Izvoarele formale ale dreptului constitutional romanesc

Izvoarele formale ale dreptului constitutional romanesc

Notiunea de izvor de drept exprima la modul general, forma de exprimare a dreptului.

Este necesar a se face distinctie intre izvoarele materiale si izvoarele formale ale dreptului.

Izvoarele materiale, denumite si reale, sunt reprezentate de realitatea exterioara, care determina actiunea legiuitorului.

In consecinta, prin izvor de drept, in sens material, intelegem viata sociala, economica si culturala in complexitatea ei, progresul social care determina nasterea unor reguli de drept si institutii.

In sens formal, izvorul dreptului il reprezinta regula de conduita prescrisa si exteriorizata, cuprinsa intr-o anumita haina juridica.
Din punct de vedere juridic, ne intereseaza in special izvoarele formale sau formele de exprimare a normelor de drept.

Izvoarele de drept in general sunt forme de exprimare ale normelor juridice care sunt determinate de modul de sanctionare de catre stat.

Nu toate izvoarele juridice sunt izvoare si pentru dreptul constitutional.

Pentru a identifica izvoarele juridice ale dreptului constitutional folosim criterii de identificare si anume

autoritatea publica emitenta - sunt izvoare ale dr. constitutional numai actele juridice adoptate de autoritatile publice reprezentative;

- continutul actului normativ - pentru a fi izvoare ale dreptului constitutional actele emise de autoritatile reprezentative trebuie sa contina norme juridice care sa reglementeze relatii sociale fundamentale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii.

Cele mai importante izvoare formale ale dreptului constitutional sunt

1. Principalul izvor al dreptului constitutional este Constitutia si legile de modificare a Constitutiei:

2. Legea ca act juridic al Parlamentului: - este izvor al dr. constitutional cu conditia sa reglementeze relatiile sociale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii ex.: legea electorala, legea cetateniei, etc.

3. Regulamentele Parlamentului: sunt izvoare ale dr. constitutional intrucat reglementeaza relatiile sociale ce apar in procesul instaurarii, mentinerii si exercitarii puterii.

4. Tratatele internationale.

Pentru a deveni izvor de drept constitutional trebuie sa fie:

de aplicatie directa, nemijlocita

sa fie ratificate

sa cuprinda reglementari ale relatiilor specifice ale dreptului constitutional

sa fie licite

Reguli in privinta tratatelor internationale (la care Romania este parte):

obligatia statului de a le respecta intocmai si cu buna credinta

tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern

interpretarea dispozitiilor constitutionale se face in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului si cu celelalte pacte si tratate precum si cu prevederile tratatului de aderarea a Romaniei la Uniunea Europeana

in cazul unor neconcordante cu dreptul intern prioritatea se acorda reglementarilor internationale

Prin prisma criteriilor de identificare enumerate mai sus, se mai pot analiza care dintre izvoarele de drept in general si in ce masura, pot fi izvoare ale dreptului constitutional, astfel:

a.   Obiceiul (cutuma)- este unul dintre principalele izvoare ale dreptului in general.

In evolutia constitutionala a Romaniei obiceiul a fost recunoscut ca izvor de drept sub regimul constitutiilor din 1866, 1923, 1938, iar in cele din 1948, 1952 si 1965 era acceptat numai in mod exceptional si numai pentru anumite ramuri de drept atunci cand legea o prevedea in mod expres.

Actuala constitutie repune obiceiul in randul izvoarelor de drept valorificand rolul si importanta sa in reglementarea relatiilor sociale.

Art.44 din Constitutie al.7 " dreptul de proprietate . respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului revin proprietarului".

In domeniul dreptului public din punct de vedere teoretic, obiceiul este mai greu de admis ca izvor de drept. Este de preferat ca daca in procesul perfectionarii statale sunt scoase in evidenta din practica unele carente ale dreptului, reglementarea acestora sa se faca prin haina normelor juridice.

b.  Actele cu putere de lege daca reglementeaza relatii constitutionale

ordonantele guvernului, dupa modificarea Constitutiei, nu mai pot fi izvoare ale dreptului constitutional:

Conform art.115 al.6 din Constitutie stipuleaza: "Ordonantele de urgenta nu pot fi adoptate in domeniul legilor constitutionale, nu pot afecta regimul institutiilor fundamentale ale statului, drepturile si indatoririle prevazute de Constitutie, drepturile electorale si nu pot viza masuri de trecere silita a unor bunuri in proprietate publica".

deciziile interpretative ale Curtii Constitutionale sunt izvoare ale dreptului constitutional;

acte juridice inferioare legilor daca intervin in domeniul constitutional;

conventiile colective pot fi izvoare ale dreptului constitutional conform art. 41 al.5 din Constitutie.

c.  Hotararile Guvernului

Guvernul este organul central al administratiei de stat care are menirea de a organiza executare legilor deci nu se poate accepta ca actele normative emise de acesta sa fie izvoare ale dreptului constitutional intrucat ar insemna sa-si depaseasca atributiile prevazute expres prin Constitutie