Participantii in procesul penal - consideratii cu caracter introductiv

PARTICIPANTII IN PROCESUL PENAL - CONSIDERATII CU CARACTER INTRODUCTIV

Notiunea de participant in procesul penal

Sensurile participatiunii sunt diferentiate in dreptul penal si cel procesual penal si nu trebuie confundate. Astfel, in dreptul penal notiunea reuneste persoanele care contribuie la savarsirea unei infractiunii (autori, instigatori, complici). Dimpotriva, dreptul procesual penal cuprinde in notiunea de participanti subiectii care desfasoara activitatea impreuna in cadrul procesului penal.

Pentru realizarea dreptului sau de a trage la raspundere penala statul organizeaza si reglementeaza activitatea procesuala, desemnand anumite organe care participa la aceasta activitate si pe care le investeste cu functii procesuale.

Savarsirea infractiunii se rasfrange asupra unor persoane, care fie ca raspund pentru faptele lor, fie ca au de realizat anumite drepturi care izvorasc din savarsirea faptei penale. Aceste persoane sunt direct interesate in desfasurarea si solutionarea cauzei penale, avand calitatea de parti, intrucat in privinta unora este angajata raspunderea penala sau civila, iar altii isi manifesta vointa de a obtine, pe calea procesului penal, satisfacerea drepturilor lezate prin infractiune.

In sfarsit, la proces participa o serie de persoane care, fara a fi interesate in cauza, desfasoara o activitate de natura a ajuta realizarea sarcinilor procesului penal.

Organele care participa in cauza penala sunt: instanta de judecata, Ministerul Public si organele de cercetare penala.

Sunt parti in procesul penal: inculpatul, partea vatamata, partea civila si parte civilmente responsabila.

Aparatorul are o pozitie speciala intre participanti, pentru ca desi nu este interesat in cauza direct, in nume propriu, se situeaza pe pozitia partii careia ii acorda asistenta juridica.

Alte persoane care participa in cauza penala sunt: martorii, martorii asistenti, expertii, interpretii, agentii procedurali etc.

In sens larg, notiunea de participanti in procesul penal cuprinde toate categoriile aratate mai sus: organe judiciare, parti si alte persoane. Sensul este folosit mai putin frecvent si nu are o acceptiune tehnica, intrucat presupune reunirea in aceasta notiune a tuturor celor care iau parte la proces.

Notiunea de specialitate este mai restransa, ingloband numai organele judiciare, partile si aparatorul. Acesta este sensul care se va folosi in continuare, urmand ca ceilalti subiecti sa fie examinati in capitolele corespunzatoare pozitiei lor procesuale.

Participantii la activitatea judiciara intra in raporturi juridice procesual penale avand in mod corespunzator calitatea de subiecti ai acestor raporturi. De aceea, participantii mai poarta si denumirea de subiecti procesuali.

Intrucat procesul penal se desfasoara in conditiile principiului oficialitatii, in literatura de specialitate subiectii procesuali au fost clasificati, tinand seama si de acest criteriu, in subiecti oficiali si subiecti particulari.

Subiectii oficiali sunt: judiciari (judecatorii, procurorii, lucratorii din aparatul organelor de cercetare) si extrajudiciari (persoane cu atributii de inspectie de stat, organele de control, comandantii de nave si aeronave etc.).

Subiectii particulari sunt: principali respectiv partile si secundari, toti ceilalti participanti.

Succesori, reprezentanti si substituiti procesuali

In desfasurarea procesului penal partile pot sa nu fie prezente la una sau mai multe activitati sau uneori sa absenteze cu totul drepturile si obligatiile acestora fiind preluate de alti subiecti procesuali care ii inlocuiesc. Pot fi asemenea subiecti procesuali: succesorii, reprezentantii si substituitii procesuali.

Este de retinut ca asemenea inlocuiri nu sunt ingaduite de lege decat in ceea ce priveste subiectii principali ai cauzei penale.

Succesorii. In procesul penal succesorii pot interveni numai in cadrul laturii civile. Decesul partilor implicate in latura penala nu permite inlocuirea acestora cu alte persoane. Raspunderea penala fiind strict personala, decesul inculpatului este o cauza care impiedica exercitarea in continuare a actiunii penale si duce la stingerea cauzei penale. De asemenea, dreptul partii vatamate de a participa in proces fiind un drept personal se stinge odata cu moartea acesteia.

Succesorii subiectului activ al actiunii civile pot fi introdusi in cauza numai daca decesul a avut loc dupa ce actiunea civila a fost pusa in miscare. In caz contrar tragerea la raspundere civila a acestor persoane se poate realiza numai in cadrul unui proces civil.

Succesorii vor fi introdusi in cauza in cazul decesului unei persoane fizice. Daca una din parti este o persoana juridica, in caz de reorganizare a acesteia, se introduce in cauza organizatia succesoare in drepturi, iar in caz de desfiintare sau de dizolvare se introduc in cauza lichidatorii (art.21 C.p.p.).

Reprezentantii. Activitatea procesuala presupune prezenta si participarea activa in cauza a partilor, care in mod obisnuit isi realizeaza drepturile si promoveaza interesele in masura in care sunt de fata. Pentru a da o continuitate pozitiei partilor chiar in situatia in care ele lipsesc, legea permite ca acestea sa fie reprezentate. Reprezentantii sunt deci persoane imputernicite in cadrul procesului penal sa participe la actele procesuale in numele si in interesul unei parti din proces.

Prin reprezentare judiciara se intelege situatia in care o persoana indeplineste actele procesuale si participa la raporturile procesuale nu in nume propriu, ci in numele titularului sau obligatiei litigioase.

Reprezentantii pot indeplini toate actele procesuale care stau la indemana partii cu exceptia acelora care au caracter personal. De pilda, in cadrul cercetarii judecatoresti, instanta nu poate asculta in locul inculpatului absent pe reprezentantul acestuia si nici sa-i acorde la sfarsitul dezbaterilor beneficiul ultimului cuvant.

Cand la o activitate procesuala participa in locul partii reprezentantul acesteia, se aplica regimul juridic corespunzator situatiei in care ar fi fost de fata insasi persoana reprezentata. In practica judiciara s-a decis ca pentru partea civila care a lipsit atat la dezbateri cat si la pronuntare, fiind insa reprezentata de un aparator ales, termenul de declarare a caii de atac curge de la pronuntarea sentintei - ca si cum partea ar fi fost prezenta in cursul judecatii - si nu de la data comunicarii hotararii.

Reprezentarea este legala sau obligatorie si conventionala sau voluntara.

Reprezentarea legala presupune participarea in proces in mod necesar a unei persoane desemnate de lege in locul partii interesate, care nu are indrituirea de a sta in cauza in mod nemijlocit ci numai interpus prin intermediul reprezentantului sau legal. Astfel, o persoana juridica sau orice unitate dintre cele prevazute in art.145 C.p. nu poate sta in procesul penal in calitate de parte civila sau parte civilmente responsabila decat prin intermediul reprezentantului ei legal. De asemenea, cand persoana vatamata nu are capacitatea de exercitiu participa in procesul penal, in ambele sale laturi, numai prin reprezentantul legal.

In anumite cazuri poate exista chiar pentru inculpat o reprezentare legala obligatorie. Astfel, potrivit art.134 alin.3 C.p.p. cand inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia rogatorie dispune desemnarea unui aparator din oficiu care il va reprezenta.

Reprezentarea conventionala neavand caracter obligatoriu este lasata la aprecierea partilor care folosesc aceasta institutie atunci cand inteleg ca in absenta lor activitatea procesuala sa poata continua - ca si cum ele ar fi prezente - interesele celor lipsa fiind promovate si actele procesuale indeplinite de reprezentantul conventional. Acesta este deci un mandatar sau un procurator care desfasoara activitatea in virtutea unui mandat judiciar sau unei procuri speciale.

In literatura de specialitate este mentionata si reprezentarea tehnica ca o modalitate deosebita de reprezentare realizata de catre aparator.

Pentru ca aparatorul sa detina si calitatea de reprezentant este necesara o imputernicire speciala.

Fata de mandatul de reprezentare dat de parte unei persoane oarecare, reprezentarea de catre aparator cuprinde si dreptul de a pune concluzii, care este un drept exclusiv al avocatului nu si al altor reprezentanti.

In faza de urmarire penala reprezentarea invinuitului sau inculpatului este posibila numai la acele acte de urmarire penala la care legea indica expres aceasta. Astfel, potrivit art.104 C.p.p. cand invinuitul sau inculpatul se afla in stare de retinere sau este arestat si nu poate fi adus la o ridicare de obiecte sau perchezitie, la activitatea respectiva acesta poate fi reprezentat; la fel, in cazul cercetarii la fata locului cand invinuitul sau inculpatul este retinut sau arestat, daca nu poate fi adus la cercetare organul de urmarire penala ii pune in vedere sa fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea (art.129 C.p.p.).

Potrivit art.174 C.p.p. in cursul judecatii invinuitul sau inculpatul cat si celelalte parti pot fi reprezentati, cu exceptia cazurilor in care prezenta invinuitului sau inculpatului este obligatorie (ex. art.314 C.p.p.).

Chiar si in cazurile cand legea permite reprezentarea, daca instanta considera necesara prezenta invinuitului sau inculpatului la judecata dispune aducerea lui.

Substituitii procesuali. In anumite activitati partile pot fi inlocuite de alti subiecti a caror interventie produce aceleasi afecte ca si cel insasi al partii. Acesti subiecti au calitatea de substituiti procesuali.

Substituitii procesuali sunt subiecti eventuali si sporadici ai procesului penal pentru ca participarea lor este intamplatoare si restransa la relativ putine activitati. Astfel, in introducerea unei plangeri la organul de urmarire penala in locul celui vatamat se poate substitui copilul major pentru parinti precum si unul din soti pentru celalalt (art.222 C.p.p.). De asemenea, unul din soti poate fi substituit procesual al celuilalt sot la declararea apelului, atunci cand acesta are calitatea de inculpat (art.362 C.p.p.).

Substituitul procesual nu actioneaza in virtutea unei obligatii legale sau conventionale ca in cazul reprezentantullui, ci in baza dreptului sau propriu. De aceea, substituitul apreciaza liber daca intervine in procesul penal, fara a raspunde vreodata de pasivitate sau neglijenta.

Substituitii procesuali sunt subiecti procesuali care exercita drepturi proprii, dar in valorificarea unor interese ale altora.