Consideratii introductive - parafis fiscal

CONSIDERATII INTRODUCTIVE - PARAFIS FISCAL

1.1. Evolutii Istorice

Aparitia si evolutia paradisurilor fiscale are legaturi stranse cu istoria spalarii banilor care a prins radacini intr-o epoca in care rigoarea normelor morale era impinsa la paroxism.

Fenomenul spalarii banilor a inmugurit in epoca medievala, cand, condamnata de Biserica Catolica, camata era considerata o crima, un pacat capital, de o gravitate similara traficului cu droguri din ziua de astazi.

"Negustorii si camatarii" anticipau tehnicile moderne de ascundere, transferare si spalare a banilor. Cand negustorii negociau imprumuturi pe termen lung, umflau artificial rata de schimb, suficient cat sa acopere si plata dobanzilor, pretinzand ca acestea sunt un fel de recompensa pentru riscul asumat. Chiar daca termenul de 'spalare de bani' este de data relativ recenta, se poate aprecia ca, atat timp cat exista aceasta nevoie de a masca anumite transferuri financiare, fenomenul s-a produs la acea data.

Ingeniosi, camatarii si negustorii mai recurgeau la o tehnica de ascundere a dobanzilor interzise: priveau dobanda ca pe o penalizare pentru intarzierile survenite in returnarea sumelor imprumutate in baza unor acorduri stabilite cu clientii lor. Toti camatarii considerau dobanzile ca profituri reale, prin utilizarea a ceea ce, in prezent, se cheama firma fantoma.

Capitalul era imprumutat unei companii, apoi retras sub forma de profit, si nu de dobanda la imprumut, desi, in realitate, nu se realizase nici un fel de profit. Toate aceste trucuri prin care se urmarea inselarea autoritatilor bisericesti au in prezent echivalent in tehnicile de spalare a banilor. Formele primare de spalare a banilor descrise mai sus au evoluat cu timpul, ducand la ceea ce multi cred ca este o inventie a epocii moderne: paradisurile fiscale.

Operand intre Europa si America, piratii secolului al XVII-lea au fost primii utilizatori ai paradisurilor fiscale, care nu erau altceva decat locurile in care ei isi depuneau averile. Aparuse chiar o competitie intre statele mediteraneene in atragerea averilor piratilor, folosite uneori si drept 'moneda de schimb' pentru intoarcerea lor acasa.

Datele istorice arata ca un eveniment produs in 1612 poate fi considerat primul caz de amnistie a profiturilor ilegale: Anglia oferea piratilor care-si abandonau meseria atat libertatea deplina, cat si dreptul de a-si pastra banii. O idee redescoperita si aplicata trei secole mai tarziu de unele state contemporane in lupta cu traficantii de droguri.

Asadar, in ceea ce priveste paradisurile fiscale, istoria arata ca bazele acestora au fost puse cu multe secole in urma, ceea ce a urmat fiind mai mult o adaptare moderna a unei "piese clasice".

1.2. Notiunea de paradis fiscal si caracteristicile generale ale acestuia

Roger Brunet ne ofera o definitie a paradisurilor fiscale: numim paradis fiscal un teritoriu in care personele fizice si societatile comerciale considera ca sunt mai putin punctionate fiscal decat in alta parte

In limbajul curent, paradisuri fiscale sunt acele teritorii care ofera o gama larga de avantaje fiscale companiilor offshore inregistrate pe acest teritoriu. (Termenul original englez - tax haven - inseamna refugiu fiscal). O companie offshore poate functiona sub conditii de impozitare favorabile, numai daca este inregistrata intr-un paradis fiscal.

In concordanta cu principiul afirmat mai sus, compania trebuie bineinteles sa functioneze in afara teritoriului de inregistrare.

In paradisurile fiscale traditionale, functionarea companiilor este sustinuta de un mecanism legislativ extrem de bine organizat, aceasta insemnand ca, in tara respectiva, legea asigura conditii de impozitare favorabile companiilor offshore. Trebuie subliniat faptul ca, prin neplata impozitului, compania nu incalca legea, din contra, conform legii este scutita, partial sau total de plata impozitelor.

Denumirea de paradis fiscal, folosita intr-un domeniu larg in ultimii 20 de ani, tinde din ce in ce mai mult sa fie inlocuita prin aceea de paradis financiar sau, mai bine zis, de centru financiar international. In epoca noastra, astfel de termeni apar intr-adevar mai putini provocatori si mult mai discreti.

Paradisurile se impart in cinci tipuri: se poate alege aici domiciliul fiscal, locul de instalare a bazei de lucru, se poate trai, se pot castiga bani sau se poate obtine cetatenia.

Tarile - paradisuri fiscale se adreseaza fie persoanelor fizice, fie persoanelor juridice, fie ambelor categorii, in acelasi timp. Statele considerate ca fiind paradisuri fiscale constituie un refugiu pentru toate tipurile de societati cu scopul de a permite beneficiarilor sa reduca si respectiv chiar sa suprime in totalitate taxele la care sunt supusi, in deplina legalitate si de o maniera practic imposibil de controlat de catre serviciile fiscale din tara de origine.

In lume exista aproximativ 70 de paradisuri fiscale. Unele, dupa ce au disparut, asa cum este cazul Libanului, renasc ulterior. Altele, asa cum este cazul Elvetiei, sunt pe cale de disparitie sau au disparut de curand, cum este Hong Kong-ul. Concomitent, in alte locuri se nasc paradisuri noi. Subiect "fierbinte" prin excelenta, paradisurile fiscale sunt binecunoscute de turisti si de oamenii de afaceri (amintim aici nume precum: Andorra; Austria, vestita pentru secretul sau bancar; Monaco; Gibraltar etc.). Altele sunt totodata si adevarate paradisuri de vacanta: Caraibele, spre exemplu, cuprind un numar mare de state cu o fiscalitate privilegiata.

Pornind de la definitiile de mai sus, distingem urmatoarele caracteristici ale paradisului fiscal:

Ofera avantaje fiscale care nu ar fi putut fi obtinute de utilizatorii lor in tarile de rezidenta. Devenind rezidenti ai tarii paradis fiscal, sau instalandu-si sediul societatii sau alta entitate juridica, ei beneficiaza de taxele si impozitele tarii respective, deci veniturile si beneficiile vor fi impozitate mult mai redus decat in tarile lor de provenienta. Astfel tarile paradis isi asigura sursele de capital necesare expansiunii economice si echilibrului social.

Existenta unui secret sigur, protejat prin lege, referitor la operatiile comerciale si financiare realizate in aceste tari de persoanele sau societatile participante la aceste operatii.

Existenta unui sistem bancar dezvoltat care permite o buna dezvoltare permitand realizarea facila si rapida a operatiilor cu strainatatea, fara nici o restrictie.

Existenta unor mijloace de comunicatie functionand in bune conditii (telefon, fax, cabluri telegrafice, servicii aeriene) si cu strainatatea.

Absenta controlului schimburilor atat in ceea ce priveste nerezidentii cat si operatiile in devize straine.

O agresivitate continua in ceea ce priveste adaptarea legislatiei cu scopul atragerii capitalurilor si capitalistilor, organizand o veritabila campanie promotionala pentru tara paradis.

Existenta unor tratate fiscale pentru evitarea dublei impuneri a veniturilor intre paradisurile fiscale si alte state industrializate, tratate care reduc impozitele aplicate in mod normal investitorilor straini din tarile semnatare.

Avantajele oferite de paradisurile fiscale pot fi considerate si ca mijloace particulare de evaziune fiscala aflate la dispozitia detinatorilor de capitaluri si societatilor multinationale.

Paradisurile fiscale ofera posibilitatea unor evaziuni foare fine, puse la cale mai ales de institutii foarte respectabile.

Paradisurile fiscale se pot imparti in principale si secundare. In cadrul celor principale se pot identifica sase tipuri de tari.

● Tari care nu aplica niciun fel de impunere asupra veniturilor si cresterilor de capital pentru persoane fizice: Bahamas, Bahrein, Bermude, Insulele Cayman, Nauru, Saint-Vincent, Turks si Caicos, Vanuatu si Principatul Monaco.

● Tari in care impozitul pe venit sau beneficiu este stabilit pe o baza teritoriala: Costa Rica, teritoriul Hong Kong, Liberia, Malaiezia, Panama, Filipine, Venezuela, Marea Britanie. In aceste tari, contribuabilii beneficiaza de o exonerare a beneficiilor, obtinute prin operatiuni realizate in afara teritoriului.

● Tari in care cotele de impunere sunt mai putin ridicate: Liechtenstein, Elvetia, Insulele Virgine britanice, Antilele olandeze, Jersey, Irlanda.

● Tari care ofera avantaje specifice societatilor tip holding sau societatilor off-shore: Luxemburg, Singapore, Tarile de Jos.

● Tari care ofera exonerari fiscale industriilor create in vederea dezvoltarilor: Irlanda pentru societatile create inainte de 1 ianuarie 1981.

● Tari care ofera alte avantaje specifice anumitor societati: Antigua, Anguilla, Grenada, Jamaica, Barbados.

In paradisurile fiscale secundare se includ atat tari mici cat si tari industrializate, in care nivelul de impunere a anumitor forme de venit este ridicat, dar in care exista dispozitii legale cu caracter particular, care pot fi utilizate intr-o operatiune de tax planning de catre investitori.

Din categoria micilor entitati teritoriale sunt relevante urmatoarele exemplificari: Vatican, Republica Malteza, Polinezia franceza, Insulele Tonga, Insulele Maurice, Republica Djbouti, Haiti, Insulele Virgine, Jamaica, Taiwan. Acestea, fie ca nu aplica niciun fel de impunere fiscala, fie ca anumite venituri realizate de persoane fizice sau de societati nu sunt impuse, fie ca acorda exonerari pentru activitatile desfasurate de anumite societati, ori cotele sunt mult reduse.

Paralel cu lupta impotriva evaziunii si fraudei fiscale, tarile industrializate (SUA, Franta, Italia, Belgia, Austria) sunt tentate sa acorde facilitati fiscale atragatoare, prin acordarea de reduceri sau scutiri de impozite, pentru atragerea capitalului strain sau cresterea exporturilor.

Avantajele oferite de paradisurile fiscale

a) beneficii oferite de paradisurile fiscale persoanelor fizice: impozitarea nula sau scazuta.

b) beneficii oferite de paradisurile fiscale persoanelor juridice:

− in anumite tari, beneficiile sunt impozitate in anul imediat urmator realizarii lor, impozitul fiind calculat pe ansamblul beneficiilor nationale si straine. Acest fapt permite intreprinderilor care au filiale in strainatate sa intarzie impozitarea care este subordonata repatrierii beneficiilor.

− aceste tari sunt adesea folosite pentru a efectua tranzactii de brevete, marci si procedee de fabricatie, care constituie bunuri incorporate.

− folosirea unui paradis fiscal faciliteaza elaborarea si punerea in circulatie a documentelor comerciale justificand respectarea reglementarilor comerciale;

− investitiile realizate nu mai antreneaza impozite plus-valori in cazul cedarii lor;

− conturile in monede convertibile si secretul bancar pot usura obligatiile gestionarilor in perioada de fluctuatie a monedelor si a impozitelor pe dobanzi;

− infiintarea unei filiale intr-o asemenea tara permite o mai mare suplete si o discretie marita in gestiune;

− o filiala infiintata iintr-o asemenea tara poate fi utilizata de o intreprindere ca punct de cumparare pentru propriile sale marfuri, care vor fi revandute uzinelor din strainatate, profitandu-se de remizele obtinute fara a pierde beneficiul vanzarii;

− infiintarea unei filiale intr-un paradis fiscal permite cumpararea de material la pretul pietei locale, fapt care permite realizarea de beneficii neimpozabile.

− firmele mutinationale interesate sa devina propriul lor asigurator, infiinteaza companii de asigurari captive, datorita costurilor ridicate ale asigurarilor, precum si datorita caracterului neasigurabil al unora dintre activitatile lor.