Rezolvarea plangerii de catre procuror

Rezolvarea plangerii de catre procuror

Impotriva masurilor si actelor de urmarire penala poate face plangere orice persoana fizica sau juridica daca actele respective au adus o vatamare intereselor legitime ale acesteia (art.275 C.p.p.).

Legea a conditionat introducerea plangerii de cauzarea unei vatamari.

Exceptand incidenta cazurilor de nulitate absoluta prevazute de art.197 alin.2 C.p.p. vatamarea trebuie dovedita

Pentru a evita ca plangerea sa fie facuta in vederea tergiversarii rezolvarii cauzei se prevede ca introducerea acesteia nu suspenda aducerea la indeplinire a masurii sau actului atacat (exceptand situatia prevazuta de art.249¹ alin.2-4 C.p.p.).

In cazul ordonantei prin care procurorul a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului/inculpatului si aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ in conformitate cu art.18¹ C.p., introducerea unei plangeri in termenul prevazut de lege suspenda punerea in executare a sanctiunii amnezii (aceasta se face dupa expirarea termenului prevazut de art.149¹ alin.3).

Plangerea se poate introduce impotriva actelor efectuate sau masurilor dispuse de orice organ de urmarire penala.

Plangerea se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea de cercetare penala, daca este indreptata impotriva masurilor si actelor intreprinse de organul de cercetare penala.

Cand plangerea este indreptata impotriva actelor si masurilor intreprinse de procuror sau de organul de cercetare penala, pe baza dispozitiilor procurorului, plangerea urmeaza a se rezolva de conducatorul parchetului.

Daca plangerea vizeaza actele efectuate sau dispuse de conducatorul parchetului rezolvarea revine procurorului ierarhic superior (art.278). Potrivit art.62 si art.69 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara conducatorul unui parchet este subordonat conducatorului parchetului ierarhic superior din aceiasi circumscriptie, iar procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie exercita controlul asupra tuturor parchetelor.

Plangerea se poate depune fie direct la organul indreptatit a o rezolva fie la organul a carei activitate formeaza obiectul plangerii. Cand plangerea se introduce la acest ultim organ judiciar, legea instituie obligatia inaintarii ei, cu eventualele explicatii necesare, in termen de 48 ore de la primire, procurorului competent sa o solutioneze (art.276).

Pentru rezolvarea plangerii art.277 C.p.p. fixeaza procurorului competent un termen de cel mult 20 de zile de la primire.

Legea prevede si unele derogari.

a) potrivit art.140¹ C.p.p. impotriva ordonantei organului de urmarire penala prin care s-a luat masura retinerii se poate face plangere inainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii, la procurorul care supravegheaza cercetarea penala, iar impotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat aceasta masura se poate face plangere, inainte de expirarea celor 24 de ore, dupa caz, la conducatorul parchetului ori la procurorul ierarhic superior. Plangerea trebuie rezolvata inainte de expirarea celor 24 de ore.

b) in conformitate cu art.172 alin.6 C.p.p. aparatorul invinuitului sau inculpatului are dreptul de a se plange potrivit art.275-278 daca cererile sale nu au fost acceptate in situatiile prevazute la alin.2, 4 si 5 ale art.172. Procurorul competent este obligat sa rezolve plangerea in cel mult 48 de ore.

Procurorul care a rezolvat plangerea este obligat sa comunice persoanei interesate, indata dupa solutionare, despre modul in care a fost rezolvata plangerea.

Legea prevede ca pot fi contestate si solutiile de netrimitere in judecata.

In conformitate cu art.278 alin.3 in cazul solutiilor de netrimitere in judecata, plangerea trebuie introdusa in termen de 20 zile de la instiintarea persoanelor interesate potrivit art.228 alin.6, art.246 alin.1, art.249 alin.2.

Asupra modului de rezolvare a plangerii procurorul competent se pronunta dupa caz prin ordonanta sau prin rezolutie. Dispozitiile art.220 C.p.p. (infirmarea solutiei de neincepere a urmaririi penale) ori art.273 alin.1 C.p.p. (redeschiderea urmaririi penale in cazul solutiilor de incetare a urmaririi penale sau scoatere de sub urmarire penala) se vor aplica in mod corespunzator.

Verificarea legalitatii rechizitoriului se face in cursul urmaririi penale potrivit art.209 alin.5 sau in cursul judecatii potrivit art.300 ori cu prilejul judecarii fondului cauzei.

Situatii speciale. Impotriva ordonantei procurorului prin care s-a dispus luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea sau a masurii obligarii de a nu parasi tara invinuitul sau inculpatul poate face plangere si la instanta de judecata. Potrivit art.140² plangerea se face, in termen de trei zile de la luarea masurii, si se adreseaza instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond.

Prin Legea nr.281/2003 au fost modificate si completate si prevederile art.168 C.p.p. privind contestarea masurilor asiguratorii luate in cursul urmaririi penale.

Potrivit noilor reglementari invinuitul/inculpatul, persoana responsabila civilmente si orice alta persoana interesata se poate plange, atat procurorului cat si instantei de judecata, impotriva masurii asiguratorii luate in cursul urmaririi penale si impotriva modului de indeplinire a acesteia (procesul-verbal de sechestru incheiat de organele aratate la art.164 alin.1, 3, 4).

De asemenea, potrivit art.169 C.p.p. persoana vatamata si orice alta persoana care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate de la invinuit/inculpat sau de la orice persoana care le-a primit spre pastrare, se poate adresa potrivit art.168, pentru stabilirea acestui drept si restituirea lucrurilor.