Nulitatea actelor juridice

Nulitatea actelor juridice

Nulitatea este o sanctiune care intervine dupa infrangerea dispozitiei legale lipsind actul juridic de efectele in vederea carora a fost incheiat.

Cauzele nulitatii sunt anterioare sau concomitente incheierii actului juridic.

Conceptia dreptului nostru despre nulitate se fundamanteaza pe ideea ca ori de cate ori este posibil actul juridic trebuie sa fie salvat de la desfiintare. Urmarile nulitatii trebuie sa fie limitate strict la clauzele incluse cu nesocotirea dispozitiilor legale. In aceeasi conceptie, tot ce este contrar legii nu poate produce efecte dar tot ce este in concordanta cu legea urmeaza sa-si conserve validitatea.

Conceptia dreptului civil roman contemporan potrivit careia nulitatea este in principiu partiala si remediabila se intemeiaza pe argumente desprinse din texte legale si anume: potrivit art.1008 Cod civil conditia imposibila sau contrarie bunelor moravuri sau prohibita de lege este 'nula si desfiinteaza conceptia ce depinde de dansa', dar conventia poate supravietui in considerarea altei cauze care sa o justifice.

Art.1 alin.3 din Decretul 167/1968 dispune: orice clauza care se abate de la reglementarea legala a prescriptiei este nula. Deci este declarata nula numai clauza ilegala nu si actul juridic civil in intregul sau care poate sa-si produca efectele.

In dreptul civil contemporan nulitatea partiala constituie regula, iar nulitatea totala exceptia.

Functiile nulitatii

Ca institutie de drept civil nulitatea indeplineste o functie preventiva cat si una sanctionatorie.

Functia preventiva consta in amenintarea cu distrugerea efectelor actului juridic daca acesta se incheie cu nesocotirea conditiilor sale de validitate.

Functia sanctionatorie intervine dupa incheierea actului juridic avand drept scop fie inlaturarea efectelor contrare legii pe care le contine acest act, fie inlaturarea actului in totalitate daca nu este posibila indepartarea clauzelor stipulate in nesocotirea unor dispozitii imperative ale legii.

Clasificarea nulitatii actelor juridice > criterii de clasificare:

1) In raport de natura interesului ocrotit de lege si de regimul juridic, nulitatea poate fi absoluta sau relativa.

Nulitatea absoluta este sanctiunea ce intervine in caz de nerespectare cu ocazia incheierii unui act juridic a unei norme de drept care ocroteste un interes general public.

Nulitatea relativa este sanctiunea ce intervine in caz de nerespectare cu ocazia incheierii unui act juridic a unei norme ce ocroteste un interes particular privat, individual ori personal.

Pentru nulitatea absoluta folosim expresiile: 'nul' sau 'nul de drept', in timp ce pentru nulitatea relativa folosim termenul 'anulabil' sau 'care poate fi anulat'.

2) In raport de intinderea efectelor, nulitatea poate fi totala sau partiala.

Nulitatea totala este aceea care desfiinteaza actul juridic in intregime.

Nulitatea partiala desfiinteaza numai acele efecte ale actului juridic care nesocotesc legea, actul juridic ramane in fiinta producand celelalte efecte.

3) In raport de modul de reglementare, nulitatea este expresa sau virtuala.

Nulitatea expresa, mai este numita si textuala sau explicita, este cea prevazuta anume intr-o dispozitie legala. De exemplu art.822 Cod civil prevede: 'este nula orice donatiune facuta cu conditii a caror indeplinire depinde numai de vointa donatorului'; art.30 din Codul familiei dispune: 'bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor. Orice conventie contrara este nula'.

Nulitatea virtuala sau numita si implicita sau tacita, este aceea care rezulta in mod neindoielnic din felul de exprimare a normelor legale sau din scopul acesteia.

Astfel, art.795 Cod civil prevede ca: 'imparteala de ascendent se poate face prin acte intre vii sau prin testament cu formele, conditiile si regulile prescrise pentru donatiuni intre vii si pentru testament'. Daca nu s-au respectat aceste conditii, actul juridic este nul.

Cauzele de nulitate

Cauze de nulitate absoluta. Atrag nulitatea absoluta a actului juridic civil urmatoarele situatii:

Cand se incalca dispozitiile legale referitoare la capacitatea civila a partilor si acestea pot imbraca doua forme:

nerespectarea de unele persoane a incapacitatii speciale la care sunt supuse pentru ocrotirea unui interes social general; de exemplu art.1309 Cod civil pentru judecatori, procurori si avocati care sunt opriti sa gestioneze drepturi litigioase.

lipsa capacitatii de folosinta din cauza nerespectarii principiului specialitatii capacitatii de folosinta de catre persoanele juridice.

Cand actul este lipsit de un element esential sau o conditie esentiala de catre validitatea lui-nerespectarea formei ceruta ad validitatem.

Cand obiectul actului juridic este ilicit sau imoral.

Cand cauza actului juridic este ilicita sau imorala.

Cand forma ceruta de lege in mod obligatoriu nu a fost respectata de parti.

Cand au fost nesocotite dispozitiile imperative ale legii, ordinea publica si bunele moravuri.

Cand lipseste autorizatia administrativa sau aceasta nu este valabila intrucat s-a acordat cu incalcarea legii.

Cand prin actul juridic incheiat s-a fraudat legea.

Cauze de nulitate relativa. Atrag nulitatea relativa a actului juridic civil urmatoarele situatii:

v    Cand consimtamantul exprimat in actul juridic a fost viciat prin eroare, dol, violenta sau leziune.

v    Cand a lipsit discernamantul uneia din parti, in momentul incheierii actului juridic.

v    Cand actul juridic a fost incheiat de persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa fara incuviintarile legale.

v    Cand actul juridic a fost incheiat cu nesocotirea unor interdictii legale prevazute in scopul ocrotirii unor interese particulare, individuale, personale cum este cea prevazuta de art.1307 Cod civil - interdictia vanzarii-cumpararii intre soti.

Regimul juridic aplicabil nulitatilor

Desi efectul nulitatii este acelasi si anume ineficacitatea actului juridic, exista deosebiri de regim intre nulitatea absoluta si cea relativa, in functie de interesul ocrotit care poate fi general sau particular.

Regulile care guverneaza regimul juridic al nulitatii absolute:

a) Nulitatea absoluta poate fi invocata de orice persoana interesata care poate fi, fie una din partile actului juridic fie avinzii-cauza ai partilor, procurorul si chiar instanta din oficiu.

Tertii care sunt straini de actul juridic vor putea invoca nulitatea absoluta in masura in care actul juridic le este opozabil deoarece numai atunci se bucura de un interes ocrotit de lege.

b) Actiunea in nulitate absoluta este imprescriptibila. Art.2 din Decretul 167/1958 privitor la prescriptia instinctiva prevede: 'Nulitatea unui act juridic poate fi invocata oricand, fie pe cale de actiune fie pe cale de exceptie'.

Actiunea in nulitate absoluta este o actiune in constatare care opereaza in puterea legii din momentul incheierii actului.

c) Nulitatea absoluta nu poate fi acoperita prin confirmarea actului.

Regulile care guverneaza regimul juridic al nulitatii relative:

a) Nulitatea relativa poate fi invocata numai de persoana ocrotita de dispozitia legii ce prevede nulitatea.

Nulitatea relativa poate fi invocata si de procuror in masura in care actiunea in anulare nu are un caracter strict personal.

b) Actiunea in anulabilitate (in nulitate relativa) este supusa prescriptiei extinctive.

Termenul de prescriptie este de trei ani si el incepe sa curga in mod diferit. Art.9 din Decretul 167/1958 prevede: 'Prescriptia dreptului la actiune in anularea unui act juridic pentru violenta incepe sa curga de la data cand aceasta a incetat. In caz de viclenie sau eroare sau in celelalte cazuri de anulare prescriptia incepe sa curga de la data cand cel indreptatit, reprezentantul sau legal sau persoana chemata de lege sa-i incuviinteze actele a cunoscut cauza anularii, insa cel mai tarziu la implinirea a 18 luni de la data incheierii actului'.

Actiunile nepatrimoniale sunt in principiu imprescriptibile. Dupa implinirea termenului de prescriptie dreptul la actiune in anularea actului juridic se stinge dar nulitatea relativa poate fi invocata pe cale de exceptie oricand.

Actiunea in nulitate relativa este o actiune in pronuntare deci pe care instanta o apreciaza si o pronunta.

c) Nulitatea relativa poate fi acoperita prin confirmare. Confirmarea este un act juridic unilateral prin care o persoana renunta la dreptul sau de a invoca nulitatea relativa a unui act juridic.

Confirmarea poate fi facuta expres si tacit.

Confirmarea expresa se face printr-un inscris numit act confirmativ care se face cu respectarea conditiilor de fond si de forma cerute pentru orice act juridic.

Confirmarea tacita rezulta din executarea actului juridic (actul anulabil).

Dupa confirmare partea nu mai poate invoca nulitatea relativa a actului juridic nici pe cale de actiune nici pe cale de exceptie.

In contrast cu nulitatea absoluta care opereaza in puterea legii din chiar momentul incheierii actului instanta avand rolul de a constata existenta nulitatii, nulitatea relativa nu opereaza prin puterea legii intrucat actul juridic anulabil a luat fiinta si el trebuie sa fie desfiintat de catre instanta judecatoreasca.

Deci, nulitatea relativa este supusa aprecierii instantei judecatoresti care o pronunta si ea opereaza prin puterea hotararii judecatoresti.

Efectele nulitatii actului juridic civil

Acestea sunt carmuite de trei principii importante, si anume:

1.Principiul retroactivitatii efectelor nulitatii actului juridic civil ;

2.Principiul restabilirii situatiei anterioare incheierii actului juridic, numit si restitutio in integrum

3.Principiul anularii actelor juridice subsecvente ca o consecinta a nulitatii actului juridic, exprimat prin resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis (anularea actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial);

1.PRINCIPIUL RETROACTIVITATII. Aplicarea sanctiunii nulitatii actului juridic atrage dupa sine desfiintarea retroactiva a efectelor actului respectiv iar pentru viitor actele juridice nu vor mai produce efecte.

In ipoteza in care actul juridic nu a fost executat, pronuntarea anularii sau constatarea nulitatii actului conduc la ineficacitatea lui, partile fiind considerate ca n-au avut niciodata drepturi sau obligatii reciproce.

In ipoteza in care actul juridic a fost executat in totalitate sau in parte odata cu declararea nulitatii sau anularea acestuia se desfiinteaza retroactiv toate efectele lui iar partile sunt obligate sa-si restituie reciproc prestatiile executate.

Exceptii de la principiul retroactivitatii:

1- mentinerea efectelor produse in trecut de contractele cu executare succesiva, de exemplu contractul de inchiriere;

2- recunoasterea efectelor actului juridic incheiat cu incalcarea unor conditii de validitate, deoarece legea nu stabileste constatarea nulitatii actului ci desfacerea lui, de exemplu actul juridic al adoptiei nu se desfiinteaza cu efecte pentru trecut ci numai se desfiinteaza cu efecte pentru viitor;

3- mentinerea efectelor casatoriei chiar daca a fost declarata nula in privinta copiilor rezultati din acea casatorie.

2.PRINCIPIUL RESTABILIRII SITUATIEI ANTERIOARE INCHEIERII ACTULUI JURIDIC. Este intr-o relatie de dependenta fata de principiul retroactivitatii deoarece desfiintarea retroactiva a efectelor actului juridic trebuie sa duca la restituirea reciproca si integrala a prestatiilor executate de parti de la incheierea actului si pana la declararea nulitatii sau anularea lui.

Exceptii de la principiul restitutio in integrum:

1- incapabilul (minorul sau interzisul) nu este tinut sa restituie, potrivit art.1164 Cod civil, decat in masura imbogatirii sale;

2- dobanditorul de buna credinta a unui bun printr-un act lovit de nulitate este exolerat (scutit) de obligatia de a restitui odata cu bunul si fructele percepute, potrivit art.485 Cod civil;

3- mostenitorul care in mod voluntar si in cunostinta de cauza a executat un legat nul pentru vicii de forma nu mai poate pretinde restituirea prestatiei deoarece nu suntem in prezenta unei plati nedatorate, ci in prezenta unei obligatii morale care este valabila din punct de vedere juridic;

4- una din partile actului juridic lovit de nulitate nu va putea cere restituirea prestatiei efectuate daca invoca propria sa trupitudine sau imoralitate.

3.PRINCIPIUL ANULARII ACTELOR JURIDICE SUBSECVENTE CA O CONSECINTA A NULITATII ACTULUI JURIDIC SUBSECVENT. Nulitatea actului juridic produce efecte numai in privinta partilor care au incheiat actul, ca si actul insusi care produce efecte numai intre parti, dar efectele nulitatii se pot rasfrange si asupra tertilor in masura in care acestia au dobandit drepturi de la partea sau partile vinovate de constatarea nulitatii deoarece nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decat are el insusi.

Este firesc ca odata cu suprimarea dreptului dobandit prin actul juridic de catre una dintre parti sa fie suprimat si dreptul subdobanditorului. Deci nulitatea actului primar sau initial atrage dupa sine si anularea actului subsecvent daca se refera la acelasi drept.

Exceptii de la principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis

1- subdobanditorul de buna credinta pastreaza bunul imobil dobandit cu titlu oneros de la transmitatorul al carui titlu de proprietate a fost declarat nul sau anulat;

2- tertul dobanditor care cu buna credinta dobandeste bunul mobil de la un detentor precar caruia adevaratul proprietar i l-a incredintat de buna voie pastreaza bunul deoarece simpla posesie a bunurilor mobile valoreaza titluri de proprietate, potrivit art.1909 Cod civil.