Principiile fundamentale ale procesului penal

Principiile fundamentale ale procesului penal

1.Principiul legalitatii procesului penal - acest principiu este o transpunere pe plan particular a principiului general al legalitatii consacrat prin Constitutia Romaniei (art. 51) in care se prevede ca "Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie".

Consacrat ca o regula de baza a procesului penal in atr.2 alin.1 se arata ca "Procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii potrivit dispozitiilor prevazute de lege".

Articolul 3 din legea nr. 92/1992 de organizare judiciara prevedea ca "judecatorii sunt inamovibili, independenti si se supun numai legi"i, iar in art.4 alin. 1 se arata ca "nimeni nu este mai presus de lege".

Art. 9 din legea nr.92/1992 prevede ca: " hotararile judecatoresti se pronunta in numele legii".

Legalitatea procesului penal impune respectarea intocmai de catre organele judiciare a competentei pe care o au precum si respectarea si asigurarea exercitarii drepturilor procesual ale partilor in vederea solutionarii corecte a cauzelor penale.

Principiul legalitatii este dublat de numeroase garantii procesuale si ori de cate ori nu au fost respectate cu ocazia dispunerii vreunei masuri procesuale ori a vreunui act procesual exista posibilitatea anularii lui. (art. 197 alin 1 C. pr. Pen.)iar cand vatamarea nu poate fi inlaturata nulitatea va capata caracter absolut (art. 197 alin.2).

In anumite cazuri subiecti oficiali care au incalcat legea pot fi trasi la raspundere civila, administrativa sau penala.

Sunt reglementate numeroase posibilitati de control sistematic si eficient prin care pot fi inlaturate actele procesuale si procedurale nelegale ca de exemplu : art. 216-220 c.pr.pen. care prevad ca intreaga activitate de urmarire penala este supravegheata de procuror.

Instanta de judecata are potrivit legii (art.300,332,333 c.pr.pen.) posibilitatea verificarii legalitatii activitatii de urmarire penala .

De asemenea instanta de judecata este controlata de catre instanta ierarhic superioara.

2.Principiul aflarii adevarului

Conform art.3 c.pr.pen. activitatile desfasurate in cursul procesului penal trebuie sa asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzelor precum si cu privire la persoana faptuitorului. Aflarea adevarului in procesul penal presupune o activitate de cercetare a unor fapte si imprejurari concrete ce au caracter obiectiv.

Aflarea adevarului in procesul penal este limitata la fapta si imprejurarile care fac obiectul probatiunii. Organele judiciare au obligatia sa pronunte solutii care sa reflecte adevarul.

Impotriva actelor procurorului, partea nemultumita poate formula plangere potrivit articolului 278 c.pr.pen. iar in cursul judecatii instanta poate extinde procesul penal conform art. 335 sau pot extinde actiunea penala conform art.336.

Solutiile pronuntate in prima instanta pot fi controlate in apel si recurs. Acest principiu trebuie aplicat si in stransa corelare cu protocolul aditional la Conventia Europeana privind Drepturile Omului (CEDO).

3.Prezumtia de nevinovatie

Pentru intaia oara prezumtia de nevinovatie a fot proclamata in legislatia S.U.A. si apoi in Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului(1789), ea a fost mai tarziu inscrisa si in art.11 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului adoptata de Adunarea Generala ONU din 10 dec. 1948.

Inscrierea acestei prezumtii in legislatia majoritatii statelor lumii a constituit o victorie impotriva conceptiilor potrivit carora ar exista criminali inascuti care au o predispozitie patologica.

In legislatia noastra prezumtia de nevinovatie este inscrisa in art. 66c.pr.pen., precum si in art. 23 din Constitutia Romaniei.

In dreptul nostru, invinuitul sau inculpatul nu trebuie sa-si dovedeasca nevinovatia, aceasta sarcina revenindu-le organelor judiciare; fiind o prezumtie relativa, prezumtia de nevinovatie poate fi rasturnata prin probe certe de vinovatie.

Cand se ajunge la indoiala asupra vinovatiei si aceasta indoiala nu este inlaturata dupa administrarea de noi probe, prezumtia nu este rasturnata, orice indoiala fiind in favoarea invinuitului sau inculpatului.(In dubio pro reo - orice indoiala profita inculpatului).

4.Principiul oficialitatii procesului penal (art.2 alin.2 c.pr.pen.

Conform art.2 alin.2 actele desfasurate in procesul penal se indeplinesc din oficiu afara de cazul cand prin lege se dispune alt fel.

Observam ca actele procesuale si procedurale care formeaza continutul procesului penal constituie o obligatie a organelor judiciare in conditiile in care acestea sunt sesizate in urmarirea si judecarea unor infractiuni.

Acest principiu este impus de necesitatea luptei impotriva fenomenului infractional ce nu se poate realiza decat atunci cand autoritatile publice si cele judecatoresti vor promova din oficiu activitatile judecatoresti in cauzele penale.

Oficialitatea procesului penal rezulta din continutul a numeroase dispozitii printre care art. exemplificam: art.228, 232, 262 c.pr.pen. in faza de urmarire penala, iar in faza de judecata: art. 313, 321, 322, 323, 324 c.pr.pen.

Oficialitatea fazei de punere in executare a hotararilor penale de condamnare ramase definitive este marcata prin art.418 care prevede obligatia primei instante de judecata de a a pune in executare hotararea instantei penale ramasa definitiva.

Acest principiu specific dreptului procesual penal se deosebeste de principiul disponibilitatii specific procesului civil prin aceea ca in cauzele civile partile pot dispune de actiunea civila exercitata in acel proces.

Pentru a garanta realizarea acestui principiu, normele de organizare si de competenta dispun inceperea procesului penal si continuarea actiunii de catre autoritatile publice ca o obligatie de serviciu.

Controlul exercitat prin intermediul cailor de atac asigura indeplinirea acestor cerinte ale principiului oficialitatii prin aceea ca actele efectuate cu incalcarea acestor cerinte sunt lovite de nulitate.

Principiul isi gaseste aplicarea atat in latura penala cat si in cea civila.

Art. 2 alin.2 admite in partea sa finala ca si in cadrul procesului penal sa-si gaseasca aplicarea unele elemente de disponibilitate.

Astfel, legea permite in anumite situatii cand partea vatamata poate decide daca este cazul sau nu ca inculpatul sa fie sau nu tras la raspundere penala.

In alte imprejurari procesul penal poate incepe sau nu de vointa unor autoritati ca in situatiile cand se cere autorizarea sau avizul prealabil. In alte situatii se cere avizil statului strain.

5.Principiul rolului activ

Conform art.4 c.pr.pen. organele de urmarire penala si instanta judecatoreasca sunt obligate sa aiba rol activ in desfasurarea procesului penal. La activitatea procesuala participa si partile din proces care pot sa-si aduca o contributie majora la aflarea adevarului, adica sa dea dovada de rol activ.

Pentru aplicarea corecta a acestiu principiu este necesar sa se afle adevarul in fiecare cauza penala atat in ceea ce priveste latura penala cat si latura civila, atat in ceea ce priveste fapta si pe faptuitorul ei in in acuzare dar si in aparare.

Principiul se poate realiza numai atunci cand organele judiciare sunt obligate prin lege sa dea dovada de rol activ in efectuarea tuturor actelor.

Organele de urmarire penala si instanta de judecata au obligatia sa explice tuturor partilor din proces care sunt modalitatile procesuale , drepturile procesuale pe care le au, sa le sprijine in realizarea acestor drepturi. Exemplificam: art.320- care prevede obligatia pt instanta de a arata partilor ca au dreptul de a formula cereri, de a ridica exceptii, modalitatile procesuale, de a pune concluzii, de a exercita caile de atac. Instanta are obligatia de a pune in discutia partilor , din oficiu, toate chestiunile de fapt si de drept ce ar fi de natura sa contribuie la aflarea adevarului, nu numai in ceea ce priveste invinuirea dar si apararea.

Art. 65 c.pr.pen. obliga instanta sa administreze din oficiu toate probele necesare aflarii adevarului.

Sarcina administrarii probelor revine organului de urmarire penala si instantei de judecata. Instanta are obligatia de a lamuri cauza pe baza de probe sub toate aspectele, atat in latura penala cat si civila, de a extinde procesul penal cu privire la noi fapte si la alte persoane.

Organele de control judiciar au obligatia din oficiu sa ia in considerare nu numai motivele de apel sau recurs invocate de cel ce a abuzat de calea de atac ci si alte motive de nelegalitate sau netemeinicie.

Organele de control au obligatia sa extinda o cale de atac exercitata de unul dintre participanti si asupra altor participanti care nu au uzat de respectiva cale daca hotararea este nelegala si netemeinica si fata de acestia.

Conform art. 333 c.pr.pen. daca organul de urmarire penala nu a dat dovada de rol activ, deci nu a lamurit cauza sub toate aspectele, instanta de judecata va dispune restituirea cauzei la parchet pentru completarea urmaririi penale.

6.Garantarea libertatii persoanei

Consacrat ca principiu fundamental inviolabilitatea persoanei consta in dreptul fiecarui om de a fi si de a se comporta liber, atingerea adusa atributelor putand fi facuta numai in cazurile si conditiile prevazute de lege.

Principiul este reglementat atat in Constitutia Romaniei cat si in art.5 c.pr.pen. care prevede ca: "in tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei". Nici o persoana nu poate fi retinuta sau arestata si nici nu poate fi supusa vreunei forme de restrangere a libertatii decat in cazurile prevazute de lege.

Art. 5 alin.3 se constituie intr-o garantie a libertatii persoanei fiind prevazuta posibilitatea de a solicita despagubiri cand s-a luat ilegal o masura de preventie. Art. 5 alin 5 prevede posibilitatea pt cei care au fost arestati preventiv sa ceara punerea in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.