Controlul financiar si auditul financiar

CONTROLUL FINANCIAR SI AUDITUL FINANCIAR

§.1. Notiuni introductive. Definitia controlului financiar

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, prin control se intelege "analiza permanenta sau periodica a unei activitati a unei situatii etc., pentru a urmarii mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire".

Controlul este complexul de mijloace, metode si institutii de natura a preveni abaterile si de a stabili raspunderea pentru prejudiciile provocate.

Intr-un stat de drept si o economie de piata, guvernata de regulile competitivitatii si a concurentei, azi, mai mult ca oricand, statului, in calitate de aparator al interesului public ii revine rolul de a asigura cadrul (legislativ si financiar) necesar desfasurarii activitatilor din orice domeniu de activitate. Astfel, controlul reprezinta o necesitate si o conditie pentru orice domeniu de activitate si, cu atat mai mult, pentru domeniul economico-financiar.

Controlul poate fi privit si ca o modalitate de perfectionare a activitatii si a procesului de conducere a acesteia.

Controlul este un factor care contribuie la mentinerea activitatii in situatia normala, la solutionarea eventualelor probleme, in conditii de eficienta reala.

In conditiile economiei de piata, controlul, ca forma de cunoastere are in vedere in principal, trei categorii de interese economico-financiare:

interesele agentilor economici

interesele tertilor

interesele statului.

Forme concrete de manifestare ale controlului pot fi urmarite pe trei planuri.

controlul (financiar-contabil) efectuat de catre institutiile special create de stat (de exemplu, Curtea de Conturi, Garda Financiara, Ministerul Economiei si Finantelor etc.)

propriul control efectuat de catre agentii economici sau alte structuri organizatorice

controlul efectuat la cererea clientului de catre specialisti (auditor financiar) din cadrul cabinetelor de audit financiar (consultanta).

Controlul financiar este definit si ca fiind acea activitatea de verificare a actelor si operatiunilor referitoare la modul de formare, administrare si intrebuintare a banului public ce apartine atat statului, cat si unitatilor administrativ-teritoriale in scopul realizarii unei eficientizari a vietii economico-sociale si a restabilirii ordinii de drept incalcate.

§.2. Functiile controlului financiar

Functiile controlului financiar sunt:

functia de evaluare

functia preventiva (a activitatilor sau efectelor nedorite)

functia educativa

functia de documentare

functia recuperatorie (sau represiva) (a prejudiciului creat in economie)[1].

Functia de evaluare - presupune indeplinirea unor operatiuni de estimare a situatiei existente la un moment dat, a rezultatelor obtinute de persoana controlata si a indeplinirii obligatiilor sa sfarsitul unei perioade, a modului de desfasurare a activitatii in fapt cu stare de drept[2]. Astfel, comparand situatia de fapt cu stare de drept, controlul determina realizarile si lipsurile activitatii institutiei sau organizatiei controlate. Prin prisma acestei functii, controlul trebuie sa determine dificultatile, abaterile, cauzele care conduc la rezultate negative si sa ofere o apreciere completa, reala, exacta si concreta a activitatii controlate.

Functia preventiva - se realizeaza prin masurile luate de organele de control in vederea evitarii si eliminarii unor erori si fraude inainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea si anihilarea cauzelor care le genereaza sau le favorizeaza. Controlul financiar are sarcina:

de a opri actele si operatiunile ilegale, de a urmari oportunitatea, necesitatea si economicitatea cheltuielilor si actiunilor intreprinse de cei controlati;

de a orienta cheltuielile, atentia si actiunile spre obiective majore si intr-o ordine rationala, care sa previna si sa inlature risipa de efort uman si de mijloace materiale si sa asigure eficienta economica a cheltuielilor.

Functia educativa - deriva din caracterul formativ si din aptitudinea de valorificare si generalizare a experientei pozitive. Astfel, controlul ajuta la ridicarea nivelului de pregatire a cadrelor, la rezolvarea de catre agentii executivi in conditii satisfacatoare si in mod profesional a atributiilor ce le revin conform legii.

Functia de documentare - asigura cunoasterea cantitativa si calitativa a problemelor care fac obiectul dezvoltarii economio-sociale. Controlul participa nemijlocit la actul de conducere, furnizand conducerii date si informatii necesare fundamentarii deciziilor manageriale[3].

Functia de recuperare (represiva) - consta in descoperirea si recuperarea pagubelor si luarea de masuri sanctionatorii fata de cei care se fac vinovati de producerea acestor pagube.

§.3. Controlul financiar in Romania - scurt istoric

Controlul financiar are o traditie destul de veche in Romani, primele atestari documentare fiind localizate in anul 1652, cand la dispozitia domnitorului Matei Basarab sa-u intocmit "Samile vistieriei", sau ceea ce noi numim astazi, controlul costurilor de executie bugetara.

Pentru a lunga perioada de timp, sarcinile de control reveneau de obicei unuia din marii dregatori (vistiernicul), apropiat al domnitorului. De obicei, vistiernicul avea atributii legate de strangerea darilor, asigurarea mijloacelor necesare pentru intretinerea curtii domnesti si a armatei, pastra catastifele vistieriei, judeca procesele cu privire la stabilirea si perceperea darilor, iar dupa instaurarea dominatiei otomane a fost responsabil si de strangerea haraciului (tributul catre turci).

Incepand cu secolul al XVIII-lea, vistieria publica (a statului) a fost separata de "camara domneasca".

Regulamentele Organice contineau o serie de reglementari privind domeniul finantelor publice si ale controlului. Astfel, domnitorul a fost lipsit complet de atributii financiar-fiscale. Fixarea impozitelor si controlul veniturilor si a cheltuielilor statului tineau de competenta Obisnuitei Adunari Obstesti, care aproba si bugetul. Marele vistiernic a devenit ministru de finante, in calitatea sa de sef al vistieriei. Veniturile statului erau asigurate pe baza unui sistem care impletea elemente arhaice, feudale care inca se mai mentin, cu elemente noi, moderne: obligatia intocmirii unui buget national, completa separare a vistieriei publice de cea domneasca, introducerea impozitelor indirecte, introducerea contabilitatii publice, interdictia stabilirii pentru contribuabili a unor impozite fara o baza legala, introducerea sistemului de pensii.

Prin Legea din 24 ianuarie 1864 promulgata de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a fost infiintata Inalta Curte de Conturi a Romaniei. Motivandu-si decizia, domnitorul spunea ca "voind a da garantie mai mult Tarii despre Dorinta Noastra, ca intrebuintarea banilor publici sa fie supusa unui control, pe cat de serios, pe atat de neatarnat de orice banuieli din partea agentilor insarcinati cu manipulatia bugetului". Inalta Curte de Conturi a functionat ca organism independent de jurisdictie si ca organ auxiliar al Reprezentantei Nationale, avand ca principal rol atributia de a pregati lucrarile controlului autoritatii legislative asupra finantelor publice.

Urmare a mai multor modificari succesive ale legislatiei in materie, competenta Inaltei Curti de Conturi a Romaniei a ajuns sa includa atributii de control preventiv si ulterior, atributii jurisdictionale, atributii administrative si atributii consultative.

Inalta Curte de Conturi infiintata de Alexandru Ioan Cuza a functionat pana la sfarsitul anului 1948, cand a fost desfiintata sub auspiciile regimului comunist, fiind reinfiintata efectiv in 1992. In perioada comunista, intr-o prima perioada, controlul financiar a facut parte din atributiile Ministerului de Finante si ale Bancii Nationale, iar din 1973 a revenit Curtii Superioare de Control Financiar.

Curtea Suprema de Control Financiar a fost infiintata ca un organ subordonat Consiliului de Stat. Principalele atributii:

atributii de control financiar privind: mobilizarea surselor de formare ale Fondului National de Dezvoltare Economico-sociala, respectarea indicatorilor de eficienta economica din Planul National Unic, executia bugetului de stat si a balantei platilor, activitatea Ministerului Finantelor, a Bancii Nationale a Romaniei si a bancilor specializate;

atributii de control financiar preventiv exercitate asupra legalitatii si eficientei;

atributii de sanctionare privind producerea de prejudicii avutului obstesc.

Prin Constitutia Romaniei din 1991 a fost reinfiintata Curtea de Conturi, ca autoritate administrativa autonoma, care exercita controlul asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, dotata si cu atributii jurisdictionale.

Ulterior, in afara Curtii de Conturi, au fost reglementate si alte structuri si procedee de control financiar.

§. Obiectivele si formele si controlului financiar

Obiectivele controlului financiar vizeaza:

conducerea corecta si la zi a contabilitatii;

intocmirea documentelor justificative pentru operatiunile patrimoniale;

constituirea si evaluarea capitalului social si a patrimoniului;

exactitatea si realitatea inregistrarilor contabile;

stabilirea si indeplinirea obligatiilor financiare si fiscale fata de stat;

intocmirea balantelor de verificare, a bilantului contabil si a contului de profit si pierderi:

Din punct de vedere la continutului, controlul documentelor urmareste:

♦ legalitatea - respectarea prevederilor tuturor actelor normative aplicabile in materie.

♦ realitatea (sau exactitatea) - efectuarea operatiunilor s-a facut cu respectarea limitelor, a conditiilor si a locului indicat in documente .

♦ eficienta - presupune necesitatea (determinarea gradului de utilitate a operatiunilor, a consumurilor sau a cheltuielilor), economicitatea si oportunitatea (momentul si locul ale pentru desfasurarea operatiunii sa corespunda in cel mai mare grad).

Formele controlului financiar

Controlul financiar se poate clasifica, in functie de o multitudine de criterii . Astfel, de exemplu:

Dupa sfera de actiune, pot fi avute in vedere: controlul financiar intern sau extern.

Dupa termenul in care se efectueaza: control permanent sau control periodic.

Dupa volumul lucrarilor controlate: control complet sau control partial.

Dupa felul activitatii controlate: control de casa, de magazie, de documente, de operatiuni financiare.

In functie de organele care il exercita, controlul poate fi un control ierarhic, un control de gestiune sau un control de executie .

Dupa criteriul intereselor economico-financiare protejate, controlul financiar este organizat sub trei forme:

1. controlul financiar propriu al institutiilor si agentilor economici - exercitat prin intermediul departamentului financiar-contabil sau al compartimentului special de control financiar de gestiune.
2. controlul financiar al statului organizat in subordinea statului si exercitat pe linia Ministerului Economiei si Finantelor.
3. controlul financiar suprem - exercitat de catre Curtea de Conturi a Romaniei.

Dupa modul de concretizare, exista:

control direct,

control indirect,

control de drept,

control de fapt.

Dupa procedurile de control utilizate, pot fi avute in vedere:

controlul prin sondaj - consta in activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative in care este reflectata activitatea economico-financiara.

controlul inopinat - consta in activitatea de verificare faptica si documentara, in principal ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei fiscal-financiare.

controlul incrucisat - consta in verificare documentelor si a operatiunilor unei unitati in corelatie cu cele ale unei alte unitati.

Dupa criteriul cronologic, raportat la momentul desfasurarii sau efectuarii activitatilor care se supun controlului, acesta este de trei feluri:

control preventiv (sau anticipat)

control operativ (sau concomitent)

control postoperativ (sau ulterior).

§.1. Controlul financiar preventiv (anticipat) contribuie la folosirea cu maxima eficienta a mijloacelor materiale si a disponibilitatilor banesti, la intarirea ordinii si cresterii raspunderii in angajarea si efectuarea cheltuielilor, la respectarea stricta a legislatiei de gestiune, la preintampinarea oricarei forme de risipa si a eventualelor deficiente inainte de producerea efectelor negative.

Controlul financiar preventiv consta in activitatea prin care se verifica legalitatea si regularitatea operatiunilor efectuate pe seama fondurilor publice sau a patrimoniului public, activitatea desfasurata inainte de aprobarea operatiunilor respective (se exercita pe seama propunerilor sau a proiectelor operatiunilor respective).

Controlul financiar preventiv urmareste sa preintampine incalcarea dispozitiilor legale in vigoare si producerea de pagube.

Obiectivele supuse controlului financiar preventiv:

angajamentele legale si credite bugetare;

deschiderea si repartizare de credite bugetare;

modificarea repartizarilor pe trimestre si pe subdiviziuni ale clasificatiei bugetare a creditelor aprobate, inclusiv prin virari de credite,

ordonantarea cheltuielilor;

efectuarea de incasari in numerar;

constituirea veniturilor publice, in privinta armonizarii si a stabilirii titlurilor de incasare;

reducerea, esalonarea sau anularea titlurilor de incasare;

constituirea resurselor propriu bugetului Uniunii Europene, reprezentand contributia Romaniei la acest buget;

recuperarea sumelor avansate si care ulterior au devenit necuvenite;

vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale;

concesionarea de bunuri din domeniul public al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale;

incheierea altor contracte cu parteneri interni sau externi;

trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a unor sume care duc la diminuarea profitului sau a capitalului social;

alte tipuri de operatiuni stabilite prin ordin al Ministrului Economiei si Finantelor.

In functie de necesitati, operatiunile mentionate se adapteaza si completeaza in functie de specificul activitatii si structurii organizatorice a unitatii supuse controlului.

Controlul financiar preventiv se organizeaza si se exercita sub doua forme:

1. control financiar preventiv propriu - este acea forma a controlului financiar preventiv organizat de catre institutiile publice si cu privire la activitatea financiara a acestora. Se exercita de regula, de catre conducatorul entitatii publice sau de catre conducatorul compartimentului financiar contabil (director economic, contabil sef etc.) ori de persoane special imputernicite in acest scop
2. control financiar preventiv delegat - este acea forma de control financiar preventiv exercitat de catre Ministerul Economiei si Finantelor, prin intermediul controlorilor delegati. Ministerul Economiei si Finantelor numeste unul sau mai multi controlori delegati pentru fiecare autoritate publice in care se exercita functia de ordonator principal de credite al Bugetului de stat, al Bugetului asigurarilor sociale de stat si al bugetului oricarui fond special, al Fondului National si la agentiile de implementare a fondurilor comunitare, la alte entitati publice cu risc ridicat, precum si pentru operatiunile derulate prin bugetul Trezoreriei statului, pentru operatiuni privind datoria publica si alte operatiuni specifice MFP.

Controlul financiar preventiv se exercita prin acordarea sau nu a vizei de control financiar preventiv (propriu sau delegat). Viza de control financiar preventiv (propriu sau delegat) se exercita prin semnatura si sigiliul persoanei investite cu aceasta calitate, aplicate pe documentele controlate;

nu se pot supune aprobarii ordonatorului principal de credite proiectele de operatiuni care nu poarta viza de control financiar, deoarece semnificatia acestei vize este de garant al respectarii tuturor cerintelor de legalitate, regularitate si de incadrare in limitele creditelor bugetare sau a celor de angajament;

daca persoana investita sa aplice viza, constata, in urma verificarilor, nu sunt indeplinite toate cerintele, are dreptul si obligatia de a refuza aplicarea vizei de control financiar preventiv. Refuzul se face in scris si trebuie motivat. Intr-o asemenea situatie, conducatorul unitatii poate dispune pe propria raspundere, efectuarea unei asemenea operatiuni;

operatiunile si documentele refuzate la viza nu se inregistreaza in contabilitate, dar pentru ele se tine o evidenta speciala;

Calitatea de controlor financiar

Persoanele in drept sa exercite controlul financiar preventiv propriu raspund, in raport de culpa lor, pentru legalitatea, regularitatea si incadrarea in limitele creditelor bugetare sau a creditelor de angajament aprobate, dupa caz, in privinta operatiunilor pentru acre au acordat viza de control financiar preventiv propriu.

Actul de numire in calitatea de controlor financiar va stabili si limitele de competenta in exercitarea acestui tip de control. Numirea, destituirea, suspendarea sau schimbarea personalului care desfasoara activitati de control financiar preventiv propriu se face de catre conducatorul autoritatii publice, cu acordul autoritatii publice ierarhic superioare, iar in cazul unitatilor in care se exercita functia de ordonator principal de credite al unuia din bugetele publice nationale (centrale) (respectiv pentru calitatea de controlor financiar delegat) de catre Ministerul Economiei si Finantelor.

Persoanele imputernicite sa exercite controlul financiar preventiv trebuie sa aiba competente profesionale specifice (pregatire economica si experienta), sa nu se afle in curs de cercetare sau urmarire penala si sa nu fi suferit condamnari penale.

Si controlorii delegati au calitatea de functionari publici, in structura Ministerul Economiei si Finantelor.

Incompatibilitati cu functia de controlor delegat:

controlorii delegati nu pot fi soti, rude sau afini pana la gradul IV inclusiv, cu ordonatorul e credite pe langa care sunt numiti;

controlorilor delegati le este interzisa exercitarea, direct sau indirect, a activitatilor de comert, precum si participarea la administrarea sau conducerea unor societati comerciale sau civile

functia de expert judiciar sau arbitru intr-un arbitraj;

orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.

Ansamblul controlorilor delegati formeaza Corpul controlorilor delegati, organizat sub forma unui compartiment distinct in structura Ministerului Economiei si Finantelor.

Printre atributiile controlorilor delegati se numara:

exercitarea controlului financiar preventiv delegat asupra proiectelor de operatiuni ale ordonatorului principal de credite,

supravegherea organizarii, tinerii, actualizarii si raportarii evidentei angajamentelor,

intocmirea rapoartelor lunare, cu privire la situati curenta a angajamentelor, la vizele acordate si situatiilor de refuz de viza, comunicate Ministerului Economiei si Finantelor, ordonatorului principal de credite si controlorului financiar sef,

emiterea de avize consultative, la solicitarea ordonatorului principal de credite sau din initiativa proprie, cu privire la conformitatea, oportunitatea, eficienta sau eficacitatea unor operatiuni sau proiecte de acte normative,

elaborarea de propuneri si proiecte privind perfectionarea controlului financiar preventiv,

alte atributii stabilite prin ordin al Ministrului Economiei si Finantelor.

§.2. Controlul financiar intern

Conform legii, controlul intern consta in ansamblul formelor de control exercitate la nivelul entitatii publice, inclusiv auditul intern, stabilite de conducere in concordanta cu obiectivele acesteia si cu reglementarile legale, in vederea asigurarii administrarii fondurilor in mod economic, eficient si eficace.

Controlul financiar intern este parte componenta a controlului financiar propriu institutiilor publice.

Obiectivele controlului financiar intern sunt:

realizarea, la un nivel corespunzator de calitate, a atributiilor institutiilor publice, stabilite in concordanta cu propria lor misiune, in conditii de regularitate, eficacitate, economicitate si eficienta;

protejarea fondurilor publice impotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei;

respectarea legii, a reglementarilor si deciziilor conducerii;

dezvoltarea si intretinerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizarea si de difuzare a datelor si informatiilor financiare, precum si a unor sisteme si proceduri de informare publica adecvata prin raportari periodice.

Cerintele controlului financiar intern

Cerinte generale

asigurarea indeplinirii obiectivelor, prin evaluarea sistematica si mentinerea la un nivel considerat acceptabil a riscurilor asociate structurilor, programelor, proiectelor sau operatiunilor;

asigurarea unei atitudini cooperante a personalului de conducere si de executie, acesta avand obligatia sa raspunda in orice moment solicitarilor conducerii si sa sprijine efectiv controlul intern,

asigurarea integritatii si competentei personalului de conducere si de executie, a cunoasterii si intelegerii de catre acesta a importantei si rolului controlului intern;

stabilirea obiectivelor specifice ale controlului intern, astfel incat acestea sa fie adecvate, cuprinzatoare, rezonabile si integrate misiunii institutiei si obiectivelor de ansamblu ale acesteia;

supravegherea continua de catre personalul de conducere a tuturor activitatilor si indeplinirea de catre personalul de conducere a obligatiei de a actiona corectiv, prompt si responsabil ori de cate ori se constata incalcari ale legalitatii si regularitatii in efectuarea unor operatiuni sau in realizarea unor activitati in mod neeconomic, ineficace sau ineficient.

Cerinte specifice

reflectarea in documente scrise a organizarii controlului intern, a tuturor operatiunilor institutiei si a tuturor evenimentelor semnificative, precum si inregistrarea ti pastrarea in mod adecvat a documentelor, astfel incat acestea sa fie disponibile cu promptitudine pentru a fi examinate de cei in drept;

inregistrarea de indata si in mod corect a tuturor operatiunilor si evenimentelor semnificative;

asigurarea aprobarii si efectuarii operatiunilor exclusiv de catre persoanele special imputernicite in acest sens;

separarea atributiilor privind efectuarea de operatiuni intre persoane, astfel incat atributiile de aprobare, control si inregistrate sa fie, intr-o masura adecvata, incredintate unor persoane diferite;

asigurarea unei conduceri competente la toate nivelele;

accesarea resurselor si a documentelor numai de catre persoane indreptatite si responsabile in legatura cu utilizarea si pastrarea lor.

Persoanelor care gestioneaza fonduri publice sau patrimoniul public le revine obligatia de a realiza o buna gestiune financiara prin asigurarea legalitatii, regularitatii, economicitatii, eficacitatii si eficientei in utilizarea fondurilor publice si in administrarea patrimoniului public.

Conducatorul unitatii este cel care are obligatia de a asigura elaborarea, aprobarea, aplicarea si perfectionarea structurilor organizatorice, a reglementarilor metodologice, a procedurilor si criteriilor de evaluare lunare, pentru satisfacerea cerintelor generale si specifice.

Responsabilitatea elaborarii si implementarii politicii in domeniul gestiunii financiare revine Ministerului Economiei si Finantelor, scop in care ministerul indruma metodologic, coordoneaza si supravegheaza asigurarea bunei gestiuni in utilizarea fondurilor publice si administrarea patrimoniului public.

Controlul financiar intern poate fi concomitent sau ulterior si se exercita, de regula, de catre conducator compartimentului financiar-contabil.

Controlul financiar intern se realizeaza in cadrul general oferit de organizarea activitatii de contabilitate proprie, aceasta obligatie revenind atat institutiilor publice, cat si entitatilor private.

Auditul financiar si auditul public intern

Prin audit financiar (O.U.G. nr. 75/1999) se intelege activitatea de examinare, in vederea exprimarii de catre auditorii financiari, a unei opinii asupra situatiilor financiare, in conformitate cu standardele de audit, armonizate cu standardele internationale de audit si adoptate de Camera Auditorilor Financiar din Romania.

Auditorii financiari sunt persoane fizice sau juridice care isi desfasoara activitatea liber, pe baza principiilor de independenta, obiectivitatea si integritate profesionala.

Activitatile care pot fi desfasurare de catre auditorii financiari sunt:

de audit financiar,

de audit intern,

de consultanta financiar-contabila si fiscala,

de asigurare a managementului financiar-contabil,

de pregatire profesionala de specialitate in domeniu,

de expertiza contabila,

de evaluare,

de reorganizare judiciara si lichidare.

Camera Auditorilor Financiari din Romania isi desfasoara activitatea sub supravegherea Ministerului Economiei si Finantelor.

Auditul intern consta in examinarea obiectiva a ansamblului activitatilor desfasurate de catre o entitate economica in scopul furnizarii unei evaluari independente a managementului riscului, controlului si proceselor de conducere a acestuia.

Obiectivele auditului public sunt[6]:

de a ajuta entitatea economica, prin intermediul opiniilor si a recomandarilor;

de a gestiona riscurile;

de a asigura o mai buna administrare si pastrare a patrimoniului;

de a asigura o mai buna monitorizare a conformitatii cu regulile si procedurile existente;

de a asigura o evidenta contabila si un management informativ fiabile si corecte;

de a imbunatatii calitatea managementului, a controlului, de a imbunatatii eficienta si eficacitatea operatiilor etc.

Entitatile economice ale caror situatii financiare anuale sunt supuse, potrivit legii, auditului financiar (regii autonome, companii si societati nationale, entitati economice cu capital majoritar de stat) sunt obligate sa organizeze si sa asigure exercitarea activitatilor profesionale de audit intern, care in acest caz se numeste audit public intern.

Prin audit public intern[7] se intelege activitatea functional independenta si obiectiva, care da asigurari si consiliere conducerii entitatii publice pentru buna administrare veniturilor si cheltuielilor publice, perfectionand astfel activitatile acesteia .

Auditul public intern ajuta la indeplinirea obiectivelor stabilite printr-o abordare sistematica si metodica, care evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor de administrare.

Auditul public intern nu reprezinta altceva decat o supraveghere a sistemului propriu de control. Este o activitate independenta, desfasurata in cadrul structurii unei institutii publice si sub directa subordonare a conducatorului acesteia, care consta in efectuarea de verificari, analize si inspectii ale sistemului propriu de control intern, in scopul evaluarii obiective a masurii in care acesta asigura indeplinirea obiectivelor institutiei publice si utilizarea resurselor in mod economic, eficace si eficient[9].

Spre deosebire de controlul intern, auditul public intern are o sfera de cuprindere mai mica, practic facand parte din controlul intern.

Rolul auditului public intern este de a contribui la o mai buna gestionare a fondurilor publice. Aportul compartimentului de audit public intern consta in formarea si promovarea unei culturi privind realizarea unei management efectiv si eficient in cadrul entitatilor publice.

Obiectivele auditului public intern.

asigurarea obiectiva si consilierea, destinate sa imbunatateasca sistemele si activitatile entitatilor publice;

sprijinirea indeplinirii obiectivelor entitatii publice printr-o abordare sistematica si metodica, prin care se evalueaza si se imbunatateste eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si proceselor administrarii.

Sfera auditului public inter cuprinde:

activitatile financiare sau cu implicatii financiare desfasurate de entitatea publica din momentul constituirii angajamentelor pana la utilizarea fondurilor de catre beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenta externa;

constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea si stabilirea titlurilor de creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

administrarea patrimoniului public, precum si vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public si privat al statului si al unitatilor administrativ teritoriale;

sistemele de management financiar si control, inclusiv contabilitatea si sistemele informatice aferente.

Obiectul auditului public intern il reprezinta toate activitatile desfasurate intr-o entitate publica, inclusiv in entitatile publice subordonate, cu privire la formarea si utilizarea fondurilor publice, precum si la administrarea patrimoniului public.

Tipurile de audit public:

1. auditul de sistem - reprezinta o evaluare in profunzime a sistemelor de conducere si control intern, cu scopul de a stabili daca acestea functioneaza economic, eficient si eficace, pentru identificarea deficientelor si formularea de recomandari pentru corectarea acestora.
2. auditul performantei - consta intr-o verificare a corectitudinii criteriilor stabilite pentru implementarea obiectivelor si sarcinilor entitatii si a conformitatii cu aceste criterii a rezultatelor obtinute.
3. auditul de regularitate - consta in examinarea actiunilor privind fondurile publice, sub aspectul respectarii principiilor, regulilor procedurale si metodologice care le sunt aplicabile.

Organizarea auditului public intern

In Romania, auditul public intern este organizat pe trei nivele:

1. Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI)
2. Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI)
3. Compartimentele de audit public intern din cadrul entitatilor publice.

Comitetul pentru Audit Public Intern functioneaza pe langa Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern si este un organism cu caracter consultativ, cu rol in definirea strategiei si a imbunatatirii activitatii de audit public intern in sectorul public. Este format din 11 membri, care nu pot face parte si din structurile Ministerului Economiei si Finantelor. Principalele atributii sunt:

dezbate si elaboreaza opinii privind planurile strategice de dezvoltare in domeniul auditului public intern;

dezbate si avizeaza raportul anual privind auditul public intern pe care il prezinta Guvernului;

avizeaza planul misiunilor de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale;

analizeaza acordurile de cooperare intre auditul public intern si auditul extern referitor la definirea conceptelor de baza si la utilizarea standardelor in domeniu, schimbul de rezultate din activitatea propriu-zisa de audit, precum si pregatirea profesionala comuna a auditorilor;

avizeaza numirea si revocarea directorului general al UCAAPI.

Unitatea Centrala de Armonizare pentru Auditul Public Intern - se constituie ca structura distincta in cadrul Ministerului Economiei si Finantelor, formata din compartimente de specialitate, in subordinea directa a Ministrului Economiei si Finantelor.

Este condusa un director general numit de Ministerul Economiei si Finantelor, cu avizul CAPI.

Principalele atributii sunt:

elaboreaza, conduce si aplica o strategie unitara in domeniul auditului public intern si monitorizeaza la nivel national aceasta activitatea;

dezvolta cadrul normativ privind auditul public intern;

dezvolta si implementeaza proceduri si metodologii uniforme, bazate pe standardele internationale, inclusiv manuale de audit public intern;

dezvolta metodologii in domeniul managementului riscului;

dezvolta sistemul de raportare a rezultatelor activitatilor de audit public intern si elaboreaza raportul anual;

efectueaza misiuni de audit public intern de interes national cu implicatii multisectoriale;

coordoneaza sistemul de recrutare si pregatire profesionala in domeniul auditului public intern;

coopereaza cu autoritatile si organizatiile de control financiar public din alte state, inclusiv cele ale Uniunii Europene.

Compartimentele de audit public intern din cadrul entitatilor publice se organizeaza in subordinea directa a conducerii entitatii publice. Conducatorul compartimentului de audit public intern este numit sau destituit din functie de catre conducatorul entitatii publice, cu avizul UCAAPI. In cazul entitatilor mici subordonate, auditul public intern se efectueaza de catre compartimentul de audit public intern entitatii public ierarhic superioare.

Compartimentul de audit public intern are urmatoarele atributii:

elaboreaza norme metodologice specifice entitatii publice, cu avizul UCAAPI;

elaboreaza proiectul planului anual de audit public intern;

efectueaza activitatile de audit public intern pentru a evalua daca sistemele de management financiar si control sunt transparente si sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficienta si eficacitate;

elaboreaza raportul anual al activitatilor de audit public intern;

in cazul identificarii unor neregularitati, raporteaza conducatorului entitatii publice;

verifica respectarea normelor, instructiunilor, precum si a Codului privind conduita etica in cadrul compartimentelor de audit public intern si poate initia masuri corective, in colaborare cu conducatorul entitatii publice;

certificarea trimestriala si anuala, insotita de raportul de audit, a bilantului contabil si a contului de executie bugetara ale entitatii publice;

examinarea legalitatii, regularitatii si conformitatii operatiunilor, identificarea erorilor, risipei, gestiunii defectuoase si a fraudelor si, pe aceste baze, propunerea de masuri si solutii pentru recuperarea pagubelor si sanctionarea celor vinovati.

Compartimentele de audit public intern auditeaza, cel putin o data la 3 ani, fara a se limita insa la acestea, urmatoarele:

angajamentele bugetare si legale din care deriva direct sau indirect obligatii de plata, inclusiv din resurse comunitare;

plati asumate din angajamente bugetare sau legale;

vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de bunuri din domeniul public sau privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale;

constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare si stabilire a titlurilor de creanta, precum si a facilitatilor acordate la incasarea acestora;

alocarea creditelor bugetare;

sistemul contabil si fiabilitatea acestuia;

sistemul de luare a deciziilor;

sistemele informatice etc.

Procedura auditului public intern reprezinta ansamblul actelor si a operatiunilor intreprinse intr-o ordine logica si cronologica:

elaborarea proiectului planului de audit public intern de catre compartimentul de audit public intern;

aprobarea planului anual de audit public intern de catre conducator entitatii publice;

elaborarea si emiterea ordinelor de serviciu (in scris) pe baza carora auditorii interni isi vor desfasura activitatea; ordinul va cuprinde obligatoriu scopul, obiectivele, tipul si durata auditului, componenta echipei de auditare;

notificarea structurii organizatorice care va fi auditata (cu 15 zile inainte de efectuarea auditului);

desfasurarea efectiva a activitatii de auditare la fata locului. Auditorii interni trebuie sa aiba acces la toate datele si informatiile pe care le considera relevante pentru scopul si obiectivele controlului (mentionate in notificare);

fiecare misiune de audit se finalizeaza cu elaborarea unui proiect de raport de audit public intern care trebuie sa reflecte cadrul general, obiectivele, constatarile, concluziile si recomandarile, insotit de documente justificative;

proiectul raportului de audit public intern se comunica entitatii auditate care, in termen de 15 zile, isi poate exprima propriile puncte de vedere, care trebuie examinate de catre auditorii interni;

daca este cazul, in termen de 10 zile de la primirea respectivelor puncte de vedere, compartimentul de audit public intern va organiza o reuniune de conciliere cu entitatea auditata, in cadrul careia se analizeaza constatarile si concluziile raportului, in vederea acceptarii recomandarile facute;

raportul de audit public intern finalizat, impreuna cu rezultatele concilierii este trimis, de catre seful compartimentului de audit public intern, conducatorului autoritatii publice care a dispus auditarea, pentru analiza si avizare. Dupa avizarea recomandarilor cuprinse in raport, acesta este transmis entitatii auditate, in vederea implementarii acestor recomandari;

compartimentul de audit public intern are obligatia de a verifica si raporta UCAAPI sau organului ierarhic superior asupra modului de respectare si implementare a recomandarilor formulate in urma auditului;

Auditorii interni

- sunt formati din doua categorii: cei care au calitatea de functionari publici si cei care nu au aceasta calitate

- auditorii interni care sunt functionari publici sunt numisi sau destituiti din functie de catre conducatorul autoritatii publice, cu avizul conducatorului compartimentului de audit public intern. Cariera, selectia, drepturile si obligatiile acestora sunt reglementate de statutul functionarului public;

- pentru auditorii interni care nu au statutul de functionari publici, numirea sau revocarea, drepturile si obligatiile sunt stabilite prin regulamentele proprii de functionare ale entitatilor economice din care fac parte;

- au obligatia de a respecta secretul profesional si sunt responsabili de protectia documentelor referitoare la auditul public;

- incompatibilitatile cu calitate de auditor intern:

auditorii interni nu pot fi soti, rude sau afini pana la gradul IV inclusiv, cu conducatorul entitatii publice

nu pot efectua misiuni de audit public intern la o alta structura sau entitate publica daca sunt soti, rude sau afini pana la gradul IV inclusiv, cu conducatorul entitatii publice respective sau cu membrii organului de conducere colectiva

nu pot indeplini activitati pe care potential le pot audita si nu pot indeplini si implementa activitati privind sistemele de control intern al entitatii publice

auditorii interni care au responsabilitati in derularea programelor si a proiectelor finantate integral sau partial de Uniunea Europeana nu pot fi implicati in auditarea acestor programe;

nu pot efectua (pentru o perioada de 3 ani) misiuni de audit public intern in sectoarele de activitate in care au detinut functii sau au fost implicati in alt mod.

§. Controlul financiar operativ (concomitent)

Controlul financiar operativ (concomitent) - asigura cunoasterea operativa a modului in care se desfasoara activitatea si se gestioneaza patrimoniul. Se exercita sistematic, zi de zi si trebuie sa surprinda procesele economice si financiare in curs de desfasurare, pentru a permite astfel interventia operativa in scopul asigurarii desfasurarii acestora la parametrii stabiliti.

Se exercita inopinat, prin verificari faptice, pe baza de documente, de obicei prin sondaj, de catre consiliul de administratie, cenzori, inspectori sau alte categorii de persoane.

§.5. Controlul financiar postoperativ (ulterior) - este acea forma de control desfasurata dupa efectuarea actelor sau a operatiunilor economico-financiare si are ca principale obiective existenta si utilizarea rationala a patrimoniului si a resurselor financiare, respectarea legislatiei cu caracter financiar, efectuarea cheltuielilor si realizarea veniturilor, analiza situatiei pagubelor. Este cel mai eficient control, intrucat se efectueaza temeinic, cu amanuntime, avand si un caracter preventiv[10].

Controlul financiar de stat organizat si efectuat de Ministerul Economiei si Finantelor (MEF)

Ministerul Economiei si Finantelor se organizeaza si functioneaza ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, in subordinea Guvernului, care aplica strategia si Programul de guvernare in domeniul economiei si finantelor publice.

Ministerul Economiei si Finantelor este minister cu rol de sinteza, institutie publica cu personalitate juridica.

Ministerul Economiei si Finantelor este autoritatea administratiei publice centrale de specialitate careia ii revine responsabilitatea elaborarii si implementarii politice in domeniul gestiunii financiare. Supravegheaza asigurarea bunei gestiuni financiare in utilizarea fondurilor publice si administrarea patrimoniului public.

Aparatul de control din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor actioneaza operativ pentru prevenirea si combaterea fraudelor, a faptelor care reprezinta contraventii si infractiuni la regimul fiscale, vamal si de preturi, putand dispune luarea unor masuri in conditiile legii.

Aparatul de control financiar din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor este format din doua componente:

1. Directia generala de control financiar si unitatile subordonate apartinand directiilor generale ale finantelor publice judetene, a municipiului Bucuresti si a Directiei generale de administrare a marilor contribuabili din cadrul Agentiei de Administrare Fiscala;
2. Garda Financiara.

Obiectivele controlului financiar de stat

Controlul exercitat de Ministerul Economiei si Finantelor cuprinde in sfera sa colectarea, administrarea si utilizarea mijloacelor financiare publice, precum si respectarea reglementarilor financiar-contabile in activitatea desfasurata de catre agentii economici in legatura cu indeplinirea obligatiilor acestora fata de stat.

Controlul exercitat de Ministerul Economiei si Finantelor are urmatoarele obiective:

colectarea resurselor financiare ale statului;

administrarea si utilizarea fondurilor acordate de la buget pentru cheltuieli de functionare si intretinere ale organelor centrale sau locale ale administratiei de stat si a unitatilor finantate de stat;

utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investitii de interes general, subventionarea unor activitati si produse si pentru alte destinatii prevazute de lege;

folosirea mijloacelor si fondurilor din dotare si respectarea reglementarilor financiar-contabile in activitatea regiilor autonome si a societatilor comerciale cu capital integral sau partial de stat;

exactitatea si realitatea inregistrarilor in evidente si actele de constituire a societatilor comerciale si a celorlalti agenti economici, urmarind stabilirea corecta si indeplinirea integrala si la termen a tuturor obligatiilor financiare si fiscale fata de stat etc.

prevenirea si combaterea fraudelor, a contraventiilor si a infractiunilor la regimul fiscal, vamal si de preturi, respectiv privind aplicarea si executarea legilor fiscale si a reglementarilor vamale, urmarind impiedicarea oricarei sustrageri sau eschivari de la plata impozitelor si taxelor, respectarea normelor de comert, urmarind sa impiedice activitatea de contrabanda si orice procedee interzise de lege etc.

Directia Generala de Control Financiar de Stat

Atributii:

controleaza utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investitii de interes general, subventionarea unor activitati si produse si pentru alte destinatii prevazute de lege;

verifica folosirea mijloacelor si fondurilor din dotare si respectarea reglementarilor financiar-contabile in activitatea regiilor autonome si a societatilor comerciale cu capital integral sau partial de stat;

verifica exactitatea si realitatea inregistrarilor in evidente si actele de constituire a societatilor comerciale si a celorlalti agenti economici, urmarind stabilirea corecta si indeplinirea integrala si la termen a tuturor obligatiilor financiare si fiscale fata de stat;

indeplineste si alte atributii de control stabilite, potrivit legii, in sarcina Ministerul Economiei si Finantelor (de exemplu, elaboreaza procedee si tehnici de control pe laturi si domenii de activitate de control financiar; actioneaza pentru adaptarea pregatirii profesionale la exigentele economiei de piata, cresterea gradului de formare si documentare a actului de control; asigura indrumarea si verificarea activitatii desfasurate de aparatul de control de la directiile teritoriale, primeste spre analiza rapoarte asupra activitatii desfasurate de acestea etc.).

Salariatii din aparatul central si teritorial de control financiar au sarcini specifice acestei activitati, stabilite prin norme legale, astfel:

sa efectueze controlul potrivit normelor legale si metodologice;

sa execute conform programului lunar actiunile de control repartizate;

sa consemneze constatarile in acte de control pe baza de date si fapte exacte;

sa prezinte la termenele stabilite materialele de control intocmite si proiectele documentelor verificate;

Conform art. 7 din Legea nr. 30/1991 modificata, Ministerul Economiei si Finantelor, in baza constatarilor facute in urma efectuarii controlului financiar, are dreptul de a dispune:

luarea de masuri in vederea inlaturarii si prevenirii neregulilor constatate in activitatea financiar-contabila a administratiei centrale si locale, precum si a regiilor autonome;

corectarea si completarea bilanturilor contabile si varsarea la buget a impozitelor si altor venituri legale datorate statului;

aplicarea de masuri pentru respectarea prevederilor legale in domeniul preturilor si tarifelor;

suspendarea aplicarii masurilor care contravin reglementarilor.

Pe de alta parte, legislatia prevede si in sarcina conducatorilor si salariatilor din cadrul administratiei statului sau a agentilor economici supusi controlului financiari o serie de obligatii (art. 8 Legea nr. 30/1991 modificata):

sa puna la dispozitia organelor de control registrele si corespondenta, actele justificative, darile de seama, bilanturile contabile si documentele necesare controlului;

sa prezinte pentru verificare valorile de orice fel pe care le au in gestiune sau in pastrare si care, conform legii, intra sub incidenta controlului financiar;

sa ofere informatii si explicatii verbale sau in scris;

sa elibereze documentele solicitate in original sau copii certificate;

sa asigure sprijinul si conditiile necesare unei bune desfasurari a controlului si sa-si dea concursul pentru clarificarea constatarilor etc.

Nerespectarea acestor obligatii constituie contraventii si se sanctioneaza, conform legii, cu amenda intre 2000 si 20000 lei, sume care pot fi dublate in cazul repetarii savarsirii contraventiei respective, situatie in care se mai poate aplica si masura complementara a suspendarii activitatii pe o perioada de pana la 6 luni.

Un agent economic poate fi supus o singura data intr-un an controlului financiar, cu exceptia situatiilor in care controlul are ca obiect:

documentarea, analiza si urmarirea implementarii unor reglementari care se pot efectua numai dupa notificarea si obtinerea acordului agentului economic

verificarea reclamantilor privind incalcarea legilor financiare si fiscale, care se efectueaza ori de cate ori este cazul.

Conform art. 12 din Legea nr. 30/1991 modificata, cel supus controlului pentru determinarea sumelor datorate cu orice titlu statului, are dreptul de a fi asistat pe tot parcursul controlului de un consilier, la alegere (sunt de obicei, contabili autorizati sau experti contabili).

Impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere incheiate in urma controlului, se poate face contestatie, care se va solutia conform procedurii reglementate de Codul de procedura fiscala.

Garda financiara a Romaniei

Garda Financiara este o institutie publica de control, cu personalitate juridica, organizata in subordinea Ministerului Economiei si Finantelor - Agentia Nationala de Administrare Fiscala si care exercita un control operativ si inopinat privind prevenirea, descoperirea si combaterea oricaror acte si fapte din domeniul economic, financiar si vamal, care au ca efect evaziunea fiscala[12].

Tipul de control efectuat de catre Garda Financiara este un control financiar ulterior, extern.

Mai exact, cu privire la:

respectarea actelor normative in scopul prevenirii, descoperiri si combaterii oricaror acte si fapte interzise de lege;

respectarea normelor de comert, urmarind prevenirea, descoperirea si combaterea operatiunilor ilicite;

modul de producere, depozitare, circulatie si valorificare a bunurilor, in toate locurile si spatiile unde se desfasoara activitatea agentilor economici;

participarea, colaborand cu organele de specialitate ale altor ministere si institutii specializate, la actiuni de depistare si combatere a activitatilor ilegale care genereaza fenomene de evaziune si frauda fiscala.

Garda Financiara este organizata si functioneaza dupa o structura strict reglementata prin lege:

- Comisariatul general (condus de un comisar general, inalt functionar public, numit in functie prin ordin al Ministrului Economiei si Finantelor),

- sectiile judetene, inclusiv sectia Municipiului Bucuresti ( sunt unitatile teritoriale ale Garzii Financiare, cu personalitate juridica, conduse de comisarii sefi ai sectiilor judetene)

Personalul Garzii Financiare executa 2 tipuri de controale:

1. operatiuni de control curent - se executa operativ si inopinat, doar pe baza legitimatiei de control, a insignei de imputernicire si a ordinului de serviciu

2. operatiuni de control tematic - se executa in baza ordinului emis de structurile de conducere ale Ministrului Economiei si Finantelor sau de comisarul general al Garzii Financiare.

Actele de control intocmite de comisarii Garzii Financiare sunt acte administrative de control operativ si inopinat si se comunica fie Directiilor Generale ale Finantelor Publice in a caror raza teritoriala isi are sediul entitatea economica spusa controlului, pentru luarea masurilor fiscale, fie organelor de urmarire penala, dupa caz (art. 12 din H.G. nr. H.G. nr. 533/2007 modificata).

Daca prin actele de control intocmite de catre comisarii Garzii Financiare se dispune in sarcina unitatii controlate efectuarea unor masuri cu caracter imediat, aceste acte sunt opozabile entitatilor respective.

In exercitarea atributiilor care le sunt stabilite prin lege, comisarii Garzii Financiare pot incheia si procese-verbale de stabilire si sanctionare contraventionala, in cadrul sferei ariei lor de competenta.

Controlul financiar extern ulterior exercitat de catre Curtea de Conturi a Romaniei

Curtea de Conturi a Romaniei este institutia suprema de control financiar ulterior extern (iar pana in 2003, detinea si atributii jurisdictionale legate de solutionarea intr-o prima faza a litigiilor rezultate din activitatea organelor de control ale Curtii de Conturi).

Este considerata autoritate administrativa autonoma, a carei activitate este reglementata de catre Constitutie si legea sa organica de functionare.

Potrivit Constitutiei, Curtea de Conturi exercita controlul asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare ale statului si ale sectorului public, precum si asupra gestionare a patrimoniului public si privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale.

Este compusa din:

Sectia de control financiar ulterior - formata din 9 consilieri de conturi si din controlori financiari

Camerele de conturi judetene - sunt formate din consilieri financiari, organizata in cadrul directiei de control financiar ulterior, organizata in servicii si birouri de specialitate.

Atributiile Curtii de Conturi se axeaza pe verificare urmatoarelor aspecte:

formarea si utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurarilor sociale de stat si ale bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale, precum si miscarea fondurilor intre aceste bugete;

constituirea, utilizarea si gestionarea fondurilor speciale si a fondurilor de tezaur;

formarea si gestionarea datoriei publice si situatia garantiilor guvernamentale pentru credite interne si externe;

utilizarea alocatiilor bugetare pentru investitii, a subventiilor si transferurilor si a altor forme de sprijin financiar din partea statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale;

constituirea, administrarea si utilizarea fondurilor publice de catre autoritatile administrative autonome si de catre institutiile publice infiintate prin lege, precum si de organismele autonome de asigurari sociale ale statului;

situatia, evolutia si modul de administrare a patrimoniului public si privat al statului sau al unitatilor administrativ-teritoriale de catre institutiile publice, regiile autonome, companiile si societatile nationale, precum si concesionarea sau inchirierea de bunuri care fac parte din proprietatea publica;

constituirea, utilizarea si gestionarea resurselor financiare privind protectia mediului, imbunatatirea calitatii conditiilor de viata si de munca;

utilizarea fondurilor puse la dispozitia Romaniei de catre UE sau provenite din alte surse de finantare internationala;

alte aspecte stabilite prin lege.

Entitatile supuse controlului efectuat de catre Curtea de Conturi:

statul si unitatile administrativ-teritoriale, in calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile si institutiile lor publice, autonome sau neautonome;

BNR;

regiile autonome;

societatile comerciale la care statul sau unitatile administrativ-teritoriale, institutiile publice sau regiile autonome detin, singure sau impreuna, integral sau mai mult de jumatate din capitalul social;

organisme autonome de asigurari sociale sau de alta natura, care gestioneaza bunuri, valori dau fonduri, intr-un regim legal obligatoriu, in conditiile in care prin lege sau prin statutul propriu se prevede acest lucru;

alte categorii de persoane juridice daca:

- beneficiaza de garantii guvernamentale pentru credite, de subventii sau de alte forme de sprijin din partea statului, a unitatilor administrativ-teritoriale sau a institutiilor publice

- administreaza, in baza unui contract de concesiune sau inchiriere, bunuri apartinand domeniul public sau privat al statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale

- sunt societati de investitii financiare, asociatii sau fundatii care utilizeaza fonduri publice (iar controlul va viza doar aceste fonduri).

Ca urmare a efectuarii controlului, Curtea de Conturi poate decide:

suspendarea aplicarii masurilor care contravin reglementarilor legale din domeniul financiar, contabil si fiscal;

blocarea fondurilor bugetare sau speciale

inlaturarea neregulilor constatate in activitatea financiar-contabila controlata.

Alte atributii ale Curtii de Conturi:

de raportare - este obligata sa prezinte anual in fata Parlamentului Romaniei un raport public asupra activitatii desfasurate

de avizare: a proiectului bugetului de stat si a proiectelor de legi financiare (la solicitarea Senatului sau a Camerei Deputatilor); privind infiintarea de catre Guvern sau de catre ministere a unor organe de specialitate in subordinea lor

alte atributii: evaluarea activitatii de control propriu desfasurate de entitatile controlate; de a solicita rapoarte de la celelalte organe cu atributii de control financiar.

§.5. Metodologia si eficienta controlului financiar

Metodologia de control este un ansamblu de instrumente metodologice organice structurate, utilizate selectiv, diferentiat in functie de natura activitatilor supuse controlului financiar, a formelor de control aplicate.

Metodologia de control presupune o desfasurare succesiva pe mai multe etape:

formularea obiectivului sau obiectivelor controlului

stabilirea formelor de control care se vor efectua si a organelor competente

stabilirea surselor de informatii necesare controlului (documente primare, evidenta tehnico-operativa, evidenta contabila etc.)

aplicarea procedeelor si a tehnicilor (modalitatilor) de control

constarea abaterilor, a lipsurilor sau a deficientelor

intocmirea actelor de control in care se vor mentiona constatarile facute

modalitatile de finalizarea ale actiunii de control

constatarea eficientei controlului pe linia prevenirii, constatarii si inlaturarii abaterilor, a deficientelor, a lipsurilor si cea a perfectionarii activitatii supuse controlului.

Instrumente metodologice de efectuare a controlului financiar:

► studiul general prealabil

► controlul documentelor contabile

► controlul faptic

► analiza economico-financiara

► controlul total sau prin sondaj

► valorificarea constatarilor controlului.

Eficienta controlului financiar

Eficienta controlului este determinata de contributia sa la prevenirea si remedierea abaterilor, deficientelor si pagubelor, la perfectionarea ti eficienta activitatii economico-financiare.

Controlul financiar devine instrument eficient de conducere a activitatii, de prevenire a pagubelor, de aparare si dezvoltare a patrimoniului, daca se caracterizeaza prin fermitate, exigenta, obiectivitate si daca se exercita pe baza unor principii si reguli riguros fundamentate.

Eficienta controlului financiar depinde atat de temeinicia si realitatea constatarii abaterilor, cat si de fermitatea si legalitatea valorificarii constatarilor facute.

Factorul determinant al eficientei controlului financiar in constituie asigurarea unei ordini si a unei discipline cat mai riguroase in utilizarea fondurilor materiale si banesti.

§.6. Procedura de control financiar si finalizarea actiunilor de control financiar

In literatura de specialitate, procedura de control financiar a fost definita ca fiind un ansamblu de acte si operatiuni privind organizarea, desfasurarea si valorificarea rezultatelor actiunii de control.

Procedura de control presupune parcurgerea a mai multor etape:

1. selectarea unitatii care urmeaza sa fie controlata si selectarea activitatii care urmeaza a fi supusa controlului
2. pregatirea echipei de control financiar
3. prezentarea la unitatea supusa controlului si organizarea activitatii de control
4. desfasurarea propriu-zisa a activitatii de control financiar
5. redactarea si intocmirea actelor de control financiar
6. valorificarea rezultatelor de control.

Referitor la procedurile de control, legea - art. 89 Cod procedura fiscala - reglementeaza o serie de modalitati de realizarea a acestora:

controlul prin sondaj - consta in activitatea de verificare selectiva a documentelor si operatiunilor semnificative in care este reflectata activitatea economico-financiara.

controlul inopinat - consta in activitatea de verificare faptica si documentara, in principal ca urmare a unei sesizari cu privire la existenta unor fapte de incalcare a legislatiei fiscal-financiare.

controlul incrucisat - consta in verificare documentelor si a operatiunilor unei unitati in corelatie cu cele ale unei alte unitati.

Dupa efectuarea controlului financiar, conducatorii unitatilor controlate au obligatia sa ia masuri corespunzatoare care se concretizeaza in:

inregistrarea in contabilitate a rezultatelor controlului;

declansarea procedurilor specifice si emiterea actelor legale pentru recuperarea eventualului prejudiciu;

determinarea oricaror altor masuri pentru remedierea deficientelor si a abaterilor constatate si tragerea la raspundere a celor vinovati.

O actiune de control se poate finaliza prin constatarea unor pagube materiale, abateri de la normele legale, neindeplinirea obligatiilor catre bugete si fonduri speciale, sustrageri de valori materiale si banesti, conducerea si organizarea defectuoasa a evidentei financiar contabile etc.

De regula, constatarile rezultate in urma controlului sunt urmate imediat de masuri de remediere si inlaturare a neajunsurilor si abaterilor constatate. O actiune de control nu se considera incheiata pana nu se elimina toate deficientele constatate si se stabilesc masuri care sa duca la imbunatatirea practica a activitatii economico-financiare.

Finalizarea actiunilor de control, respectiv valorificarea constatarilor facute depinde de organul care a exercitat controlul, de conducerea agentului economic si de aplicarea solutiilor corespunzatoare, in functie de natura activitatii si a deficientelor sau a rezervelor de imbunatatire constatate.

Pentru finalizarea actiunilor de control se utilizeaza, in mod selectiv, diferentiat si corelat, in functie de aspectele concrete ale activitatilor sau obiectivelor supuse controlului, o serie de masuri, tehnici sau modalitati. In principal, se pune accent pe determinarea oricaror masuri necesare pentru remedierea si prevenirea repetarii deficientelor si abaterilor constatate si tragere la raspundere a persoanelor vinovate.

Una din cele mai frecvent utilizate modalitati de finalizarea a controlului financiar se refera la stabilirea raspunderii juridice a persoanelor care se fac vinovate de deficientele sau abaterile constatate. Raspunderea poate imbraca forma raspunderii disciplinare, a raspunderii contraventionale, civile delictuale, penale, materiale.

Actele de control financiar

Actele de control financiar sunt documentele intocmite de organele de control financiar in care se consemneaza rezultatele controlului financiar.

Actele de control financiar sunt[13]:

1. procesul-verbal de control financiar - este un act bilateral care se semneaza de catre organul de control financiar si de reprezentantul legal al agentului economic. In procesul-verbal de control financiar se vor consemna: neregulile constatate, cu precizarea concreta a actelor normative incalcate si cu determinarea exacta a influentelor financiare, bugetare si gestionare nefavorabile; persoanele care au savarsit incalcarile, calitatea acestora; masurile luate in timpul controlului sau cele dispune in sarcina agentului economic pentru fiecare neregula consemnata, termenul de indeplinire a acestora. Procesul-verbal de control financiar se comunica entitatii supuse controlului, data comunicarii fiind data inregistrarii la agentul economic. Entitatea supusa controlului are obligatia de a indeplinii masurile dispuse prin procesul-verbal de control financiar, in termenele si in conditiile stabilite, in caz contrar aplicandu-se sanctiunile stabilite prin lege.
2. procesul-verbal interimar - este un act bilateral care se semneaza de catre organul de control financiar si de reprezentantul legal al agentului economic si se intocmeste pentru unitatile subordonate entitatii. Este anexa la procesul-verbal de control financiar care se intocmeste pentru entitatea principala.
3. procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor - se incheie pentru acele fapte constatate si sanctionate care sunt stabilite in competenta organului de control financiar, in conditiile legii si ale regimului juridic al contraventiilor.
4. nota de constatare - se intocmeste atunci cand, in cursul efectuarii controlului se fac constatari a caror reconstituire nu mai este posibila ulterior sau in alte situatii apreciate de catre organul de control financiar. Se semneaza de catre organul de control financiar, de catre reprezentantul legal al entitatii supuse controlului si de catre persoanele la care se refera constatarea, precum si de martori, dupa caz. Este anexa la procesul-verbal de control financiar.
5. nota unilaterala - este documentul care se intocmeste atunci cand, in urma desfasurarii controlului financiar, nu s-au constatat nici o incalcare sau abatere de la legislatia financiar-fiscala sau eventualele constatari nu prezinta nici un grad de pericol si astfel nu este justificata intocmirea unui proces-verbal de control financiar.
6. nota de prezentare
7. raport de inspectie fiscala