Incompatibilitatea si stramutarea

Incompatibilitatea si stramutarea

§1. Incompatibilitatea

Potrivit art.46 C. proc. pen. judecatorii care sunt soti, rude sau afini intre ei, pana la gradul al patrulea inclusiv, nu pot face parte din acelasi complet de judecata.

Art.47 Cod de procedura penala

Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau la judecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii cu trimitere in apel sau dupa casarea cu trimitere in recurs.

De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in acea cauza.

Art.48 Cod de procedura penala

Alte cauze de incompatibilitate

(1) Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca, daca in cauza respectiva:

a) a pus in miscare actiunea penala sau a dispus trimiterea in judecata ori a pus concluzii in calitate de procuror la instanta de judecata, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive in cursul urmaririi penale;

b) a fost reprezentant sau aparator al vreuneia din parti;

c) a fost expert sau martor;

d) exista imprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma, el, sotul sau vreo ruda apropiata;

e) sotul, ruda sau afinul sau, pana la gradul al patrulea inclusiv, a efectuat acte de urmarire penala, a supravegheat urmarirea penala, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive, in cursul urmaririi penale;

f) este sot, ruda sau afin, pana la gradul al patrulea inclusiv, cu una dintre parti sau cu avocatul ori mandatarul acesteia;

g) exista dusmanie intre el, sotul sau una dintre rudele sale pana la gradul al patrulea inclusiv si una dintre parti, sotul sau rudele acesteia pana la gradul al treilea inclusiv;

h) este tutore sau curator al uneia dintre parti;

i) a primit liberalitati de la una dintre parti, avocatul sau mandatarul acesteia.

(2) Judecatorul este incompatibil de a participa la judecarea unei cauze in caile de atac, atunci cand sotul, ruda ori afinul sau pana la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecator sau procuror, la judecarea aceleiasi cauze.

Art.49 Cod de procedura penala

Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penala, a magistratului-asistent si a grefierului

Dispozitiile art.46 se aplica procurorului si magistratului-asistent sau, dupa caz, grefierului de sedinta, cand cauza de incompatibilitate exista intre ei sau intre vreunul dintre ei si unul dintre membrii completului de judecata.

Dispozitiile privind cazurile de incompatibilitate prevazute in art.48 alin. 1 lit. b) - i) si alin. 2 se aplica procurorului, persoanei care efectueaza cercetarea penala, magistratului-asistent si grefierului de sedinta.

Procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei in prima instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in caile de atac.

Persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze la refacerea acesteia, cand refacerea este dispusa de instanta.

Intrucat ceea ce ne intereseaza sunt cazurile de incompatibilitate ale grefierului, le reamintim:

- daca sunt soti, rude sau afini intre ei, pana la gradul al patrulea inclusiv,

a fost reprezentant sau aparator al vreuneia din parti;

- a fost expert sau martor;

- exista imprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma, el, sotul sau vreo ruda apropiata;

- sotul, ruda sau afinul sau, pana la gradul al patrulea inclusiv, a efectuat acte de urmarire penala, a supravegheat urmarirea penala, a solutionat propunerea de arestare preventiva ori de prelungire a arestarii preventive, in cursul urmaririi penale;

- este sot, ruda sau afin, pana la gradul al patrulea inclusiv, cu una dintre parti sau cu avocatul ori mandatarul acesteia;

- exista dusmanie intre el, sotul sau una dintre rudele sale pana la gradul al patrulea inclusiv si una dintre parti, sotul sau rudele acesteia pana la gradul al treilea inclusiv;

- este tutore sau curator al uneia dintre parti;

- a primit liberalitati de la una dintre parti, avocatul sau mandatarul acesteia.

- atunci cand sotul, ruda ori afinul sau pana la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca judecator sau procuror, la judecarea aceleiasi cauze

De retinut ca, de principiu, oricare dintre participantii care constata existenta unui caz de incompatibilitate in privinta lor (inclusiv grefierul), este obligat sa se abtina, nerespectarea acestei obligatii putand atrage si sanctiuni disciplinare.

Abtinerea se realizeaza prin aducerea la cunostinta, dupa caz, presedintelui instantei, procurorului care supravegheaza cercetarea penala sau procurorului ierarhic superior, a cazului de incompatibilitate si a declaratiei de a se abtine.

Declaratia de abtinere trebuie sa se faca de indata ce persoana obligata la aceasta a luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate.

In cazul in care, desi cazul de incompatibilitatea exista, insa persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere (din diferite motive - nu a aflat, a neglijat aspectul etc.), ea poate fi recuzata atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, de oricare dintre parti, de indata ce partea a aflat despre existenta cazului de incompatibilitate.

Recuzarea se formuleaza oral sau scris, cu aratarea pentru fiecare persoana in parte a cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzarii si a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzarii. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecatori care compun completul de judecata.

Nerespectarea conditiilor prevazute anterior sau recuzarea aceleiasi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate si pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formularii unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsa atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constata de completul in fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat.

Completul in fata caruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecatorului recuzat, se pronunta asupra masurilor preventive.

Abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului sau grefierului se solutioneaza de completul cu numarul imediat urmator care judeca in aceeasi materie, in sedinta secreta, fara participarea celui ce declara ca se abtine sau este recuzat.

Cand pentru solutionarea abtinerii sau recuzarii nu se poate alcatui completul, abtinerea sau recuzarea se solutioneaza de instanta ierarhic superioara. Aceasta, in cazul cand gaseste intemeiata abtinerea sau recuzarea si din cauza abtinerii sau a recuzarii nu se poate alcatui completul de judecata la instanta competenta sa solutioneze cauza, instanta ierarhic superioara desemneaza pentru judecarea cauzei o instanta egala in grad cu instanta in fata careia s-a formulat abtinerea sau recuzarea.

Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac.

ART. 53 Codul de procedura penala

Procedura de solutionare in cursul urmaririi penale

In cursul urmaririi penale, asupra abtinerii sau recuzarii persoanei care efectueaza cercetarea penala ori a procurorului se pronunta procurorul care supravegheaza cercetarea penala sau procurorul ierarhic superior.

Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectueaza cercetarea penala se adreseaza fie acestei persoane, fie procurorului. In cazul in care cererea este adresata persoanei care efectueaza cercetarea penala, aceasta este obligata sa o inainteze impreuna cu lamuririle necesare, in termen de 24 de ore, procurorului, fara a intrerupe cursul cercetarii penale.

Procurorul este obligat sa solutioneze cererea in cel mult 3 zile, printr-o ordonanta.

Cererea de recuzare care priveste pe procuror se solutioneaza in acelasi termen si in aceleasi conditii de procurorul ierarhic superior.

Abtinerea se solutioneaza potrivit dispozitiilor din alin. 3 si 4, care se aplica in mod corespunzator.

ART. 54 Codul de procedura penala

Incompatibilitatea expertului si interpretului

Dispozitiile art. 48, 50, 51, 52 si 53 se aplica in mod corespunzator expertului si interpretului.

Calitatea de expert este incompatibila cu aceea de martor in aceeasi cauza. Calitatea de martor are intaietate.

Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori in aceeasi cauza nu constituie un motiv de recuzare.

&2. Stramutarea judecatii cauzei penale

Un alt incident care se poate ivi cu ocazia judecarii unei pricini este stramutarea acesteia la alta instanta, fara ca legea sa prevada expres vreun motiv pentru care se poate cere stramutarea.

Instanta competenta a se pronunta asupra stramutarii este intotdeauna Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar stramutarea se face de la instanta competenta la o alta instanta egala in grad, in cazul in care impartialitatea judecatorilor ar putea fi stirbita datorita imprejurarilor cauzei, dusmaniilor locale sau calitatii partilor, cand exista pericolul de tulburare a ordinii publice ori cand una dintre parti are o ruda sau un afin pana la gradul al patrulea inclusiv printre judecatori sau procurori, asistentii judiciari sau grefierii instantei.

Stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, de procuror sau de ministrul justitiei.

Cererea de stramutare se adreseaza direct Inaltei Curti, trebuie motivata, trebuie sa indice daca in cauza sunt arestati si trebuie sa fie insotita de inscrisurile doveditoare.

Examinarea cererii de stramutare se face in sedinta publica

Cand partile se infatiseaza, se asculta si concluziile acestora. ICCJ dispune, prin incheiere motivata, ce nu este supusa nici unei cai de atac, admiterea sau respingerea cererii

In cazul in care gaseste cererea intemeiata, dispune stramutarea judecarii cauzei, hotarand totodata in ce masura actele indeplinite in fata instantei de la care s-a stramutat cauza se mentin. Aceasta instanta va fi instiintata de indata despre admiterea cererii de stramutare. Daca instanta la care se afla cauza a carei stramutare se cere a procedat intre timp la judecarea cauzei, hotararea pronuntata este desfiintata prin efectul admiterii cererii de stramutare.

ART. 61^1 Codul de procedura penala

Desemnarea altei instante pentru judecarea cauzei

Procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate cere Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa desemneze o instanta egala in grad cu cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, care sa fie sesizata in cazul in care se va emite rechizitoriul.

Dispozitiile art. 55 alin. 1, art. 56 alin. 1 si 2 si art. 61 se aplica in mod corespunzator.

Inalta Curte de Casatie si Justitie solutioneaza cererea in camera de consiliu, in termen de 15 zile.

Inalta Curte de Casatie si Justitie dispune, prin incheiere motivata, fie respingerea cererii, fie admiterea cererii si desemnarea unei instante egale in grad cu cea careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta, care sa fie sesizata in cazul in care se va emite rechizitoriul.

TITLUL AL TREILEA

Probele si mijloacele de proba

CAPITOLUL I

: Dispozitii generale. Definitia probei

In vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.

Definitia probei

Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea tuturor imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei.

Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate in scopul aflarii adevarului.

Clasificarea probelor:

dupa caracterul sau natura lor, probele pot fi probe in apararea sau probe in acuzarea invinuitului sau inculpatului;

dupa izvorul lor, probele pot fi imediate si mediate. Probele imediate sunt cele obtinute din sursa lor originala (ex. continutul declaratiei unui martor ocular). Probele mediate sunt cele obtinute dintr-o alta sursa decat cea originala (ex. continutul declaratiei unui martor care relateaza ceea ce i-a povestit un martor ocular despre o anumita situatie sau imprejurare);

dupa legatura lor cu obiectul probatiunii, probele se impart in probe directe si probe indirecte. Probele directe dovedesc in mod nemijlocit  vinovatia sau nevinovatia invinuitului sau inculpatului. Sunt, de exemplu, probe directe prinderea faptuitorului in flagrant delict. Probele indirecte nu furnizeaza informatii care pot dovedi in mod direct vinovatia sau nevinovatia faptuitorului, aceste probe pot conduce la anumite concluzii in cauza penala numai in masura in care se coroboreaza cu continutul altor probe directe sau indirecte (ex. gasirea unui obiect asupra unei persoane, imposibilitatea persoanei de a justifica provenienta obiectului si prezenta posesorului obiectului in apropierea locului sau chiar la locul de unde a fost furat obiectul respectiv).

Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de urmarire penala si instantei de judecata, potrivit art. 65 alin. 1 C. proc. pen. La cererea organului de urmarire penala ori a instantei de judecata, orice persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze.

Organele judiciare aduna probe atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului.

Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia. Cel care trebuie sa dovedeasca vinovatia este acuzatorul, care in dreptul nostru este procurorul.

In cazul cand exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.

In cursul procesului penal partile pot propune probe si cere administrarea lor.

Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si utila. Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.

Oricum, sarcina probatiunii nu trebuie confundata cu propunerea de probe, care consta in posibilitatea pe care o au partile in proces de a propune probe in vederea solutionarii cauzei. In acest sens, in art. 67 alin. 1 se arata ca, in cursul procesului penal, partile pot propune probe si cere administrarea lor, probe pe care organele judiciare le pot admite sau respinge motivat.

Pertinenta, concludenta si utilitatea probelor

In vederea realizarii procesului penal, in continutul obiectului probatiunii pot fi cuprinse numai probele care aduc informatii ce conduc la rezolvarea tuturor problemelor pe care le ridica fondul cauzei.

Probele pertinente sunt acele elemente de fapt care au legatura cu faptele sau imprejurarile ce trebuie dovedite intr-o anumita cauza penala.

Probele concludente sunt acele elemente de fapt care contribuie la aflarea adevarului si solutionarea cauzei penale.

Probele utile sunt acele elemente de fapt care, prin informatiile pe care le contin, sunt necesare solutionarii cauzei.

De mentionat ca, legea interzice intrebuintarea de violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obtine probe si totodata interzice determinarea unei persoane sa savarseasca sau sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.

O reglementare extrem de importanta din punct de vedere al consecintelor este aceea care prevede ca mijloacele de proba obtinute in mod ilegal nu pot fi folosite in procesul penal.

Aprecierea probelor

In dreptul nostru functioneaza principiul liberei aprecieri a probelor, concluzia la care ajung organele judiciare sprijinindu-se pe probe care nu au o valoare dinainte stabilita (art. 63 alin. 2 din C. proc. pen.). Potrivit acestei dispozitii, aprecierea fiecarei probe se face de catre organul de urmarire penala si de catre instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate, in scopul aflarii adevarului.

Mijloacele de proba

Din continutul dispozitiilor art. 63 C. proc. pen. rezulta ca mijloacele de proba sunt acele mijloace prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba.

Mijloacele legale prin care se administreaza probele poarta denumirea de mijloace de proba.

Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba sunt potrivit art. 64 C. proc. pen.

- declaratiile invinuitului sau ale inculpatului,

- declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente,

- declaratiile martorilor,

- inscrisurile,

- inregistrarile audio sau video ( inregistrarile in mediul ambiental, localizarea sau urmarirea prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere, inregistrarile de imagini)

- fotografiile,

- mijloacele materiale de proba,

- constatarile tehnico-stiintifice,

- constatarile medico-legale

- expertizele.

§1. Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului

Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

Procedura de ascultare este prevazuta in art.70-74 Cod procedura penala.

Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului constituie un drept al acestuia si nu o obligatie. Astfel, inainte de a fi audiat, invinuitului si inculpatului li se aduce la cunostinta ca au dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-li-se totodata atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva acestora.

Incalcarea dispozitiilor legale privind ascultarea invinuitului sau inculpatului atrage sanctiunea nulitatii, deoarece prin aceasta este violat dreptul sau de aparare.

Invinuitul sau inculpatul, inainte de a fi ascultat, este intrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenie, studii, situatia militara, loc de munca, ocupatie, adresa la care locuieste efectiv, antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale personale.

Invinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei, incadrarea juridica a acesteia, dreptul de a avea un aparator, precum si dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i-se totodata atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa. Daca invinuitul sau inculpatul da o declaratie, i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la fapta si la invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta.

Invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunostinta si obligatia sa anunte in scris, in termen de 3 zile, orice schimbare a locuintei pe parcursul procesului penal.

In faza de urmarire penala, daca invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaratie, organul de urmarire penala, inainte de a-l asculta, ii cere sa dea o declaratie, scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se aduce.

In fata instantei de judecata insa, intotdeauna inculpatul este ascultat oral, iar declaratiile acestuia se inregistreaza prin mijloace tehnice.

Tot in faza de urmarire penala, fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.

In cursul cercetarii judecatoresti, regula este ca fiecare inculpat este ascultat in prezenta celorlalti inculpati. Prin exceptie, atunci cand interesul aflarii adevarului si al justei solutionari a cauzei o cere, instanta poate dispune ascultarea separata a inculpatilor si in cursul cercetarii judecatoresti, declaratiile luate separat sunt citite apoi in mod obligatoriu celorlalti inculpati, dupa ascultarea lor.

Inculpatul poate fi din nou ascultat in prezenta celorlalti inculpati sau a unora dintre ei.

Invinuitul sau inculpatul este mai intai lasat sa declare tot ce stie in cauza.

Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate incepe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior in cauza.

Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de mai inainte, insa se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut.

Cand inculpatul nu-si mai aminteste anumite fapte sau imprejurari sau cand exista contraziceri intre declaratiile facute de inculpat in instanta si cele date anterior, presedintele cere acestuia explicatii, putand da citire, in intregime sau in parte, declaratiilor anterioare.

Cand inculpatul refuza sa dea declaratii, instanta dispune citirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior.

Dupa ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei si la invinuirea ce i se aduce, de catre presedinte si in mod nemijlocit de ceilalti membri ai completului, de catre procuror, de partea vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente, de ceilalti inculpati si de aparatorul inculpatului a carui ascultare se face.

Instanta poate respinge intrebarile care nu sunt concludente si utile cauzei.

De asemenea, este intrebat cu privire la probele pe care intelege sa le propuna.

Daca, in timpul ascultarii invinuitului sau inculpatului, acesta acuza simptomele unei boli care i-ar putea pune viata in pericol, ascultarea se intrerupe, iar organul judiciar ia masuri pentru ca acesta sa fie consultat de un medic. Ascultarea se reia imediat ce medicul decide ca viata invinuitului sau inculpatului nu este in pericol(ART.71¹ Cod de procedura penala) .

Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza in scris. In fiecare declaratie se vor consemna, totodata, ora inceperii si ora incheierii ascultarii invinuitului sau inculpatului. Declaratia scrisa se citeste acestuia, iar daca cere, i se da sa o citeasca. Cand este de acord cu continutul ei, o semneaza pe fiecare pagina si la sfarsit. Cand invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune in declaratia scrisa.

Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de presedintele completului de judecata si de grefier, precum si de interpret cand declaratia a fost luata printr-un interpret.

Daca invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaratiile sale sau are de facut completari, rectificari sau precizari, acestea se consemneaza si se semneaza in conditiile aratate in prezentul articol.

Ori de cate ori invinuitul sau inculpatul se gaseste in imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmarire penala sau instanta de judecata procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel.

§2. Declaratiile partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile civilmente

Partea vatamata, partea civila si partea responsabila civilmente, fiind persoane care au cunostinta despre savarsirea infractiunii si despre faptuitor pot fi ascultate in procesul penal in vederea administrarii unor probe necesare rezolvarii cauzei.

Declaratiile partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile civilmente facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

Procedura de ascultare este prevazuta in art.76-77¹ Cod procedura penala.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata au obligatia sa cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune, precum si persoana responsabila civilmente.

Inainte de ascultare i se pune in vedere persoanei vatamate ca poate participa in proces ca parte vatamata, iar daca a suferit o paguba materiala sau o dauna morala, ca se poate constitui parte civila. De asemenea i se atrage atentia ca declaratia de constituire ca parte civila poate fi facuta in tot cursul urmaririi penale, iar in fata primei instante, pana la citirea actului de sesizare.

Ascultarea partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile civilmente se face potrivit regulilor privitoare la ascultarea invinuitului si a inculpatului.

In cazul in care poate fi periclitata viata, integritatea corporala sau libertatea partii vatamate ori a partii civile sau a rudelor apropiate ale acesteia, procurorul ori, dupa caz, instanta de judecata poate incuviinta ca aceasta sa fie ascultata fara a fi prezenta fizic la locul unde se afla organul care efectueaza urmarirea penala sau, dupa caz, in locul in care se desfasoara sedinta de judecata, prin intermediul mijloacelor tehnice prevazute in alineatele urmatoare.

La solicitarea organului judiciar sau a partii vatamate ori a partii civile ascultate in conditiile prevazute in alin. 1, la luarea declaratiei poate participa un consilier de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor, care are obligatia de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunostinta in timpul audierii. Organul judiciar are obligatia sa aduca la cunostinta partii vatamate sau a partii civile dreptul de a solicita audierea in prezenta unui consilier de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor.

Partea vatamata sau partea civila poate fi ascultata prin intermediul unei retele video si audio.

In cursul judecatii, partile si aparatorii acestora pot adresa intrebari, in mod nemijlocit, partii vatamate sau partii civile ascultate in conditiile alin. 1 - 3. Intrebarile se pun in ordinea prevazuta in art.323 alin. 2. Presedintele completului respinge intrebarile care nu sunt utile si concludente judecarii cauzei.

Declaratia partii vatamate sau a partii civile, ascultata in conditiile aratate in alin. 1 - 3, se inregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se reda integral in forma scrisa, fiind semnata de organul judiciar, de partea vatamata sau partea civila ascultata, precum si de consilierul de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor prezent la ascultarea acesteia, depunandu-se la dosarul cauzei.

Suportul pe care a fost inregistrata declaratia partii vatamate sau a partii civile, in original, sigilat cu sigiliul parchetului ori, dupa caz, al instantei de judecata, se pastreaza la sediul acestora.

Dispozitiile  art.75 - 77 si ale art. 86⁵ Cod de procedura penala se aplica in mod corespunzator, respectiv, procurorul care efectueaza sau supravegheaza cercetarea penala ori, dupa caz, instanta de judecata poate dispune ca organele politiei sa supravegheze domiciliul sau resedinta partii vatamate sau a partii civile, ori sa-i asigure o resedinta temporara supravegheata, precum si sa-l insoteasca la sediul parchetului sau al instantei si inapoi la domiciliu sau la resedinta.

Masurile prevazute in alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, dupa caz, de instanta, cand se constata ca pericolul care a impus luarea lor a incetat.

§3. Declaratiile martorilor

Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi ascultata in calitate de martor, art. 78 C. proc. pen.

3.1. Calitatea de martor. Persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca martor cu privire la faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in exercitiul profesiei, fara incuviintarea persoanei sau a unitatii fata de care este obligata a pastra secretul.

Calitatea de martor are intaietate fata de calitatea de aparator, cu privire la faptele si imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a fi devenit aparator sau reprezentant al vreuneia dintre parti.

Sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt obligate sa depuna ca martori.

De retinut ca legea se refera numai la sotul sau rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului( art. 149 Cod penal: sunt rude apropiate ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copii acestora, precum si persoanele devenite prin infiere astfel de rude) care insa pot sa renunte la aceasta favoare a legii si sa depuna marturie, situatie in care vor depune juramant si vor fi pasibili de comiterea infractiunii de marturie mincinoasa daca nu relateaza adevarul.

Prin urmare, sotul sau rudele apropiate ale celorlalte parti din proces (parte vatamata, parte civila, parte responsabila civilmente) au obligatia de a depune marturie daca sunt citati in acest sens de catre organul judiciar.

Legea prevede obligatia organului judiciar (politist, procuror, judecator), sa aduca la cunostinta martorului, care este sot sau ruda apropriata a inculpatului, ca se poate prevala de dispozitiile art.80 alin.1 Cod proc. pen. conform carora nu sunt obligati sa depuna marturie.

In calitate de martor poate fi ascultata si o persoana minora. Pana la varsta de 14 ani ascultarea lui se face in prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare.

Tot in calitate de martor, poate fi ascultata persoana vatamata, dar numai in situatia in care nu este constituita parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata. In acest din urma caz, aceasta persoana ca fi ascultata ca parte vatamata sau civila dupa caz.

3.2. Modalitatea de ascultare a martorului

Persoana chemata ca martor este obligata sa se infatiseze la locul, ziua si ora aratate in citatie si are datoria sa declare tot ce stie cu privire la faptele cauzei.

Aceasta constituie o obligatie impusa de lege a carei nerespectare se sanctioneaza cu amenda judiciara prevazuta de art.198 Cod proc.pen.

Inainte de a fi ascultata ca martor, o persoana este intrebata mai intai despre nume, prenume, etate, adresa si ocupatie, iar in caz de indoiala asupra identitatii martorului, aceasta se stabileste prin orice mijloc de proba, cel mai frecvent fiind actul de identitate dar admitandu-se chiar si alte legitimatii care cuprind fotografii si permit identificarea.

Martorul va fi apoi intrebat daca este sot sau ruda a vreuneia dintre parti si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreo paguba de pe urma infractiunii, dupa care este invitat sa depuna urmatorul juramant: 'Jur ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute Dumnezeu!'

In timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe biblie. Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit credintei religioase a martorului.

Martorului de alta religie decat cea crestina nu ii sunt aplicabile cele mentionate mai sus, cu privire la tinerea maini pe cruce sau biblie. Prin urmare, acesta rosteste acelasi juramant fara a tine mana pe cruce sau Biblie iar cu privire la referirea la divinitate, acesta se va referi la divinitatea in care crede.

Martorul fara nici un fel de confesiune va depune urmatorul juramant: 'Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu'.

Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramant (le interzice religia sau constiinta), rostesc in fata instantei o formula asemanatoare, respectiv: 'Ma oblig ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu'.

Toate aceste imprejurari legate de divinitatea in care crede, sau legate lipsa vreunei confesiuni ori imposibilitatea depunerii juramantului, sunt retinute de catre organul judiciar fara nici un fel de proba, ci doar pe baza declaratiilor martorului.

Dupa depunerea juramantului sau dupa rostirea formulei amintite, martorului i se pune in vedere ca, daca nu va spune adevarul, savarseste infractiunea de marturie mincinoasa.

Despre toate aceste etape ale ascultarii martorului se face mentiune in declaratia scrisa a acestuia sau in inregistrarea cu mijloace tehnice.

Avand in vedere ca raspunderea penala incepe numai de la varsta de 14 ani, minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramant atunci cand este ascultat ca martor, deoarece oricum, in sarcina acestuia nu se va putea retine niciodata comiterea infractiunii de marturie mincinoasa, ca urmare a minoritatii ce reprezinta o cauza care inlatura caracterul penal al faptei, dar i se atrage atentia sa spuna adevarul.

Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor, cerandu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea.

Dupa ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la faptele si imprejurarile care trebuie constatate in cauza, cu privire la persoana partilor, precum si in ce mod a luat cunostinta despre cele declarate.

Dispozitiile legale privind modul de ascultare a inculpatului, consemnarea declaratiilor sau ascultarea inculpatului la locul unde se afla ca urmare a imposibilitatii de deplasare, sunt pe deplin aplicabile si in cazul ascultarii martorului, ceea ce inseamna ca:

- fiecare martor este ascultat separat, ceilalti martori fiind scosi afara din sal unde este ascultat martorul

- martorul este lasat sa spuna mai intai tot ceea ce stie;

- ascultarea martorului nu poate incepe cu citirea sau reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior in cauza;

- martorul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de mai inainte, insa se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de retinut;

- martorului i se pot pune intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei;

- declaratia martorului se consemneaza in scris, cu consemnarea orei inceperii si orei incheierii audierii, declaratia fiind citita martorului care o semneaza atunci cand este de acord cu continutul ei;

- cand martorul refuza sa semneze, se face mentiune in declaratia scrisa despre aceasta imprejurare, iar declaratia mai este semnata si de organul de urmarire penala care a procedat la ascultare ori de presedintele completului de judecata si de grefier, precum si de interpret cand declaratia a fost luata printr-un interpret.

Protectia datelor de identificare a martorului

Daca exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identitatii reale a martorului sau a localitatii acestuia de domiciliu ori de resedinta ar fi periclitata viata, integritatea corporala sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta identitate sub care urmeaza sa apara in fata organului judiciar.

Aceasta masura poate fi dispusa de catre procuror in cursul urmaririi penale, iar in cursul judecatii de instanta, la cererea motivata a procurorului, a martorului sau a oricarei alte persoane indreptatite.

Datele despre identitatea reala a martorului se consemneaza intr-un proces-verbal, care va fi pastrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmaririi penale ori, dupa caz, la sediul instantei, intr-un loc special, in plic sigilat, in conditii de maxima siguranta. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a inaintat cererea, precum si de cel care a dispus masura.

Documentele privind identitatea reala a martorului vor fi prezentate procurorului sau, dupa caz, completului de judecata, in conditii de stricta confidentialitate.

In toate cazurile, documentele privind identitatea reala a martorului vor fi introduse in dosarul penal numai dupa ce procurorul, prin ordonanta sau, dupa caz, instanta, prin incheiere, a constatat ca a disparut pericolul care a determinat luarea masurilor de protectie a martorului.

Declaratiile martorilor carora li s-a atribuit o alta identitate, redate in procesul-verbal al procurorului, precum si declaratia martorului, consemnata in cursul judecatii si semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de presedintele completului de judecata, pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.

Pot fi audiati ca martori carora li s-a atribuit o alta identitate si investigatorii sub acoperire.

Aceleasi dispozitii legale referitoare la protectia martorilor, sunt pe deplin aplicabile si expertilor, atunci cand ar fi periclitata viata, integritatea corporala sau libertatea expertului ori a altei persoane ca urmare a efectuarii lucrarii de specialitate de catre expert.

3.4. Modalitati speciale de ascultare a martorului

In situatiile prevazute mai sus, in care este necesara protectia martorului, daca exista mijloace tehnice corespunzatoare, procurorul sau, dupa caz, instanta poate admite ca martorul sa fie ascultat fara a fi prezent fizic la locul unde se afla organul de urmarire penala sau in sala in care se desfasoara sedinta de judecata, prin intermediul mijloacelor tehnice prevazute in alineatele urmatoare.

La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat in conditiile alin. 1, la luarea declaratiei poate participa un consilier de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor, care are obligatia de a pastra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunostinta in timpul audierii. Organul judiciar are obligatia sa aduca la cunostinta martorului dreptul de a solicita audierea in prezenta unui consilier de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor.

Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei retele de televiziune cu imaginea si vocea distorsionate, astfel incat sa nu poata fi recunoscut.

In cazul judecatii, partile si aparatorii acestora pot adresa intrebari, in mod nemijlocit, martorului ascultat in conditiile alin. 1 - 3. Intrebarile se pun in ordinea prevazuta in art.323 alin. 2. Presedintele completului respinge intrebarile care nu sunt utile si concludente judecarii cauzei sau pot conduce la identificarea martorului.

Declaratia martorului ascultat, in aceste conditii, se inregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se reda integral in forma scrisa.

In cursul urmaririi penale, se intocmeste un proces-verbal in care se reda cu exactitate declaratia martorului si acesta se semneaza de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de organul de urmarire penala si se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de acesta si va fi pastrata in dosarul depus la parchet, intr-un loc special, in plic sigilat, in conditii de maxima siguranta.

In cursul judecatii, declaratia martorului va fi semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de presedintele completului de judecata

Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de martor, fiind pastrata in dosarul depus la instanta in aceleasi conditii, respectiv intr-un loc special, in plic sigilat, in conditii de maxima siguranta.

Suportul pe care a fost inregistrata declaratia martorului, in original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, dupa caz, al instantei de judecata in fata careia s-a facut declaratia, se pastreaza in conditiile prevazute in alin. 5. Suportul care contine inregistrarile efectuate in cursul urmaririi penale va fi inaintat la terminarea urmaririi penale instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei, si va fi pastrat in aceleasi conditii.

(8) Dispozitiile art.78, 85 si ale art.86 alin. 1 si 2 se aplica in mod corespunzator.

Formularele in care urmeaza sa se consemneze orice declaratie, in faza de urmarire penala, vor fi in prealabil inregistrate si inseriate, ca formulare cu regim special, iar dupa completare vor fi introduse in dosarul cauzei.

De asemenea, legea mai prevede ca in cauze privind infractiunile de violenta intre membrii aceleiasi familii, instanta poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat in sedinta de judecata, admitandu-se prezentarea unei audieri efectuate in prealabil, prin inregistrari audio-video, in conditiile mai sus prezentate.   

Ascultarea unor martori in astfel de conditii, presupune si asigurarea securitatii martorului sau a domiciliului acestuia. In aceste conditii, legea ofera posibilitatea ca procurorul care efectueaza sau supravegheaza cercetarea penala ori, dupa caz, instanta de judecata sa poata dispune ca organele politiei sa supravegheze domiciliul sau resedinta martorului ori sa-i asigure o resedinta temporara supravegheata, precum si sa-l insoteasca la sediul parchetului sau al instantei si inapoi la domiciliu sau la resedinta.

Aceste masuri se ridica de procuror in cursul urmaririi penale sau, dupa caz, de instanta in cursul judecatii, cand se constata ca pericolul care a impus luarea lor a incetat.

§4. Confruntarea

Cand se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor ascultate in aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, daca aceasta este necesara pentru lamurirea cauzei. Pot fi confruntate oricare dintre persoanele ascultate in proces, indiferent de calitatea lor.

Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele si imprejurarile in privinta carora declaratiile date anterior se contrazic.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate incuviinta ca persoanele confruntate sa-si puna reciproc intrebari. Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza in proces-verbal. Aceste proces verbal se semneaza de persoanele confruntate si de organul de urmarire penala sau dupa caz de presedintele completului de judecata si grefier.

§ 5. Inscrisurile

Inscrisurile pot servi ca mijloace de proba, daca in continutul lor se arata fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.

O categorie aparte de inscrisuri in cadrul procesului penal il ocupa procesele-verbale intocmite de catre organele de ancheta. Astfel, legea prevede ca procesele-verbale incheiate de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata sunt mijloace de proba. De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale si actele de constatare, incheiate de alte organe, daca legea prevede aceasta.

Indiferent care anume autoritate il incheie, procesul-verbal trebuie sa cuprinda:

a) data si locul unde este incheiat ora la care a inceput si ora la care s-a terminat incheierea procesului-verbal;

b) numele, prenumele si calitatea celui care il incheie;

c) numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cand exista;

d) descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate;

e) numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera procesul-verbal, obiectiile si explicatiile acestora;

f) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.

Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care il incheie, precum si de persoanele aratate la lit. c) si e). Daca vreuna dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre aceasta.

Neindeplinirea conditiilor de fond si forma a proceselor-verbale poate conduce la nulitatea relativa sau la nulitatea absoluta a acestora, in functie de neregularitatea pe care o contin. Astfel, in cazul in care procesul-verbal a fost intocmit de catre un organ necompetent, sanctiunea va fi nulitatea absoluta prev. de art. 197 alin. 2 din C. proc. pen. nulitatea procesului-verbal se pronunta numai daca s-a creat vreuneia dintre parti o vatamare care nu ar putea fi inlaturata in alt mod.

§ 6. Interceptarile si inregistrarile audio sau video (art.91¹ Cod de procedura penala)

Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare se realizeaza cu autorizarea motivata a judecatorului, la cererea procurorului care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, in conditiile prevazute de lege, daca sunt date ori indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei infractiuni pentru care urmarirea penala se efectueaza din oficiu, iar interceptarea si inregistrarea se impun pentru stabilirea situatiei de fapt ori pentru ca identificarea sau localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata.

Interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare pot fi autorizate in cazul infractiunilor contra sigurantei nationale prevazute de Codul penal si de alte legi speciale, precum si in cazul infractiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, in cazul infractiunilor prevazute de Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cu modificarile si completarile ulterioare, in cazul unor alte infractiuni grave ori al infractiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare electronica. Dispozitiile alin.1 al art.91 ¹ se aplica in mod corespunzator.

Autorizatia se da pentru durata necesara interceptarii si inregistrarii, dar nu pentru mai mult de 30 de zile, in camera de consiliu, de presedintele instantei careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia, in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

In lipsa presedintelui instantei autorizatia se da de catre judecatorul desemnat de acesta.

Autorizatia poate fi reinnoita, inainte sau dupa expirarea celei anterioare, in aceleasi conditii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile.

Durata totala a interceptarilor si inregistrarilor autorizate, cu privire la aceeasi persoana si aceeasi fapta, nu poate depasi 120 de zile.

Inregistrarea convorbirilor dintre avocat si partea pe care o reprezinta sau o asista in proces nu poate fi folosita ca mijloc de proba decat daca din cuprinsul acesteia rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea sau savarsirea de catre avocat a unei infractiuni dintre cele prevazute la alin. 1 si 2 ale art.91¹ Cod de procedura penala .

Procurorul dispune incetarea imediata a interceptarilor si inregistrarilor inainte de expirarea duratei autorizatiei daca nu mai exista motivele care le-au justificat, informand despre aceasta instanta care a emis autorizatia.

La cererea motivata a persoanei vatamate, procurorul poate solicita judecatorului autorizarea interceptarii si inregistrarii convorbirilor ori comunicarilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infractiunii ce formeaza obiectul cercetarii.

Autorizarea interceptarii si a inregistrarii convorbirilor sau comunicarilor se face prin incheiere motivata, care va cuprinde: indiciile concrete si faptele care justifica masura; motivele pentru care stabilirea situatiei de fapt sau identificarea ori localizarea participantilor nu poate fi facuta prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intarziata; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea si inregistrarea.

Organele care efectueaza interceptarea si inregistrarea

Procurorul procedeaza personal la interceptarile si inregistrarile prevazute in art.91¹ Cod de procedura penala sau poate dispune ca acestea sa fie efectuate de organul de cercetare penala. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari si inregistrari sunt obligate sa pastreze secretul operatiunii efectuate, incalcarea acestei obligatii fiind pedepsita potrivit Codului penal.

In caz de urgenta, cand intarzierea obtinerii autorizarii prevazute in art.91¹ alin. 1, 2 si 8 ar aduce grave prejudicii activitatii de urmarire penala, procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanta motivata, inscrisa in registrul special prevazut in art.228 alin. 1^1, interceptarea si inregistrarea convorbirilor sau comunicarilor, pe o durata de cel mult 48 de ore.

In termen de 48 de ore de la expirarea termenului prevazut in alin. 2, procurorul prezinta ordonanta, impreuna cu suportul pe care sunt fixate interceptarile si inregistrarile efectuate si un proces-verbal de redare rezumativa a convorbirilor, judecatorului de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, in vederea confirmarii. Judecatorul se pronunta asupra legalitatii si temeiniciei ordonantei in cel mult 24 de ore, prin incheiere motivata data in camera de consiliu. In cazul in care ordonanta este confirmata, iar procurorul a solicitat prelungirea autorizarii, judecatorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii si inregistrarii, in conditiile art. 91¹ alin. 1 - 3 si 8. Daca judecatorul nu confirma ordonanta procurorului, va dispune incetarea de indata a interceptarilor si inregistrarilor, iar cele efectuate vor fi sterse sau, dupa caz, distruse de catre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal care se comunica in copie instantei.

Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care nu privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participantilor se arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, si pot fi transmise judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei, la solicitarea acestuia. La solutionarea definitiva a cauzei, acestea vor fi sterse sau, dupa caz, distruse de catre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.

Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate pot fi folosite si in alta cauza penala daca din cuprinsul acestora rezulta date sau informatii concludente si utile privitoare la pregatirea sau savarsirea unei alte infractiuni dintre cele prevazute la art.91¹ alin. 1 si 2.

Certificarea inregistrarilor(art.91³ Cod de procedura penala)

Convorbirile sau comunicarile interceptate si inregistrate care privesc fapta ce formeaza obiectul cercetarii sau contribuie la identificarea ori localizarea participantilor sunt redate integral intr-un proces-verbal de procuror sau de lucratorul din cadrul politiei judiciare delegat de procuror, in care se mentioneaza autorizatia data pentru efectuarea acestora, numarul ori numerele posturilor telefonice sau alte date de identificare a legaturilor intre care s-au purtat convorbirile ori comunicarile, numele persoanelor care le-au purtat, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri ori comunicari in parte si numarul de ordine al suportului pe care se face imprimarea.

Procesul-verbal este certificat pentru autenticitate de catre procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala in cauza. Daca savarsirea unor infractiuni are loc prin convorbiri sau comunicari care contin secrete de stat, consemnarea se face in procese-verbale separate, iar dispozitiile art.97 alin. 3 se aplica in mod corespunzator. Corespondentele in alta limba decat cea romana sunt transcrise in limba romana, prin intermediul unui interpret.

La procesul-verbal se ataseaza, in plic sigilat, o copie a suportului care contine inregistrarea convorbirii. Suportul original se pastreaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, si va fi pus la dispozitia instantei, la solicitarea acesteia. Dupa sesizarea instantei, copia suportului care contine inregistrarea convorbirii si copii de pe procesele-verbale se pastreaza la grefa instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, la dispozitia exclusiva a judecatorului sau completului investit cu solutionarea cauzei.

La prezentarea materialului de urmarire penala, procurorul este obligat sa prezinte invinuitului sau inculpatului procesele-verbale in care sunt redate convorbirile inregistrate si sa asigure, la cerere, ascultarea acestora.

Daca in cauza s-a dispus o solutie de netrimitere in judecata, procurorul este obligat sa instiinteze despre aceasta persoana ale carei convorbiri sau comunicari au fost interceptate si inregistrate. Suportul pe care sunt imprimate convorbirile inregistrate se arhiveaza la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii, si se pastreaza pana la implinirea termenului de prescriptie a raspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei, cand se distrug, incheindu-se proces-verbal in acest sens.

Dupa arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile inregistrate poate fi consultat sau copiat in cazul reluarii cercetarilor sau in conditiile prevazute in art.91² alin. 5 si numai de catre procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala, iar in alte cazuri numai cu autorizarea judecatorului.

Daca in cauza instanta a pronuntat o hotarare de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, ramasa definitiva, suportul original si copia acestuia se arhiveaza odata cu dosarul cauzei la sediul instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidentialitatii. Dupa arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile inregistrate poate fi consultat sau copiat numai in conditiile prevazute in art.91² alin. 5, cu incuviintarea prealabila a presedintelui instantei.

Alte inregistrari

Dispozitiile art. 91¹- 91³ Cod de procedura penala se aplica in mod corespunzator si in cazul inregistrarilor in mediul ambiental, localizarii sau urmaririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere

Inregistrarile de imagini

Dispozitiile art. 91¹- 91² Cod de procedura penala se aplica in mod corespunzator si in cazul inregistrarii de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevazuta in art. 91³ Cod de procedura penala, cu exceptia redarii in forma scrisa, dupa caz.   

Verificarea mijloacelor de proba

Mijloacele de proba prevazute in prezenta sectiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a partilor sau din oficiu.

Inregistrarile prevazute in prezenta sectiune, efectuate de parti sau de alte persoane, constituie mijloace de proba cand privesc propriile convorbiri sau comunicari pe care le-au purtat cu tertii. Orice alte inregistrari pot constitui mijloace de proba daca nu sunt interzise de lege.

§ 7. Mijloacele materiale de proba

In cele mai multe cazuri, savarsirea unei infractiuni este marcata si prin urmele lasate pe anumite obiecte la locul faptei, prin insasi lasarea unor obiecte la locul savarsirii infractiunii sau in apropierea acestui loc.

Obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savarsite, precum si orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului, constituie mijloace materiale de proba.

Sunt de asemenea mijloace materiale de proba obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni, precum si obiectele care sunt produsul infractiunii.

Aceste obiecte se ridica de regula de procuror cu ocazia unei cercetari la fata locului si dupa ce se sigileaza, dupa caz, se ataseaza la dosar ori se pastreaza in camera obiectelor si corpurilor delicte.

Aceste mijloace materiale de proba se obtin de catre organele judiciare prin unul din urmatoarele procedee judiciare:

7.1 Ridicarea de obiecte si inscrisuri.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice obiectele si inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba in procesul penal.

Orice persoana fizica sau persoana juridica, in posesia careia se afla un obiect sau un inscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligata sa-l prezinte si sa-l predea, sub luare de dovada, organului de urmarire penala sau instantei de judecata, la cererea acestora.

Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.

Daca obiectul sau inscrisul are caracter secret ori confidential, prezentarea sau predarea se face in conditii care sa asigure pastrarea secretului ori a confidentialitatii.

O alta modalitate de ridicare a inscrisurilor se concretizeaza prin ridicarea corespondentei. Instanta de judecata, la propunerea procurorului, in cursul urmaririi penale, sau din oficiu, in cursul judecatii, poate dispune ca orice unitate postala sau de transport sa retina si sa predea scrisorile, telegramele si oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect. Masura se dispune numai daca sunt intrunite conditiile prevazute in art.91¹ alin. 1 C. proc. pen. referitoare la cazurile cand este permisa interceptarea si inregistrarea convorbirilor si potrivit procedurii acolo prevazute.

Retinerea si predarea scrisorilor, telegramelor si a oricaror alte corespondente sau obiecte pot fi dispuse, in scris, in cazuri urgente si temeinic justificate si de procuror, care este obligat sa informeze de indata despre aceasta instanta.

Corespondenta si obiectele ridicate care nu au legatura cu cauza se restituie destinatarului.

Daca obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune ridicarea silita. In cursul judecatii dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau inscrisurilor se comunica procurorului, care ia masuri de aducere la indeplinire prin organul de cercetare penala. Prin urmare, in nici un caz instanta nu se deplaseaza in mod expres la domiciliul sau resedinta persoanei respective numai pentru ridicare unui inscris sau obiect.

7.2 Perchezitia

Cand persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris dintre cele aratate in art.98 C. proc. pen. tagaduieste existenta sau detinerea acestora, precum si ori de cate ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesara pentru descoperirea si strangerea probelor, se poate dispune efectuarea acesteia.

Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala.

Perchezitia corporala sau asupra vehiculelor poate fi dispusa, dupa caz, de organul de cercetare penala, de procuror sau de judecator si ceea ce este important de retinut este ca perchezitia corporala poate fi dispusa chiar inainte de inceperea urmaririi penale, deoarece legea conditioneaza de inceperea urmaririi penale numai autorizarea perchezitiei domiciliare.

Perchezitia corporala se efectueaza de organul judiciar care a dispus-o, cu respectarea dispozitiilor art.104 alin. 1, sau de persoana desemnata de acest organ.

Perchezitia corporala se face numai de o persoana de acelasi sex cu cea perchezitionata.

Perchezitia domiciliara poate fi dispusa numai de judecator, prin incheiere motivata, in cursul urmaririi penale, la cererea procurorului, sau in cursul judecatii.

In cursul urmaririi penale, perchezitia domiciliara se dispune de judecatorul de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta sau de la instanta corespunzatoare in grad acesteia in a carei circumscriptie se afla sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaza sau supravegheaza urmarirea penala.

Perchezitia domiciliara se dispune in cursul urmaririi penale in camera de consiliu, fara citarea partilor. Participarea procurorului este obligatorie.

In baza incheierii, judecatorul emite de indata autorizatia de perchezitie, care trebuie sa cuprinda:

a) denumirea instantei;

b) data, ora si locul emiterii;

c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis autorizatia de perchezitie;

d) perioada pentru care s-a emis autorizatia;

e) locul unde urmeaza a se efectua perchezitia;

f) numele persoanei la domiciliul sau resedinta careia se efectueaza perchezitia;

g) numele invinuitului sau inculpatului.

Autorizatia poate fi folosita o singura data.

Perchezitia dispusa in cursul urmaririi penale, se efectueaza de procuror sau de organul de cercetare penala, insotit, dupa caz, de lucratori operativi.

Instanta poate proceda la efectuarea perchezitiei cu ocazia unei cercetari la fata locului. In celelalte cazuri, dispozitia instantei de judecata de a se efectua o perchezitie se comunica procurorului, in vederea efectuarii acesteia.

Ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se pot face intre orele 6,00 - 20,00, iar in celelalte ore numai in caz de infractiune flagranta sau cand perchezitia urmeaza sa se efectueze intr-un local public. Perchezitia inceputa intre orele 6,00 - 20,00 poate continua si in timpul noptii.

Organul judiciar care urmeaza a efectua perchezitia este obligat ca, in prealabil, sa se legitimeze si, in cazurile prevazute de lege, sa prezinte autorizatia data de judecator.

Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se fac in prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori inscrisuri, sau la care se efectueaza perchezitia, persoana care daca este retinuta va fi adusa, iar in lipsa acesteia, in prezenta unui reprezentant, a unui membru al familiei, sau a unui vecin, avand capacitate de exercitiu.

Toate aceste operatiuni se efectueaza de organul judiciar in prezenta unor martori asistenti.

Este interzisa efectuarea in acelasi timp cu perchezitia a oricaror acte procedurale in aceeasi cauza, care prin natura lor impiedica persoana la care se face perchezitia sa participe la perchezitie.

Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida incaperile sau alte mijloace de pastrare in care s-ar putea gasi obiectele sau inscrisurile cautate, daca cel in masura sa le deschida refuza aceasta.

De asemenea, organul judiciar este obligat sa se limiteze la ridicarea numai a obiectelor si inscrisurilor care au legatura cu fapta savarsita; obiectele sau inscrisurile a caror circulatie sau detinere este interzisa se ridica totdeauna. In tot cazul, organul judiciar trebuie sa ia masuri ca faptele si imprejurarile din viata personala a celui la care se efectueaza perchezitia si care nu au legatura cu cauza, sa nu devina publice.

Obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt ridicate si celor care asista, pentru a fi recunoscute si a fi insemnate de catre acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza. Obiectele care nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete si sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cat posibil laolalta, dupa care se aplica sigilii. Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza si se lasa in pastrare fie celui la care se afla, fie unui custode.

Probele pentru analiza se iau cel putin in dublu si se sigileaza. Una din probe se lasa celui de la care se ridica, iar in lipsa acestuia, reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar in lipsa si a acestor persoane, uneia din persoanele cu care locuieste sau unui vecin ori, daca este cazul, custodelui

Despre efectuarea perchezitiei si ridicarea de obiecte si inscrisuri se intocmeste proces-verbal. Procesul-verbal trebuie sa cuprinda, in afara de mentiunile prevazute in art. 91 Cod procedura penala si amintite deja mai sus, si urmatoarele mentiuni: locul, timpul si conditiile in care inscrisurile si obiectele au fost descoperite si ridicate, enumerarea si descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute.

In procesul-verbal se face mentiune si despre obiectele care nu au fost ridicate, precum si de acelea care au fost lasate in pastrare. Copie de pe procesul-verbal se lasa persoanei la care s-a facut perchezitia sau de la care s-au ridicat obiectele si inscrisurile, ori reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei, iar in lipsa, celor cu care locuieste sau unui vecin si, daca este cazul, custodelui.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune ca obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba sa fie, dupa caz, atasate la dosar sau pastrate in alt mod.   

Obiectele si inscrisurile ridicate, care nu sunt atasate la dosar, pot fi fotografiate. In acest caz fotografiile se vizeaza si se ataseaza la dosar. Pana la solutionarea definitiva a cauzei, mijloacele materiale de proba se pastreaza de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata la care se gaseste dosarul

Obiectele si inscrisurile predate sau ridicate in urma perchezitiei si care nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia ii apartin. Obiectele supuse confiscarii nu se restituie.

Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca nu sunt supuse confiscarii, pot fi restituite persoanei careia ii apartin, chiar inainte de solutionarea definitiva a procesului, afara de cazul cand prin aceasta restituire s-ar putea stanjeni aflarea adevarului.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele, ca este obligata sa le pastreze pana la solutionarea definitiva a cauzei.

7.3 Cercetarea la fata locului

Cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cand este necesar sa se faca constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii, sa se descopere si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si starea mijloacelor materiale de proba si imprejurarile in care infractiunea a fost savarsita.

Organul de urmarire penala efectueaza cercetarea la fata locului in prezenta martorilor asistenti, afara de cazul cand aceasta nu este posibil. Cercetarea la fata locului se face in prezenta partilor, atunci cand este necesar. Neprezentarea partilor incunostintate nu impiedica efectuarea cercetarii.

Cand invinuitul sau inculpatul este retinut ori arestat, daca nu poate fi adus la cercetare, organul de urmarire penala ii pune in vedere ca are dreptul sa fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea.

Instanta de judecata efectueaza cercetarea la fata locului cu citarea partilor si in prezenta procurorului, cand participarea acestuia la judecata este obligatorie.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa comunice intre ele sau cu alte persoane, ori sa plece inainte de terminarea cercetarii.

7.4 Reconstituirea

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar pentru verificarea si precizarea unor date, poate sa procedeze la reconstituirea la fata locului, in intregime sau in parte, a modului si a conditiilor in care a fost savarsita fapta.

Reconstituirea se face in prezenta invinuitului sau inculpatului. Dispozitiile art. 129 alin. 2 se aplica in mod corespunzator.

Procesul-verbal de cercetare la fata locului

Despre efectuarea cercetarii la fata locului se incheie proces-verbal, care trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor aratate in art. 91, descrierea amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba, astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si pe cat posibil cu dimensiunile respective.

In caz de reconstituire a modului in care a fost savarsita fapta, se consemneaza amanuntit si desfasurarea reconstituirii.

In toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte asemenea lucrari, care se vizeaza si se anexeaza la procesul-verbal.

§ 8. Constatarea tehnico-stiintifica si constatarea medico-legala

Cand exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare a unor situatii de fapt si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau imprejurari ale cauzei, organul de urmarire penala poate folosi cunostintele unui specialist sau tehnician, dispunand, din oficiu sau la cerere, efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice.

Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza, de regula, de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul ori pe langa institutia de care apartine organul de urmarire penala. Ea poate fi efectuata si de catre specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul altor organe.

Organul de urmarire penala care dispune efectuarea constatarii tehnico-stiintifice stabileste obiectul acesteia, formuleaza intrebarile la care trebuie sa se raspunda si termenul in care urmeaza a fi efectuata lucrarea.

Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza asupra materialelor si datelor puse la dispozitie sau indicate de catre organul de urmarire penala. Celui insarcinat cu efectuarea constatarii nu i se pot delega si nici acesta nu-si poate insusi atributii de organ de urmarire penala sau de organ de control.

Specialistul sau tehnicianul insarcinat cu efectuarea lucrarii, daca socoteste ca materialele puse la dispozitie ori datele indicate sunt insuficiente, comunica aceasta organului de urmarire penala, in vederea completarii lor.

In caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este suspecta, sau cand este necesara o examinare corporala asupra invinuitului ori persoanei vatamate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, organul de urmarire penala dispune efectuarea unei constatari medico-legale si cere organului medico-legal, caruia ii revine competenta potrivit legii, sa efectueze aceasta constatare.

Operatiile si concluziile constatarii tehnico-stiintifice sau medico-legale se consemneaza intr-un raport care se numeste raport de constatare tehnico-stiintifica sau raport de constatare medico-legala, dupa caz.

Ceea ce este important de retinut este diferenta intre constatarea tehnico-stiintifica si expertiza. Prima este conform, denumirii sale, o constatare a unor stari de fapt, a unor urme si se dispune de regula in cazul accidentelor rutiere, a accidentelor de circulatie, in caz de moarte violenta, specialistul fiind chemat sa constate niste urme rezultate in urma faptei savarsite, deoarece exista pericolul disparitiei sau degradarii acestora in urmatoarele zile, ore sau chiar minute. Spre deosebire de constatarea tehnico-stiintifica, expertiza vine sa raspunda la anumite intrebari adresate de catre organul judiciar (procuror sau instanta), iar in elaborare concluziilor sale, expertul se foloseste inclusiv de imprejurarile constatate prin raportul de constatare tehnico-stiintifica sau medico-legala. Tocmai din cauza faptului ca un astfel de mijloc de proba se impune a fi administrat imediat cat mai aproape de momentul comiterii faptei pentru prelevarea si prelucrarea urmelor faptei, niciodata nu se va intampla ca o instanta de judecata sa dispuna efectuarea unei constatari tehnico-stiintifice. Ceea ce poate dispune instanta sau organul de urmarire penala, din oficiu sau la cererea oricareia dintre parti, este refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale, sau efectuarea unei expertize in cauza, insa numai atunci cand apreciaza ca raportul tehnico-stiintific ori medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, ori sunt contradictorii.

Cand refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale este dispusa de instanta de judecata, raportul se trimite procurorului, pentru ca acesta sa ia masuri in vederea completarii sau refacerii lui.

§ 9. Expertizele

Cand pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea aflarii adevarului, sunt necesare cunostintele unui expert, organul de urmarire penala ori instanta de judecata dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea unei expertize. De regula expertiza nu este obligatorie, iar admisibilitatea unui astfel de mijloc de proba ramane la aprecierea instantei, in functie de obiectivele propuse de partea care cere proba si in raport si de celelalte probe de la dosar. Totusi, in unele situatii, expertiza este obligatorie iar nici instanta si nici procurorul nu pot aprecia ca solutionarea cauzei se poate face fara o astfel de expertiza.

In aceste sens, este obligatorie efectuarea unei expertize psihiatrice:

- in cazul infractiunii de omor deosebit de grav;

- in cazul in care inculpatul sau invinuitul este un minor care la data savarsirii faptei nu avea impliniti 16 ani;

- atunci cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoiala asupra starii psihice a invinuitului sau inculpatului.

In toate aceste cazuri expertiza se efectueaza in institutii sanitare de specialitate. In vederea efectuarii expertizei, organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanta de judecata dispune internarea invinuitului ori inculpatului pe timpul necesar. Aceasta masura este executorie si se aduce la indeplinire, in caz de opunere, de organele de politie.

In afara de cele trei cazuri expuse mai sus, efectuarea unei expertize, de data aceasta medico-legala, este obligatorie pentru a se stabili cauzele mortii, daca nu s-a intocmit un raport medico-legal.

Numirea expertului se face de regula de catre organul judiciar care dispune efectuarea lucrarii, dintr-o lista pusa la dispozitie de Biroul de experti care functioneaza pe langa fiecare tribunal.

Totusi, atunci cand expertiza urmeaza a fi efectuata de o institutie specializata (serviciul medico-legal, laborator de criminalistica etc.), organul judiciar nu poate desemna expertul ci in mod obligatoriu se va adresa cu o solicitare institutiei respective, specialistul care va efectua lucrarea fiind numit de conducatorul institutiei respective cu respectarea regulamentelor si normelor interne.

In afara expertului numit de organul judiciar, fiecare dintre parti are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei.

Daca exista experti medico-legali sau experti oficiali in specialitatea respectiva, nu poate fi numit expert o alta persoana, decat daca imprejurari deosebite ar cere aceasta.

Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cand dispune efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile, precum si expertul, daca acesta a fost desemnat de organul de urmarire penala sau de instanta. La termenul fixat se aduce la cunostinta partilor si expertului obiectul expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si li se pune in vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari si ca pot cere modificarea sau completarea lor. Partile mai sunt incunostintate ca au dreptul sa ceara numirea si a cate unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea expertizei. Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti si expert, organul de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere expertului termenul in care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostintandu-i totodata daca la efectuarea acesteia urmeaza sa participe partile.

Expertul are dreptul sa ia cunostinta de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei. In cursul urmaririi penale cercetarea dosarului se face cu incuviintarea organului de urmarire iar expertul poate cere lamuriri organului de urmarire penala sau instantei de judecata cu privire la anumite fapte ori imprejurari ale cauzei. Partile, cu incuviintarea si in conditiile stabilite de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, pot da expertului explicatiile necesare.

Dupa efectuarea expertizei, expertul intocmeste un raport scris care poarta denumirea de raport de expertiza. Cand sunt mai multi experti se intocmeste un singur raport de expertiza. Daca sunt deosebiri de pareri, opiniile separate sunt consemnate in cuprinsul raportului sau intr-o anexa.

Raportul de expertiza se depune la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei si trebuie sa cuprinda:

a) partea introductiva, in care se arata organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei, data cand s-a dispus efectuarea acesteia, numele si prenumele expertului, data si locul unde a fost efectuata, data intocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia si intrebarile la care expertul urma sa raspunda, materialul pe baza caruia expertiza a fost efectuata si daca partile care au participat la aceasta au dat explicatii in cursul expertizei;

b) descrierea in amanunt a operatiilor de efectuare a expertizei, obiectiile sau explicatiile partilor, precum si analiza acestor obiectii ori explicatii in lumina celor constatate de expert;

c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse si parerea expertului asupra obiectului expertizei.

Cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata, la cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui supliment de expertiza fie de catre acelasi expert, fie de catre altul. De asemenea, cand se socoteste necesar, se cer expertului lamuriri suplimentare in scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicatii verbale asupra raportului de expertiza. In acest caz, ascultarea expertului se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea martorilor.

Lamuririle suplimentare in scris pot fi cerute si serviciului medico-legal, laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care a efectuat expertiza.

Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea unei noi expertize.

In ceea ce priveste expertiza scrisului, in cauzele privind infractiuni de fals in inscrisuri, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate ordona sa fie prezentate scripte de comparatie. Daca scriptele se gasesc in depozite publice, autoritatile in drept sunt obligate a le elibera. Daca scriptele se gasesc la un particular care nu este sot sau ruda apropiata cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmarire penala ori instanta de judecata ii pune in vedere sa le prezinte. Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmarire penala sau de presedintele completului de judecata si semnate de acela care le prezinta. In vederea efectuarii lucrarii de specialitate, organul de urmarire penala ori instanta de judecata poate dispune ca invinuitul sau inculpatul sa prezinte o piesa scrisa cu mana sa, ori sa scrie dupa dictarea ce i s-ar face, iar in cazul in care invinuitul sau inculpatul refuza, despre acest refuz se va face mentiune in procesul-verbal.

Cu privire la expertize, grefierul trebuie sa cunoasca ca exista mai multe tipuri de expertize:

- expertize medico-legale care se efectueaza de regula de serviciile judetene de medicina legala care functioneaza in fiecare resedinta de judet;

- expertize tehnice, care se efectueaza de regula de experti tehnici autorizati de Ministerul Justitiei si care sunt pusi la dispozitia instantei de biroul local de expertize de pe langa fiecare tribunal;

- expertize contabile, efectuate de experti contabili autorizati de Ministerul Justitiei si care se regasesc de asemenea in evidenta birourilor locale de expertiza;

- expertize criminalistice care se efectueaza de laboratoarele interjudetene aflate in subordinea Institutului National de Expertize Criminalistice Bucuresti, cu sediul in Bucuresti, Bd. Regina Elisabeta nr.53, sector 5.

Institutul are in subordinea sa Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Bucuresti, Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Cluj, Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Iasi si Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice Timisoara, toate fara personalitate juridica.

Institutul are ca obiect de activitate efectuarea urmatoarelor genuri de expertize criminalistice:

- expertiza scrisului si a documentelor;

- expertiza bancnotelor, monedelor metalice, titlurilor de credit public, cecurilor, precum si a titlurilor de orice fel pentru efectuarea platilor;

- expertiza urmelor digitale, palmare si plantare;

- expertiza urmelor lasate de fiinte si obiecte;

- expertiza armelor de foc si a munitiilor;

- expertiza fizico-chimica a probelor materiale;

- expertiza urmelor biologice;

- expertiza accidentelor de trafic;

- expertiza exploziilor, incendiilor si a accidentelor de munca;

- expertiza vocii si a vorbirii;

- expertiza fotografiilor si a inregistrarilor video;

- expertiza altor urme, cu exceptia celor care fac obiectul expertizelor medico-legale.

Laboratorul interjudetean efectueaza prima expertiza intr-o cauza iar Institutul National de Expertize Criminalistice Bucuresti efectueaza a doua expertiza precum si orice alta expertiza care din motive obiective nu poate fi efectuata in cadrul laboratorului.

Costul unei astfel de expertize trebuie achitat anticipat in contul Institutului National de Expertize Criminalistice Bucuresti, respectiv:

Tot cu privire la aceste expertize se impune a se retine ca expertiza criminalistica este expertiza urmelor, respectiv lucrarea prin care specialistul este chemat sa raspunda la intrebari in raport de urmele ce ii sunt puse la dispozitie: urmele de la incendiu, semnatura pretins falsa, urmele de pe carosabil in cazul accidentelor de trafic etc. In ceea ce priveste expertiza scrisului, cele mai cunoscute expertize sunt:

- expertiza grafica sau grafoscopica si care are de regula ca obiectiv a se stabili: daca scrierea sau subscrierea din inscrisul examinat apartine inculpatului ori altei persoane; vechimea hartiei, vechimea scrierii etc.;

- expertiza grafologica care are ca obiectiv stabilirea unor trasaturi de personalitate si caracter al persoanei de la care emana un inscris.

Facem aceste precizari deoarece de multe ori in practica se utilizeaza notiunea de expertiza grafologica stabilindu-se obiective specifice expertizei grafice.