Rezolvarea plangerii de catre instanta de judecata in cazul solutiilor de netrimitere in judecata

Rezolvarea plangerii de catre instanta de judecata in cazul solutiilor de netrimitere in judecata

Prin modificarile si completarile aduse Codului de procedura penala de catre Legea nr.281/2003 a fost extins controlul instantei de judecata asupra activitatii de urmarire penala.

Astfel, in cazul rezolutiei de neincepere a urmaririi penale ori dupa caz al ordonantei de clasare, scoatere de sub urmarire penala, incetare a urmaririi penale, persoana interesata, dupa rezolvarea nefavorabila a plangerii sale de catre procurorul ierarhic superior celui care a adoptat solutia de netrimitere in judecata, se poate adresa instantei de judecata.

Potrivit art.278¹ C.p.p., dupa respingerea plangerii reformulate conform art.278 impotriva solutiilor mai sus mentionate, persoana vatamata precum si orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate, pot face plangere la instanta de judecata careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.

Plangerea poate fi facuta in termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procurorul ierarhic celui care a emis actul atacat, a modului de rezolvare potrivit art.278.

Daca procurorul competent sa rezolve plangerea contra rezolutiilor sau ordonantelor de netrimitere in judecata - primul-procuror al parchetului de pe langa judecatorie/tribunal, procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, procurorul sef de sectie al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie ori procurorul ierarhic superior - nu a solutionat plangerea in termenul aratat de art.277/278, cele 20 zile curg de la data expirarii acestui termen.

In privinta solutiilor de neincepere a urmaririi penale, scoatere de sub urmarire penala, incetare a urmaririi penale si clasare, date de procuror anterior intrarii in vigoare a prevederilor art.278¹ (1.01.2004, potrivit art.11 din Legea nr.281/2003) termenul de introducere a plangere este de 1 an si curge de la data intrarii in vigoare a prevederilor art.278¹ daca nu s-a implinit termenul de prescriptie.

Dupa primirea sesizarii instanta cere dosarul de urmarire penala de la parchet, iar procurorul este obligat sa il trimita in termen de 5 zile.

Judecata poate avea loc numai daca persoana care a facut plangere precum si persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale au fost citate. Neprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica judecata. Cand instanta apreciaza ca este absolut necesara prezenta persoanei lipsa poate lua masuri pentru prezentarea acesteia.

Participarea procurorului este obligatorie.

La termenul fixat pentru judecata, instanta da cuvantul celor citati in urmatoarea ordine:

persoanei care a facut plangerea;

persoanei fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale;

procurorului.

Partile pot fi asistate de un aparator.

Judecand cauza instanta verifica rezolutia sau ordonanta atacata pe baza actelor de urmarire penala care au fost avute in vedere de procuror si pe care acesta si-a intemeiat solutia si a oricaror inscrisuri noi prezentate de procuror si parti; instanta nu poate dispune administrarea altor probe decat dupa retinerea cauzei spre rejudecare (art.278¹ alin.8 lit.c).

Instanta nu judeca infractiunea care a facut obiectul urmaririi penale ci verifica doar legalitatea si temeinicia rezolutiei sau ordonantei procurorului si pronunta una din urmatoarele solutii (art.278¹ alin.8 lit.a-c):

a)   respinge plangerea, prin sentinta, mentinand solutia procurorului (rezolutia sau ordonanta atacata).

In aceasta situatie persoana in privinta careia instanta, prin hotarare definitiva, a decis ca nu este cazul sa se inceapa ori sa se redeschida urmarirea penala, numai poate fi urmarita pentru aceiasi fapta, afara de cazul de cand s-au descoperit fapte sau imprejurari noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmarire penala si nu a intervenit unul dintre cazurile prevazute in art.10.

b)   admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si trimite cauza procurorului in vederea inceperii sau a redeschiderii urmaririi penale dupa caz. In aceasta situatie instanta este obligata sa arate motivele pentru care a dispus trimiterea cauzei procurorului, indicand totodata faptele si imprejurarile ce urmeaza a fi constatate si prin ce anume mijloace de proba.

c)   admite plangerea, prin incheiere, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si cand probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei retine cauza spre judecare, dispozitiile privind judecata in prima instanta si caile de atac aplicandu-se in mod corespunzator (art.287- art.408 C.p.p.).

Actul de sesizare a instantei ca prima instanta de judecata asemenea reglementarilor privind procedura plangerii prealabile (art.279 alin.2 lit.a) il constituie plangerea persoanei vatamate.

Aceasta plangere, constituie si actul de inculpare (actul de punere in miscare a actiunii penale).

Reglementarea prevazuta de art.278¹ alin.8 lit.c nu este aplicabila in cazul plangerii formulate de persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale. In acest caz controlul judecatoresc asupra rezolutiei sau ordonantei procurorului nu poate conduce la agravarea situatiei celui care a facut sesizarea potrivit art.278¹. Nu se poate concepe ca cel care pune in miscare actiunea penala sa fie chiar persoana impotriva careia s-a declansat procesul penal.

Hotararea instantei pronuntata potrivit art.278¹ alin.8 lit.a si b poate fi atacata cu recurs de procuror, de persoana care a facut plangerea, de persoana fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale precum si de orice persoane ale caror interese legitime sunt vatamate.

Instanta este obligata sa pronunte solutiile aratate in art.278¹ alineatul 8 lit.a-c in cel mult 20 de zile de la primirea plangerii. In raport de exprimarea "in cel mult" rezulta ca termenul de 20 de zile este un termen imperativ.

Instanta trebuie sa comunice de indata si motivat persoanei care a facut plangerea despre modul de rezolvare a acesteia, potrivit dispozitiilor alin.8 lit.a-c.

JURISPRUDENTA

DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE   Nr. 486 din 2 decembrie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 din Codul de procedura penala

MONITORUL OFICIAL NR. 105 din 6 martie 1998

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, prin Incheierea din 24 aprilie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 3.298/1997, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 278 din Codul de procedura penala, invocata de R.I.

In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 278 din Codul de procedura penala contravin art. 21 din Constitutie, care garanteaza accesul liber la justitie, deoarece nu exista cale de atac impotriva ordonantei procurorului de scoatere de sub urmarirea penala.

Exprimandu-si opinia in conformitate cu dispozitiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, instanta subliniaza ca principiul liberului acces la justitie nu este contrazis de institutia plangerii impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, in general, deci nici de aceea a plangerii contra actelor procurorului, in speta, a plangerii impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala, adresata procurorului ierarhic superior. Textul art. 278 din Codul de procedura penala, care reglementeaza o cale de atac specifica impotriva actelor procurorului, nu este neconstitutional, el nu interzice accesul liber la justitie in terminis.

In acelasi timp, in opinia instantei, se arata ca, de lege ferenda, ar fi necesara introducerea unui text prin care sa se dea posibilitatea partii nemultumite de solutia procurorului ierarhic superior, data plangerii sale, sa o atace la instanta competenta sa solutioneze fondul cauzei. Aceasta solutie ar fi conforma prevederilor art. 125 din Constitutie, care consacra principiul infaptuirii justitiei de catre instantele judecatoresti, precum si principiilor consacrate in conventii internationale privitoare la drepturile omului, la care Romania este parte si care, potrivit art. 11 alin. (2) din legea fundamentala, fac parte din dreptul intern. O astfel de modificare a Codului de procedura penala ar corespunde principiului separatiei puterilor.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile art. 278 din Codul de procedura penala, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, constata urmatoarele:

In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.

Potrivit dispozitiilor art. 278 din Codul de procedura penala, plangerea impotriva masurilor luate sau actelor efectuate de procuror se rezolva de prim-procurorul Parchetului, iar atunci cand masurile sau actele sunt ale acestuia, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior. Impotriva solutiei date plangerii, de catre prim-procurorul sau de procurorul ierarhic superior, legea nu prevede nici o cale de atac. Or, fiind vorba de acte si masuri luate de procuror in cursul procesului penal, acestea trebuie sa fie supuse nu numai controlului ierarhic, in cadrul Ministerului Public, dar si controlului din partea instantelor judecatoresti. De aceea, persoana nemultumita de solutia data plangerii sale in cadrul Ministerului Public are dreptul, potrivit art. 21 din Constitutie, de a se adresa justitiei, pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, iar dispozitia alin. (2) al aceluiasi articol din legea fundamentala precizeaza ca: 'Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept'. Asa fiind, dispozitiile art. 278 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care inchid calea persoanei, nemultumite de solutia data plangerii sale de catre Ministerul Public, de a se adresa justitiei.

Acest drept al persoanei este evident in cazul actelor prin care procurorul pune capat conflictului de drept penal, real sau aparent, cum sunt rezolutia de neincepere a urmaririi penale, art. 228 alin. 6 din Codul de procedura penala, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, art. 11 pct. 1 lit. b) si c) din Codul de procedura penala. Fiind vorba de acte prin care se infaptuieste justitia, este firesc ca acestea sa fie verificate si confirmate ori infirmate de instantele judecatoresti, singurele autoritati prin a caror activitate se realizeaza justitia [art. 125 alin. (1) din Constitutie].

Desigur, ar fi necesar o interventie a legiuitorului, prin care sa se reglementeze dreptul persoanei de a se adresa instantei de judecata competente, atunci cand este nemultumita de solutia data plangerii sale contra actelor procurorului.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

CURTEA

In numele legii

DECIDE:

Admite exceptia de neconstitutionalitate invocata de R. I. in Dosarul nr. 3.298/1997 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti si constata ca art. 278 din Codul de procedura penala este constitutional numai in masura in care nu opreste persoana nemultumita de solutionarea plangerii impotriva masurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta si care nu ajung in fata instantelor judecatoresti sa se adreseze justitiei in temeiul art. 21 din Constitutie, ce urmeaza sa se aplice in mod direct.

Definitiva si obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din 2 decembrie 1997.

DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE Nr. 354 din 23 septembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala

MONITORUL OFICIAL NR. 959 din 19 octombrie 2004

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 22 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 282/2004, Judecatoria Orastie a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata cu prilejul solutionarii unei plangeri impotriva solutiei procurorului de netrimitere in judecata.

In motivarea exceptiei autorul acesteia sustine ca textul de lege criticat, prevazand ca solutionarea plangerii se face pe baza actelor dosarului si a eventualelor inscrisuri noi prezentate, ingradeste dreptul de acces liber si plenar la justitie, precum si dreptul la aparare. Considera ca aceste dispozitii legale sunt contrare prevederilor art. 21 si din Constitutie, precum si celor ale art. 7 si din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice si ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Avocatului Poporului si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, republicata, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, , si din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, dispozitii ce au fost introduse prin art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, in urmatoarea redactare: 'Instanta, judecand plangerea, verifica rezolutia sau ordonanta atacata, pe baza lucrarilor si a materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi prezentate.'

In sustinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea urmatoarelor dispozitii constitutionale:

- Art. 11: '(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.

(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.

(3) In cazul in care un tratat la care Romania urmeaza sa devina parte cuprinde dispozitii contrare Constitutiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupa revizuirea Constitutiei.';

- Art. 20: '(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.

(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.';

- Art. 21: '(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.

(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.

(4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.';

- Art. 24: '(1) Dreptul la aparare este garantat.

(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.'

De asemenea, autorul exceptiei isi intemeiaza critica de neconstitutionalitate si pe dispozitiile urmatoarelor reglementari internationale:

Declaratia Universala a Drepturilor Omului

- Art. 7: 'Toti oamenii sunt egali in fata legii si au dreptul fara deosebire la o protectie egala a legii. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar incalca prezenta Declaratie si impotriva oricarei provocari la o astfel de discriminare.';

- Art. 8: 'Orice persoana are dreptul sa se adreseze in mod efectiv instantelor judiciare competente impotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce ii sunt recunoscute prin constitutie sau prin lege.'

Pactul international cu privire la drepturile civile si politice

- Art. 14: 'Toti oamenii sunt egali in fata tribunalelor si a curtilor de justitie. Orice persoana are dreptul ca litigiul in care se afla sa fie examinata in mod echitabil si public de catre un tribunal competent, independent si impartial, stabilit prin lege, care sa decida fie asupra temeiniciei oricarei invinuiri penale indreptate impotriva ei, fie asupra contestatiilor privind drepturile si obligatiile sale cu caracter civil. []'

Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale

- Art. 6 alin. 1: '1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. []'

Examinand exceptia de neconstitutionalitate si dispozitiile legale criticate, cu raportare la prevederile constitutionale si reglementarile internationale invocate, Curtea constata ca, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata, stabilirea competentei instantelor judecatoresti si procedurii de judecata reprezinta atributul exclusiv al legiuitorului.

In virtutea acestei competente, legiuitorul a conceput art. 278^1 din Codul de procedura penala ca un raspuns la necesitatea garantarii unei neingradite exercitari a dreptului de acces liber la justitie al oricarei persoane, pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime si a dreptului la aparare, prevazute atat in Constitutie, cat si in reglementarile internationale invocate de autorul exceptiei. Astfel, acest text de lege stabileste dreptul persoanei vatamate si al oricarei alte persoane ale carei interese legitime sunt vatamate de a face plangere impotriva solutiilor de netrimitere in judecata date de procuror, la instanta judecatoreasca careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, si reglementeaza procedura de judecare si de solutionare a plangerii.

Conform principiului oficialitatii procesului penal, instanta judecatoreasca poate fi legal sesizata pentru judecarea unei infractiuni, de regula, numai prin rechizitoriul parchetului. Cand procurorul refuza trimiterea in judecata, adoptand o solutie de clasare a cauzei, de neincepere a urmaririi penale, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, iar procurorul ierarhic superior respinge plangerea formulata impotriva solutiei, persoana vatamata ori alta persoana lezata in interesele sale legitime se poate adresa cu plangere justitiei. In cadrul judecarii unei asemenea plangeri, instanta judecatoreasca competenta urmeaza sa examineze legalitatea si temeinicia solutiei atacate. Asa fiind, este evident ca o asemenea examinare se poate face numai pe baza lucrarilor si a materialului dosarului cauzei, pe care s-a intemeiat si solutia data de procuror, precum si pe baza eventualelor inscrisuri noi prezentate. Instanta, nefiind sesizata pentru judecarea cauzei in fond, nu poate administra noi probe.

Judecand plangerea, instanta poate pronunta una dintre cele trei solutii prevazute de art. 278^1 alin. 8:

a) respinge plangerea, prin sentinta, mentinand solutia data de procuror, cand constata ca aceasta este legala si temeinica;

b) admite plangerea, prin sentinta, desfiinteaza solutia atacata si trimite cauza procurorului in vederea inceperii sau redeschiderii urmaririi penale, care urmeaza sa completeze urmarirea penala inainte de solutionarea finala a acesteia;

c) admite plangerea, prin incheiere, desfiinteaza solutia atacata si, considerandu-se legal sesizata prin plangere, intrucat la dosar sunt suficiente probe pentru judecarea cauzei, retine aceasta spre judecare. In acest caz se aplica, in mod corespunzator, dispozitiile procedurale privind judecarea in prima instanta si caile de atac.

De asemenea, Curtea apreciaza ca posibilitatea pe care art. 278^1 alin. 10 o da celui interesat de a ataca cu recurs sentinta prin care s-a respins ori s-a admis plangerea reprezinta o garantie in plus pentru liberul acces la justitie si dreptul la aparare.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, , , al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de D. L. in Dosarul nr. 282/2004 al Judecatoriei Orastie.

Definitiva si obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 23 septembrie 2004.

DECIZIA CURTII CONSTITUTIONALE Nr. 438 din 26 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedura penala

MONITORUL OFICIAL NR. 1264 din 29 decembrie 2004

CURTEA,

avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:

Prin Incheierea din 26 mai 2004, pronuntata in Dosarul nr. 935/2004, Tribunalul Constanta - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedura penala.

Exceptia a fost ridicata de recurenta F.C. in dosarul cu numarul de mai sus, avand drept obiect solutionarea unui recurs formulat impotriva unei sentinte penale pronuntate de Judecatoria Constanta, prin care s-a respins plangerea formulata de aceeasi parte in contra solutiei de neincepere a urmaririi penale fata de numitul Nicolae Chivu, cercetat pentru savarsirea infractiunii de rupere de sigilii prevazute de art. 243 din Codul penal.

In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca, potrivit textului criticat, instanta este obligata sa se pronunte asupra plangerii formulate in termen de 20 de zile. Acest termen este insa foarte scurt si nu permite tuturor persoanelor cercetate sa beneficieze de toate garantiile procesual penale la fel ca inculpatii trimisi in judecata prin rechizitoriu. Se creeaza astfel o vadita inegalitate intre cele doua categorii de persoane, cu atat mai mult cu cat se creeaza premisele unei solutii netemeinice, deoarece instanta de judecata nu poate, inlauntrul celor 20 de zile, sa examineze sub toate aspectele (asa cum o face in situatia in care este sesizata prin rechizitoriu) un dosar care contine mai multe volume.

Tribunalul Constanta - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata cu urmatoarea motivare:

Solutionarea cu precadere a acestor plangeri, pe baza procedurii speciale stabilite de legiuitor, impieteaza asupra unei bune desfasurari a judecatii, deoarece termenul scurt prevazut pentru judecare pune instantele de judecata in imposibilitatea de a raspunde cererilor de amanare formulate de parti in vederea pregatirii apararii si nu permite, de cele mai multe ori, respectarea dispozitiilor privind citarea partilor in procesul penal.

In conditiile textului legal criticat nu este posibila, in opinia instantei, desfasurarea procesului penal cu celeritate si cu respectarea tuturor drepturilor prevazute de lege, limitandu-se accesul la justitie al cetatenilor si incalcandu-se astfel dispozitiile art. 16 din Constitutie.

CURTEA,

examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:

Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, , si din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: 'Instanta este obligata sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de zile de la primire si sa comunice, de indata si motivat, persoanei care a facut plangerea, modul in care aceasta a fost rezolvata.'

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (1), potrivit carora 'Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.'

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin dispozitiile legale criticate s-a prevazut posibilitatea atacarii rezolutiilor sau ordonantelor de netrimitere in judecata dispuse de procuror, pe calea sesizarii instantei de judecata careia i-ar reveni, potrivit legii, competenta sa judece cauza in prima instanta.

Fiind vorba de dispozitii de procedura judiciara, pe care legiuitorul are competenta sa le adopte, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, exceptia ridicata in cauza nu ar putea fi admisa decat in cazul in care aceste dispozitii ar contraveni normelor si principiilor consacrate prin Legea fundamentala.

Sustinerea autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile legale atacate ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie privind egalitatea in drepturi, este nefondata, deoarece nu implica un tratament juridic diferentiat fata de persoane aflate in aceeasi situatie juridica.

Termenul de 20 de zile stabilit prin art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedura penala pentru solutionarea plangerii impotriva rezolutiei sau a ordonantei de netrimitere in judecata urmareste, in mod explicit, asigurarea celeritatii procedurii, stabilirea acestui termen nefiind de natura sa incalce prevederile constitutionale invocate. Tinand seama de natura cauzelor reglementate prin dispozitiile legale atacate, in care nu se judeca infractiunea care a format obiectul urmaririi penale, ci rezolutia sau ordonanta de netrimitere in judecata emisa de procuror, nu se poate pune problema inegalitatii de tratament in ceea ce priveste exercitarea dreptului la aparare al partilor din procesele in care instantele sunt investite cu judecarea unei fapte penale, in care judecatorii sunt chemati sa stabileasca existenta infractiunii, vinovatia si raspunderea juridica a persoanelor trimise in judecata. Situatiile juridice nefiind identice, diferenta de tratament juridic se justifica. Partile implicate in cauzele reglementate de art. 278^1 din Codul de procedura penala au posibilitatea sa se apere, fara nici o discriminare, prin mijloacele si limitele cerute de natura acestor cauze.

Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUTIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 12 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Federalcoop Constanta in Dosarul nr. 935/2004 al Tribunalului Constanta - Sectia penala.

Definitiva si general obligatorie.

Pronuntata in sedinta publica din data de 26 octombrie 2004.

Inalta Curte de Casatie si Justitie,

Decizia nr.2533 din 7 mai 2004

Nepublicata

Plangere contra actelor procurorului. Lipsa unei rezolutii sau ordonante a procurorului. Comunicare fara caracter procesual a parchetului.

Pot fi atacate cu plangere la instanta, potrivit art.278¹ C.p.p., dupa parcurgerea procedurii prevazute in art.275-278, rezolutiile si ordonantele de netrimitere in judecata date de procuror.

Comunicarile facute de parchet in afara cadrului procesual, fara adoptarea unor rezolutii sau ordonante de clasare, de neincepere a urmaririi penale, respectiv de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, nu pot fi atacate cu plangere conform art.278¹ C.p.p.

Inalta Curte de Casatie si Justitie

Decizia nr.4745 din 23 septembrie 2004

Nepublicata

Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Plangere adresata instantei. Trimiterea cauzei la procuror.

In cazul in care, prin rezolutia de neincepere a urmaririi penale, procurorul omite sa se pronunte asupra tuturor infractiunilor cu privire la care a fost sesizat, potrivit art.278¹ alin.8 lit.b C.p.p., solutia legala a instantei investite cu solutionarea plangerii impotriva unei astfel de rezolutii este aceea de admitere a plangerii, desfiintarea rezolutiei atacate si trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmaririi penale.

Inalta Curte de Casatie si Justitie,

Decizia nr.5572 din 28 octombrie 2004

Nepublicata

Instanta solutioneaza plangerea impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale prin incheiere numai in cazul prevazut in art.278¹ alin.8 lit.c C.p.p., cand admite plangerea, desfiinteaza rezolutia sau ordonanta atacata si, probele existente la dosar fiind suficiente pentru judecarea cauzei, o retine spre judecare. Atunci cand constata ca plangerea a fost facuta fara parcurgerea procedurii prevazute in art.278 C.p.p., instanta o respinge ca inadmisibila pronuntand o sentinta, iar nu incheiere.

CURTEA  SUPREMA DE JUSTITIE

Sectia penala

Decizia nr. 1419 din 12 martie 2004

Revista Dreptul nr.2/2005

Plangere impotriva actelor procurorului. Plangere adresata instantei. Citare

Judecarea plangerii impotriva rezolutiei sau ordonantei procurorului de netrimitere in judecata se face cu citarea persoanelor fata de care s-a dispus neinceperea urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire penala ori incetarea urmaririi, chiar daca judecata a avut loc inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 281/2003.

In acelasi sens decizia nr. 1420 din 12 martie 2004.

    Prin sentinta nr. 43 din 19 iunie 2003, Curtea de Apel Bucuresti, sectia I penala, a respins, ca nefondata, plangerea formulata de petitionarul B.W., in baza art. 278 C. proc. pen. si art. 21 din Constitutie, impotriva rezolutiei procurorului, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a unor invinuiti si neinceperea urmaririi penale fata de altii.

    In termenul legal prevazut in art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003, potrivit art. 278¹ alin. (10) C. proc. pen., intrat in vigoare la 1 ianuarie 2004, petitionarul a declarat recurs.

    Recursul este fondat.

    Dupa data introducerii plangerii, a judecarii acesteia in fond si inaintea solutionarii recursului, legea procesual penala a fost modificata, prin introducerea art. 278¹ C. proc. pen., intrat in vigoare la 1 ianuarie 2004.

    Cum art. 278¹ C. proc. pen., ca de altfel toate prevederile Codului de procedura penala sunt de imediata si stricta aplicare, in cauza se constata ca persoanele fata de care s-a dispus netrimiterea in judecata trebuie in mod obligatoriu citate, potrivit  art. 278¹ alin. (4) C. proc. pen.

    Se mai constata ca toate aceste persoane nu pot fi private de un grad de jurisdictie si citate direct in recurs, fiind, totodata, lipsite de apararea la care au dreptul, fata de acuzele ce li se aduc de catre petitionar, prin plangerile sale.

    In consecinta, recursul a fost admis si s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.

CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE

Decizia Sectiei penale nr.789 din 12 februarie 2002

Nepublicata

Plangere contra actelor procurorului. Rezolutie de respingere de catre parchet, in urma unei verificari administrative, a plangerii privind activitatea unor procurori. Plangere la instanta contra rezolutiei

In cazul in care plangerea unei persoane privind activitatea unor procurori a fost verificata pe cale administrativa si respinsa prin rezolutie de catre parchet, aceasta rezolutie neconstituind o masura sau un act de urmarire penala, ea nu poate fi atacata cu plangere la instanta.

    Prin incheierea din 9 noiembrie 2001, pronuntata in dosarul nr.495/P/F/2001, Curtea de Apel Brasov, sectia penala, a respins ca inadmisibila plangerea formulata de A.D. impotriva comunicarii primite de la Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, prin care i se aduce la cunostinta ca in urma verificarilor efectuate nu au rezultat date sau indicii ca procurorii vizatiar fi savarsit faptle reclamate.

    Instanta a motivat ca plangerea nu este admisibila, deoarece reclamatiile petentului nu au format obiectul unui dosar penal, ci au declansat o cercetare administrativa in conditiile art.121-131 din Legea nr.92/1992, conchizand  ca  intr-o asemenea situatie prevederile art.275-278 C.proc.pen. nu sunt aplicabile si, ca atare, nu este incidenta nici solutia Curtii Constitutionale data prin decizia nr.486 din 2 decembrie 1997 referitoare la neconstitutionalitatea dispozitiilor art.278 C.proc.pen.

    Recursul declarat de petitionar este nefondat.

    Din cuprinsul adreselor  Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie referitoare la plangerile formulate de petitionar impotriva unor procurori rezulta ca acestea, neavand caracterul unor plangeri sau denunturi in sensul prevederilor art.222 si art.223 C.proc.pen., nu au fost inregistrate ca dosare penale si nu au fost solutionate prin adoptarea unor solutii de neurmarire; ele au declansat numai o cercetare administrativa, in temeiul art.121-131 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca.

    Curtea constata ca, potrivit art.278 C.proc.pen., in masura in care a fost considerat constitutional prin decizia nr.486/1997 a Curtii Constitutionale, impotriva masurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta, persoana nemultumita de solutionarea plangerii se poate adresa justitiei in temeiul art.21 din Constitutie, ce urmeaza a se aplica in mod direct; dar nu orice masura luata de procuror poate fi astfel contestata, ci numai cea luata in cursul unei cercetari penale. Or, din actele mentionate mai sus rezulta ca aspectele sesizate de petitionar referitoare la activitatea celor doi procurori nu au format obiectul cercetarii penale, ci al unei anchete administrative, situatie in care prevederile art.278 C.proc.pen. si cele ale art.21 din Constitutie nu sunt aplicabile, astfel cum in mod legal a considerat Curtea de Apel Brasov prin incheierea atacata.

    Constatand ca incheierea prin care s-a respins ca inadmisibila plangerea petitionarului este legala, recursul  a fost respins.