Principiul oficialitatii

Principiul oficialitatii

Savarsirea de infractiuni da dreptul statului sa traga la raspundere penala pe infractor. In acelasi timp, legea prevede ca scopul procesului penal este constatarea la timp si in mod complet a faptelor penale. Rezulta ca organele judiciare au obligatia de a desfasura activitatea procesuala ori de cate ori s-a savarsit o infractiune. Pe acest temei se bazeaza existenta principiului oficialitatii sau obligativitatii.

Art.2 C.p.p. prevede ca actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.

Procesul penal incepe din oficiu, fara a fi nevoie de o sesizare venita din partea cuiva sau de o solicitare anume ca organul judiciar sa porneasca procesul.

Dupa inceperea urmaririi penale, procesul se desfasoara din oficiu, activitatile si masurile procesuale infaptuindu-se din initiativa organelor judiciare. Desi unele activitati se indeplinesc la cerere partilor, aceasta nu exclude posibilitatea, uneori chiar obligatia realizarii lor din initiativa organului judiciar.

Aplicarea oficialitatii face ca stingerea procesului penal sa aiba loc numai prin solutionarea definitiva a cauzei sau prin interventia unor imprejurari de natura a impiedica exercitarea in continuare a actiunii penale. Oficialitatea presupune excluderea posibilitatii pentru parti de a opri continuarea procesului penal, stingerea cauzei intrand exclusiv in atributiile organului judiciar.

In cadrul procesului penal nu se aplica principiul disponibilitatii, propriu, de regula, actiunii civile.

In procesul penal din tara noastra principiul oficialitatii cunoaste anumite exceptii. Acestea reprezinta uneori numai restrangeri ale principiului, alte cazuri ducand la o inlaturare aproape totala a oficialitatii. La principiul oficialitatii se formuleaza o rezerva de catre insusi art.2 care stabileste in alineatul 2 ca regula de baza inscrisa in aceasta norma devine implicabila cand legea dispune altfel.

O restrangere a principiului oficialitatii se manifesta daca legea nu permite organului judiciar sa declanseze actiunea penala din oficiu, fiind necesara o incuviintare sau autorizare prealabila. In aceste cazuri, in lipsa manifestarii de vointa din partea organului indrituit a da incuviintarea sau autorizatia, organul judiciar nu poate actiona, chiar daca are cunostinta despre savarsirea unei infractiuni.

In art.84 alin.2 din Constitutie se prevede imunitatea Presedintelui Romaniei. La aceasta dispozitie art.96 prevede o singura derogare potrivit careia Camera Deputatilor si Senatul, in sedinta comuna pot hotari punerea sub acuzare a sefului statului, pentru inalta tradare, cu votul a cel putin doua treimi din numarul total al membrilor Parlamentului.

Pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor membrii Guvernului pot fi urmariti penal. Dreptul de a cere o asemenea urmarire revine numai Camerei Deputatilor, Senatului si Presedintelui Romaniei (art.109 alin.2 din Constitutie).

In toate aceste cazuri, oficialitatea este ingradita numai in legatura cu declansarea actiunii, in sensul ca ulterior acelui moment procesul penal se desfasoara din oficiu, organele care au dat incuviintarea neintervenind in exercitarea actiunii penale.

Principiul oficialitatii nu se regaseste cand legea conditioneaza desfasurarea procesului penal de existenta unei plangeri prealabile facute de partea vatamata.

Institutia plangerii prealabile este intalnita numai in legatura cu anumite infractiuni, de regula cu o periculozitate sociala mai redusa, la care legiuitorul a inteles sa conditioneze intreaga represiune penala de atitudinea partii vatamate.

Actiunea penala se pune in miscare la plangere prealabila in cazul unor infractiuni ca: lovirea sau alte violente, vatamarea corporala, violarea de domiciliu, amenintarea, violarea secretului corespondentei, insulta, calomnia, abuzul de incredere etc.

Cand actiunea penala se pune in miscare in urma plangerii prealabile a partii vatamate, aceasta parte poate impiedica exercitarea actiunii prin retragerea plangerii.

Daca partea vatamata vrea sa opreasca exercitarea actiunii penale numai in privinta unui inculpat, poate interveni impacarea partilor. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala la infractiunile pentru care legea penala prevede expres aceasta posibilitate.

In vederea ocrotirii sporite a intereselor unor categorii de persoane incapabile, legea a dublat pentru anumite situatii disponibilitatea cu posibilitatea punerii in miscare din oficiu a actiunii penale. Astfel, potrivit art.131 alin.5 C.p. in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa, actiunea penala se pune in miscare si din oficiu.