Principiile fazei de judecata

Principiile fazei de judecata

Preliminarii. In faza de judecata, in afara regulilor de baza ale procesului penal inscrise ca atare in art. 2-8 C.p.p. se aplica si alte principii cuprinse in reglementarile internationale privitoare la drepturile omului si in Constitutia Romaniei care sunt proprii numai acestei faze si care se constituie in garantii ale legalitatii si impartialitatii judecatii.

Unele dintre principiile judecatii sunt de ordin organizatoric fiind inscrise in Constitutie, Legea privind statutul judecatorilor si procurorilor si Legea privind organizarea judiciara. Din aceasta perspectiva trebuie evocate ca definitorii reglementarile privind independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii, inamovibilitatea judecatorilor, distribuirea aleatorie a dosarelor.

Alte principii ale judecatii au in vedere aspecte de ordin procedural ale activitatii instantelor si sunt cuprinse in Codul de procedura penala. Aceste principii sunt: oralitatea, nemijlocirea, contradictorialitatea si publicitatea.

1. Independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii . Aflarea adevarului cu prilejul solutionarii cauzei penale impune in mod obligatoriu judecatorului o pozitie independenta fara influente sau presiuni exterioare care sa-l determine sa adopte o atitudine contrara. Art.124 alin.3 din Constitutie prevede ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii. O dispozitie asemanatoare se regaseste in Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, astfel cum a fost modificata si completata prin Legea nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei (art.2). In textul art.2 s-a mai adaugat ca judecatorii trebuie sa fie si impartiali si ca orice persoana, organizatie sau institutie este datoare sa respecte independenta judecatorilor.

Trebuie precizat ca independenta judecatorilor si supunerea lor numai legii se realizeaza numai in cadrul activitatii de judecata. In situatiile in care nu se pune problema solutionarii unei cauze, judecatorii se supun obligatiilor administrative.

Independenta judecatorilor mai presupune ca acestia sa nu fie interesati in privinta solutiei ce urmeaza a fi adoptata. Pentru aceasta legea a reglementat institutia incompatibilitatii (art.46-54 C.p.p.).

De asemenea, asupra judecatorilor nu pot fi exercitate interventii din partea organelor superioare cat si a altor autoritati publice. Pentru a se asigura desfasurarea normala a procesului legea a prevazut institutia stramutarii (art.55-61 C.p.p.).

Pentru a asigura o reala si efectiva independenta a judecatorului Constitutia (art.125 alin.3) si Legea nr.303/2004 (art.5) au instituit incompatibilitatea functiei de judecator orice alta functie publica sau privata cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior, Institutul National al Magistraturii, Scoala Nationala de Grefieri. De asemenea, judecatorii nu pot fi lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii si le este interzisa exercitarea activitatilor de comert cat si participarea la administrarea sau conducerea societatilor comerciale, civile, bancilor, etc. In sfarsit, judecatorilor li se interzice sa faca parte din partide sau formatiuni politice sau sa desfasoare/participe la activitati cu caracter politic (art.7 - 8 din Legea nr.303/2004).

Corolarul independentei judecatorilor il constituie prevederea referitoare la subordonarea fata de lege ceea ce exclude, in activitatea profesionala, orice alta subordonare.

Independenta judecatorului nu este nelimitata. Alinierea judecatorului la normele legale nu poate determina o rezolvare arbitrara sau chiar abuziva a cauzei. Pentru aceasta legislatia a prevazut institutia cailor de atac iar cand un judecator se face vinovat de savarsirea unei infractiuni este angajata raspunderea penala a acestuia ; judecatorii raspund si pentru pronuntarea unei condamnari pe nedrept sau pentru privarea de libertate ori restrangerea libertatii in mod nelegal .

2. Inamovibilitatea judecatorilor, constituie principala garantie a independentei judecatorilor si este consacrata expres in art.125 alin.1 din Constitutie.

Potrivit art.125 alin.1 judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, in conditiile legii.

Expresia "in conditii legii" semnifica o trimitere la Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor care stabileste continutul inamovibilitatii judecatorilor.

Reglementarile amintite precizeaza ca:

numirea in functie a judecatorilor se face de Presedintele Romaniei la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii dupa promovarea examenului de capacitate. Odata numit judecatorul se bucura de inamovibilitate neputand fi promovat, transferat, delegat, detasat, suspendat, sanctionat, eliberat din functie decat in cazurile expres prevazute de lege;

promovarea judecatorilor la instanta imediat superioara se face numai prin concurs organizat la nivel national de Consiliul Superior al Magistraturii prin Institutul National al Magistraturii; dupa desfasurarea concursului si comunicarea rezultatelor, Consiliul Superior al Magistraturii dispune in privinta promovarii judecatorilor declarati admisi;

numirea in functii de conducere la nivelul judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel se face prin concurs sau examen de Consiliul Superior al Magistraturii prin Institutul National al Magistraturii; dupa validarea rezultatelor Consiliul Superior al Magistraturii numeste judecatorii in functii de conducere pentru o perioada de 3 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singura data, in aceleasi conditii;

promovarea in functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie se face de Consiliul Superior al Magistraturii;

numirea in functii de conducere la Inalta Curte de Casatie si Justitie se dispune de Presedintele Romaniei la propunerea Consiliul Superior al Magistraturii;

revocarea din functiile de conducere la nivelul judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel se dispune de Consiliul Superior al Magistraturii pentru urmatoarele motive: exercitarea necorespunzatoare a atributiilor manageriale privind organizarea eficienta, comportamentul si comunicarea, asumarea responsabilitatii si aptitudinilor manageriale, precum si in cazul in care nu mai este indeplinita una din conditiile necesare pentru numirea in functia de conducere cat si in cazul aplicarii unei sanctiuni disciplinare; pentru aceleasi motive Presedintele Romaniei la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii dispune revocarea din functiile de conducere la Inalta Curte de Casatie si Justitie;

transferarea, suspendarea si sanctionarea judecatorilor se dispun numai de Consiliul Superior al Magistraturii;

delegarea, detasarea si transferul judecatorilor se face numai cu acordul acestora;

eliberarea din functie a judecatorilor se dispune de Presedintele Romaniei la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii in caz de: demisie, pensionare, aplicarea unei sanctiuni disciplinare, condamnare definitiva, etc.;

Judecatorii stagiari sunt numiti si eliberati din functie de Consiliul Superior al Magistraturii.

Mai trebuie mentionat ca potrivit art.95¹ din Legea nr.303/2004 judecatorii nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati decat cu incuviintarea Sectiei pentru judecatori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii .

3. Distribuirea aleatorie a cauzelor. Asigurarea impartialitatii in infaptuirea actului de justitie se realizeaza si prin introducerea unui criteriu obiectiv de distribuire a cauzelor.

In vederea eliminarii posibilitatii repartizarii dirijate a cauzelor, in legislatie au fost introduse prevederi care urmaresc stabilirea unor criterii obiective pentru repartizarea dosarelor de catre instante.

Principiul distribuirii aleatorii a dosarelor a fost consacrat prin Legea nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei care a modificat si completat si Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara .

Potrivit art.11 din Legea nr.304/2004 activitatea de judecata se desfasoara cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a cauzei, iar in textul art.53 se mentioneaza ca:

repartizarea cauzelor pe complete de judecata se face in mod aleatoriu, in sistem informatizat;

cauzele repartizate unui complet de judecata nu pot fi trecute altui complet de judecata decat in conditiile prevazute de lege.

Prevederile procedurale care asigura aplicarea efectiva a principiului sunt cuprinse in Regulamentul de ordine interioara a instantelor aprobat prin Hotararea nr.159/2004[9] a Consiliului Superior al Magistraturii. Regulamentul de ordine interioara a instantelor a fost modificat si completat prin Hotararea nr.71/2005 , a Consiliului Superior al Magistraturii. Monitorizarea aplicarii in practica a acestui sistem de distribuire a cauzelor la toate instantele se asigura de Consiliul Superior al Magistraturii.

4. Art.289 C.p.p. consacra oralitatea judecatii. Dupa opinia profesorului GHEORGHITA MATEUT oralitatea inseamna ca intreaga sedinta de judecata se desfasoara in forma verbala (prin viu grai); principiul oralitatii decurge din principiul inscris in art.287 alin.2 potrivit caruia instanta isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate in cauza; in vederea pronuntarii unei solutii juste instanta va retine nu numai ceea ce s-a consemnat ci si ceea ce s-a discutat cu ocazia dezbaterilor.

Oralitatea este asigurata prin modul in care legea prevede desfasurarea sedintei de judecata: presedintele dispune ca grefierul sa dea citire actului de sesizare (art.322), se procedeaza la ascultarea inculpatului si a celorlalte parti (art.323-326), a martorilor (art.327), sunt prezentate mijloacele materiale de proba (art.330), se da cuvantul procurorului (art.340) etc.

Instanta cand solutioneaza cauza trebuie sa tina seama si de aspectele exprimate oral in cursul sedintei.

Oralitatea sedintei de judecata nu exclude caracterul scris (consemnator, de documentare) al actelor de judecata. In reglementarea Codului de procedura penala, actele procesuale si procedurale efectuate in sedinta de judecata se consemneaza in scris, grefierul ia note cu privire la desfasurarea sedintelor , etc. (toate acestea adunate la un loc fac sa se contureze, ceea ce in vorbirea curenta desemneaza, dosarul cauzei).

De asemenea, pentru a veni in sprijinul judecatorilor, ca acestia sa poata aprecia cat mai obiectiv elementele dezbaterilor, art.342 C.p.p. da posibilitatea procurorului si partilor sa depuna concluzii scrise.

Principiul oralitatii se aplica in cursul oricarei judecati, exceptie facand cazul reglementat de art.391 care prevede posibilitatea admiterii in principiu a contestatiei in anulare, fara citarea partilor.

5. Nemijlocirea judecatii. Continuitatea sedintei de judecata. Prin nemijlocire, potrivit lui VINTILA DONGOROZ , se intelege ca actele procesuale si procedurale care dau continut sedintei de judecata trebuie indeplinite direct in fata instantei, in prezenta completului de judecata.

Alaturi de oralitatea procedurii de judecata, nemijlocirea in cursul judecatii decurge din reglementarea cu valoare de principiu inscrisa in art.287 alin.2 C.p.p.

Judecatorul trebuie sa perceapa direct probele. In acest scop trebuie sa ia legatura personal cu inculpatul, sa asculte nemijlocit martorii, sa ia contact cu expertii fara intermediari, sa perceapa direct mijloacele materiale de proba, etc.

Nemijlocirea implica cercetarea judecatoreasca si presupune readministrarea de catre instanta a probelor care au fost administrate in cursul urmaririi penale si administrarea de probe noi.

In considerarea acestui principiu este de dorit ca stabilirea situatiei de fapt sa se faca in asa fel incat intre izvorul probelor si cel care inregistreaza informatiile sa existe cat mai putine verigi intermediare.

Nemijlocirea sedintei de judecata este consfintita, in general, in art.289 C.p.p. la care se adauga si alte norme cu incidenta particulara.

In vederea asigurarii nemijlocirii, legea (art.292 alin.1 C.p.p., art.11 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara) a prevazut principiul continuitatii completului de judecata, cunoscut in doctrina sub denumirea de unicitatea completului de judecata.

Aceasta presupune, exceptand situatiile prevazute de art.292 alin.2 si 3, ca acelasi complet de judecata sa judece cauza de la inceput pana la sfarsit. Masura este necesara pentru ca judecatorii sa perceapa nemijlocit ceea ce s-a dezbatut in sedinta de judecata.

Potrivit art.52 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, schimbarea membrilor completului de judecata se face in mod exceptional pe baza criteriilor stabilite de Regulamentul de ordine interioara a instantelor.

TRAIAN POP arata ca "numai pe baza celor vazute si auzite la dezbateri in mod nemijlocit isi va intemeia judecatorul convingerea".

6. Contradictorialitate sedintei de judecata. Art.289 prevede expres ca judecarea cauzei se desfasoara in contradictoriu.

Potrivit profesorului ION NEAGU principiul contradictorialitatii consta in aceea ca toate probele administrate in fata instantei trebuie supuse discutiei partilor/aparatorului si procurorului. Aceasta constituie caracteristica de baza a procesului echitabil (art.6 CEDO).

Sistemul nostru procesual penal este contradictoriu fiindca in desfasurarea lui se contureaza doua actiuni paralele dar opuse: actiunea de tragere la raspundere penala si actiunea contrara, de aparare.

Contradictorialitatea devine manifesta numai dupa punerea in miscare a actiunii penale si indeosebi in faza de judecata pentru ca aici se impleteste cu celelalte trasaturi care sunt specifice judecatii: oralitatea, publicitatea, etc.

Principiul contradictorialitatii implica egalitatea de arme intre acuzare si aparare in asa fel incat sa se realizeze egalitatea acestora, prin acordarea posibilitatii procurorului si partilor/aparatorului de a actiona cu aceleasi mijloace procesuale (folosirea tuturor mijloacelor legale de opozitie fata de punctele de vedere adverse).

In acest fel orice chestiune asupra careia instanta urmeaza sa se pronunte trebuie supusa discutiei in contradictoriu intre acuzare si aparare. De asemenea, martorilor propusi de o parte li se pot pune intrebari de cealalta parte, probelor in acuzare li se pot opune probe in aparare etc.

In legatura cu acest aspect TRAIAN POP[17] arata ca "numai acele elemente/probe din proces pot fi luate in considerare la darea hotararii daca au fost invocate, ridicate si puse in discutie contradictorie in sedinta de judecata".

O alta cerinta a principiului contradictorialitatii se exprima prin separarea functiilor procesuale, in asa fel incat apararea, acuzarea si solutionarea cauzei penale sa fie atribuite unor subiecti procesuali diferentiati. Astfel, nu este posibil ca acelasi organ judiciar sa indeplineasca functia de acuzare cat si cea de solutionare a cauzei, aceasta nefiind de natura sa contribuie la aflarea adevarului.

O trasatura importanta a contradictorialitatii o reprezinta si faptul ca procurorul si partile trebuie sa fie prezente la judecata pentru a administra probe si combate pe cele ale adversarului. In acest sens, prezenta procurorului este de regula obligatorie, iar pentru parti a fost prevazuta prin lege o procedura de citare amanuntita. In cazuri expres prevazute de lege instanta poate statua fara prezenta partilor (ex.: art.391 alin.1).

7. Publicitatea sedintei de judecata. Potrivit art.127 din Constitutie sedintele de judecata sunt publice in afara cazurilor prevazute de lege. O dispozitie similara cuprinde si art.12 din Legea nr.304/2004. In Codul de procedura penala publicitatea sedintei de judecata a fost inscrisa ca principiu in art.290 alin.1, nefiind admisa prezenta in sala de judecata a minorilor sub 16 ani. In raport de normele mentionate publicitatea sedintei de judecata constituie o garantie a normalei desfasurari a judecatii si semnifica faptul ca, exceptand cazurile prevazute de lege, accesul la locul de desfasurare a judecatii este liber.

Principiul publicitatii se refera numai la sedinta de judecata nu si la alte activitati ale judecatii din afara sedintei care nu sunt publice (ex.: deliberarea este secreta fara nici o exceptie).

Dovada publicitatii sedintei de judecata, si a modului de pronuntare a hotararii rezulta din cuprinsul hotararii judecatoresti care trebuie sa cuprinda, printre altele, mentiunea ca sedinta a fost sau nu publica, respectiv ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica (art.305, art.357 C.p.p.).

Cerinta publicitatii sedintei de judecata este indeplinita chiar daca in timpul judecatii nu se afla in sala nici o persoana straina de persoanele chemate la judecata .

In cursul judecatii desfasurarea sedintei de judecata poate fi, in conditiile prevazute de lege, nepublica.

Potrivit art.290 alin.2 C.p.p. instanta la cererea procurorului, a partilor ori din oficiu, poate declara sedinta secreta, pentru tot cursul sau numai pentru o anumita parte a judecatii, daca dezbaterea publica ar fi de natura a aduce atingere unor interese de stat, moralitatii, demnitatii sau vietii intime a unei persoane. Declararea sedintei secrete se face in sedinta publica.

Legea a prevazut persoanele care pot participa la o asemenea sedinta. Acestea sunt - in afara completului de judecata, a procurorului si grefierului - partile, reprezentantii lor, aparatorii, alte persoane chemate de instanta in interesul cauzei.

Nepublicitatea sedintei de judecata este aplicabila si in cazul judecatii infractorilor minori (art.485).

La sedintele de judecata in cauzele privind infractiunile savarsite de minori pot asista - in afara inculpatului si a celorlalte parti - reprezentantul autoritatii tutelare, parintii, iar daca este cazul, tutorele, curatorul, persoana in ingrijirea careia se afla minorul, reprezentantul serviciului de reintegrare sociala a minorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate de pe langa instanta, aparatorul, precum si alte persoane a caror prezenta este considerata necesara de catre instanta.

Dupa ascultarea inculpatului minor care nu a implinit 16 ani, instanta poate dispune indepartarea lui din sala de judecata daca apreciaza ca cercetarea judecatoreasca si dezbaterile ar putea avea influenta negativa asupra minorului.

In doctrina s-a sustinut fara nici o rezerva ca dupa deliberare si luarea hotararii, pronuntarea hotararii se face intotdeauna, in conformitate cu art.310 C.p.p. in sedinta publica (deci si in cazurile in care sedinta nu a fost publica).

Nerespectarea dispozitiilor referitoare la publicitatea sedintei de judecata se sanctioneaza cu nulitate absoluta potrivit art.197 alin.2 C.p.

In practica judiciara s-a retinut ca probele stranse in cursul urmaririi penale pot servi numai ca temei pentru trimiterea in judecata a inculpatului, pentru a constitui temeiul pronuntarii unei hotarari judecatoresti ele trebuie verificate de instanta, in cursul cercetarii judecatoresti in conditiile art.289 si art.290 C.p.p., adica prin administrarea lor in sedinta publica, oral, nemijlocit si contradictoriu .