinseci ale produsului, cat si cele de prezentare, creditare sau cele legate de serviciile post-vanzare tind sa atraga sau sa consolideze fidelitatea clientilor, prevenind astfel situatiile in care cumparatorii parasesc vanzatorii la orice modificare, oricat de mica, a pretului. In conditiile unor preturi echivalente, consumatorii vor ramane fideli unui anumit producator-vanzator datorita amplasamentului, calitatii produsului sau unor avantaje oferite dupa vanzare. Alaturi de variabilele traditionale ale concurentei (pretul si cantitatea) competitia prin produse (prin diferentierea produselor sau a marcilor) constituie un element esential al concurentei in economia contemporana de piata .

Accesul relativ liber in ramura (absenta barierelor la intrarea in ramura si pe piata respectiva) a unor noi potentiali competitori reprezinta o alta trasatura a concurentei monopolistice, trasatura ce o apropie, din acest punct de vedere, de concurenta perfecta. Intrarea in ramura nu este insa la fel de libera ca in cazul acesteia din urma. Pentru a patrunde in ramura, noile firme trebuie sa-si creeze o imagine favorabila (sa-si faca un nume) si sa atraga o parte din clientela, relativ fidela, a firmelor care deja opereaza pe piata. Echilibrul firmei monopolistice si influenta factorului timp. Pe piata monopolistica fiecare firma beneficiaza, prin diferentierea produsului sau, de o anumita pozitie de monopol, dar de un anumit fel si limitata, pentru ca ramane supus concurentei celorlalti competitori care ofera produse similare sau substituibile. Important este ca marca produsului sau alte elemente de diferentiere a acestuia confera firmei respective o anumita libertate de a-si ajusta concomitent cantitatea si pretul, in asa fel incat sa-si maximizeze profitul.

Cu alte cuvinte, firma care opereaza pe piata cu concurenta monopolistica este mai mult un cautator de pret si se confrunta, ca si monopolul, cu o curba a cererii cu panta negativa: volumul vanzarilor sale poate sa creasca daca reduce pretul  si invers, daca firma creste in anumite limite pretul produsului, dar trebuie sa tina seama ca volumul vanzarilor sale va scade. Intrucat produsele similare vandute de alte firme ofera multe substitute apropiate (efectul de substituire este puternic) firma pe piata cu concurenta monopolistica se confrunta cu o curba a cererii foarte elastica, dar nu perfect elastica, ca in cazul concurentei perfecte.

In graficele din Figura 8.3. este ilustrata pozitia de echilibru (pe termen scurt si pe termen lung) a firmei pe o piata cu concurenta monopolistica. Pe termen scurt, situatia acestei firme este similara cu cea a monopolului, punctul de echilibru (E) fiind determinat de intersectia curbei costului marginal (C_m) cu cea a venitului marginal. Maximizarea profitului se realizeaza (in mod analog cazului monopolului) la acel volum al productiei la care se indeplineste conditia de echilibru pe termen scurt: C_m = V_mg. La acest nivel optim al productiei (Q_S) pretul de echilibru (ordonata punctului M de pe curba cererii) este mai mare decat costul mediu
 (P_s > C_TM). Ca urmare, firma obtine, pe langa profitul normal inclus in costuri, si un supraprofit (suprafata hasurata CP_SMN din Figura 8.3.a).

Pe termen lung, datorita existentei supraprofiturilor si absentei barierelor la intrare in ramura, noi firme vor avea tendinta de a patrunde in industria si pe piata respectiva, oferind produse similare. Intrarea noilor firme va face treptat ca cererea pietei (pentru produsul ramurii) sa fie impartita intre tot mai multe firme ; noii intrati reusesc sa capteze o parte a clientelei de la firmele deja existente. In consecinta, curba cererii pentru produsul fiecarei firme existente se deplaseaza in jos si spre stanga. Ajustarile in ramura pe termen lung vor continua pana cand curba cererii firmei devine tangenta la costul total mediu iar supraprofitul dispare, dupa cum se arata in graficul din partea (b) a Figurii 8.3.

Atunci cand o industrie sau ramura competitiv monopolistica se afla in echilibru pe termen lung, fiecare firma va produce la acel nivel al productiei corespunzator punctului in care curba cererii este tangenta la C_TM iar profiturile suplimentare devin nule. Conditia de echilibru pe termen lung a firmei este tot egalitatea dintre venitul marginal si costul marginal (V_m = C_m), dar pretul devine egal cu costul total mediu (p = C_TM), fapt ce apropie concurenta monopolistica de piata cu concurenta perfecta

Egalitatea pretului cu costul total mediu se realizeaza insa nu la nivelul minimului C_TM si, respectiv, al capacitatii de productie al firmei, ci la un cost mediu mai ridicat. In ilustrarea grafica a echilibrului firmei pe termen lung se vede cum curba cererii devine tangenta la curba C_TM pe portiunea descrescatoare a acesteia, nivelul productiei optime (Q_L) fiind mai mic decat capacitatea de productie a firmei (Q_C) care corespunde minimului costului mediu.

Rezulta asadar, ca, pe piata cu concurenta monopolistica firmele opereaza in conditiile unor capacitati de productie nefolosite sau in exces. Aceasta situatie este cauzata in principiu de intensificarea concurentei prin competitie de produse care caracterizeaza concurenta monopolistica. Diversitatea de produse disponibile si posibilitatea alegerii intre produse diferentiate argumenteaza aprecierea conform careia concurenta monopolistica este tipul de piata cu concurenta imperfecta care satisface cel mai bine preferintele consumatorilor.