Structura de stat. Organizarea administrativ teritoriala a statului.

Structura de stat. Organizarea administrativ teritoriala a statului.

STRUCTURA DE STAT

Structura de stat este organizarea de ansamblu a puterii in raport cu teritoriul, indicandu-ne daca un stat este alcatuit din unul sau mai multe state membre.

In formele structurii de stat cuprindem asadar statul unitar denumit si stat simplu, statul federativ denumit si compus sau complex si asociatiile de state.

Statul unitar sau simplu

Se caracterizeaza prin existenta unei formatiuni statale unice si prin existenta unui singur rand de organe centrale de stat (un singur organ legislativ, un singur guvern, un singur organ judecatoresc suprem). Cetatenii statului au o singura cetatenie, organele administrativ teritoriale se subordoneaza uniform organelor de stat centrale iar dreptul este, in principiul, aplicat uniform pe intreg teritoriul. State unitare sunt: Romania, Bulgaria, Suedia, Italia.

Deci este acel tip de stat pe teritoriul caruia si asupra populatiei caruia se exercita o singura organizare politica si o singura ordine juridica.Este cea mai raspandita forma de stat.

Trasaturile statului unitar :

o  Constituie o unica formatiune statala (reprezinta un singur subiect de drept pe plan international).Un stat este unitar sau federal dupa cum se recunoaste.

o  Unitatea politica a statului este completata cu unitatea constitutionala(exista o sg Constitutie)., pe cand in statul federal fiecare stat are Constitutia proprie si exista si una federala.

o  Exista un singur rand de organe ale puterii si o singura cetatenie a locuitorilor, pe cand in statele federale exista 2 randuri de organe ale puterii

o  Teritoriul este delimitat in interior in unitati administrativ teritoriale care se subordoneaza in mod egal fata de administratia centrala.

Evolutia statului unitar

Statul unitar a fost mai intai centralizat, deci caracterizat prin unitatea de decizie politica si administrativa .Centralizarea excesiva a generat suprasolicitari ale organelor centrale si solutionari eroate la nivel local .De aceea s-a trecut la deconcentrare : aceasta inseamna prelungirea autoritatii centrale la nivel local prin intermediul unor servici exterioare care raman insa subordonate autoritatii centrale (la noi : directiile judetene).

Ipostaza actuala a statului este aceea a statului descentralizat. : puterea centrala transfera o parte a competentelor sale catre structuri administrative locale , asa cum puterea legislativa centrala delega administratia locala cu dreptul de a adopta acte normative cu putere locala.

Statul federativ, compus sau unional

Este format din doua sau mai multe state membre din unirea carora apare un stat nou - federatia - ca subiect unitar de drept.

Se caracterizeaza prin doua randuri de organe centrale de stat si anume cele ale federatiei si cele ale statelor membre. Fiecare stat membru are un parlament, guvern si organ judecatoresc suprem propriu cu o anumita independenta de organele federative.

Caracteristic acestui tip de stat este obligativitatea existentei unui parlament bicameral, in a doua Camera fiind reprezentate statele membre. Exemple in acest sens sunt SUA si respectiv Senatul, Elvetia - Consiliul statelor.

Raporturile dintre statele membre sunt raporturi de drept intern iar cetateni au doua cetatenii, pe de o parte a statului membru si pe de alta parte a statului federativ.

Subiectele federatiei pastreaza o anumita independenta, avand in principiu dreptul de a se desprinde din federatie.

In afara subiectelor federatie se mai intalnescu unele forme de autonomie, determinate de necesitatea rezolvarii unor probleme nationale locale cum ar fi: republicile autonome, regiunile autonome, districtele nationale si provinciile autonome.

Din perspectiva istorica cauzele federalizarii statelor au fost diferite:

o  Au fost federalizari fortate (crearea REICH-ului in 1871 sau a confederatiei HELVETE in 1848 )

o  Au fost federalizari benevole (1787 , Confederatie Statelor Americane care se va transforma mai tarziu in SUA ; Iugoslavia in 1918 )

o  Au fost federalizari prin dislocarea statului unitar (Belgia 1993 , Cehoslovacia 1968 )

o  Federalizarea prin dictat al marilor puteri (Kosovo,Irak)

Principiile care stau la baza organizarii si functionarii federatiei

Principiul autonomiei: garanteaza libera organizare a statelor federale, dreptul lor de a-si stabili propria ordine juridica (adica fiecare stat asociat isi are o proprie constitutie , o proprie ordine juridica /legislatie si un Guvern propriu);fiind in acelasi timp subordonate si legilor federale.In acest fel intr-o federatie exista 2 randuri de cetatenii (una proprie si una a federatiei), in mod obligatoriu un Parlament bicameral(una dintre camere fiind federativa, 2 randuri de Constitutii)

Consecinte ale principiului autonomiei sunt:

o  In vederea solutionarii unor probleme etnice, statul federal poate organiza republici autonome , regiuni autonome , distrricte nationale sau provincii autonome

o  Teoretic statele participante la o federatie nu au drept de secesiune(de desprindere) din federatie.Practic insa respectand Charta Onu se pot desprinde din federatie prin intermediul referendum-ului sau a hotararilor Parlamentului

Principiul participarii :are in vedere colaborarea statelor asociate la formarea deciziei federale prin reprezenare (prin alegerea reprezentantilor federali precum si colaborarea statelor asociate la alegerea unui sef de stat federal).Tendintele evolutive ale statelor federale sunt neomogene , unele se indreapta spre o centralizare puternica dorind parca sa se transforme intr-un stat unitar(vezi SUA), alte state federale se indreapta spre o descentralizare care ar putea anunta o posibila dezagregare a lor (Canada).

Asociatiile de state

Asociatiile de state nu constituie forme ale structurii de stat, ele nedand nastere la state noi si deci nici la subiecte de drept noi. Ele sunt forme ale vietii internationale, constituite si functionand pe baza tratatelor internationale in care statele isi pastreaza independenta. Intre ele statele intra in raporturi de drept international si nu de drept constitutional.

Cele mai importante asociatii de state sunt: uniunea persoanla, uniunea reala si confederatia de state.

a.   Uniunea personala - asociatie de doua sau mai multe state care au comun doar seful statului. A fost consecinta legilor de succesiunii la tron sau alegerii unui sef de stat comun. Uniuni personale cunoscute in istorie: Anglia si Regatul Hanovrei 1714-1837, Olanda si marele ducat de Luxemburg 1890-1915.

b.       Uniunea reala - este o sociatie in care, pe langa seful statului exista si alte organe de stat comune de obieci in domeniul afacerilor externe, armatei, etc. In unele cazuri uniunea reala a fost o etapa in formarea statului unitar cum a fost cazul Principatelor Unite intre 24 ianuarie 1859 si 24 ianuarie 1862. Alte exemple: Austria si Ungaria 1867-1918, Norvegia si Suedia 1815-1905.

c.   Confederatia de state - este o asociatie de state independente determinata de considerente economice si politice atat de ordin intern cat si extern. Statele urmaresc scopuri comune iar pentru discutarea acestora isi aleg un organism comun denumit dieta sau congres si unde se iau decizii numai cu unanimitate de voturi. Hotararile luate obliga statele numai daca sunt ulterior ratificate de fiecare stat. La baza confederatiei sta tratatul international. Confederatiile in istorie au reprezentat o etapa spre realizarea statelor federale. Exemple: Confederatia statelor americane intre 1778-1787, Confederatia elvetiana intre 1815-1848.

Despre Uniunea Europeana

Deocamdata, Uniunea Europeana reprezinta o forma de asociere interstatala paradoxala. Din punct de vedere institutional, ea intruneste elemente constitutive ale unei federatii: are o Constitutie, semnata in octombrie 2004, un Parlament European ale sprin sufragiu universal in tarile asociate (din 1979), o Carte de Justitie care promoveaza superioritatea dreptului comunitar asupra dreptului intern al fiecarei tari reunite si, mai ales, o Banca Centrala Europeana care emite si gestioneaza moneda unica (euro) utilizata de 12 din cele 15 state membre. Din punct de vedere al regulilor dreptului international public, Uniunea Europeana intruneste caracteristicile unei organizatii internationale: mentine un Consiliu european al sefilor de stat si de guvern, precum si un Consiliu interministerial; insa din punct de vedere al "logicii confederate' Uniunea Europeana este inca un incipit al unei confederatii, datorita consecintelor practice ale acestei asocieri care rezuma totul (deocamdata) la efectele unei cooperari. Daca tendintele de transfer al competentelor se vor mentine constante iar legislatia europeana (in forma reglementarilor sau a directivelor) va prevala asupra dreptului intern al statelor membre in mod cert, dar intr-un viitor insondabil, Uniunea Europeana se va transforma intr-o federatie.

Romania, stat national, unitar si indivizibil

Sub aspectul structurii de stat Romania se prezinta ca un stat unitar, pe teritoriul caruia este organizata o singura formatiune statala si un singur rand de autoritati publice centrale, un singur parlament, un singur for judecatoresc suprem iar cetatenii au o singura cetatenie. Intreaga organizare statala este statuata prin Constitutie.

CARACTERELE STATULUI ROMAN

Trasaturile statului roman rezulta din dispozitiile constitutiei care, in art. 1 statueaza ca Romania este un stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil, stat de drept, democratic si social.

Independenta exprima ideea ca statul nu depinde de nici o autoritate superioara care l-ar putea limita sau priva de puterea sa specifica iar suprematia, consta in aceea ca statul suveran este cea mai puternica dintre colectivitatile publice pe care le include si dintre toate subiectele de drept din interiorul sau.

Suveranitatea puterii de stat se fundamenteaza pe conceptul de suveranitate nationala care apartine poporului.

Acceptiunea Romania este un stat de drept include un continut complex care cuprinde: domnia legii (statul poate fi el insusi parte intr-un proces), valorificarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, realizarea echilibrului, colaborarii si controlului reciproc al puterilor in stat, realizarea accesului liber la justitie.

Caracterul de stat democratic al statului inseamna ca autoritatile publice se intemeiaza pe vointa poporului, exprimata prin alegeri libere si corecte, ca libertatile publice sunt proclamate si garantate. Totodata democratia implica un sistem pluralist, responsabilitatea guvernantilor, exercitarea impartiala a justitiei.

Caracterul democratic al statului si  statul de drept se presupun si implica reciproc pentru ca, in fond, democratia poate fi definita si ca domnia dreptului.

Statul modern trebuie sa fie si un stat social, caracter care rezulta mai ales din functiile sale. Statul social nu poate fi un simplu partener de afaceri, un simplu observator. El trebuie sa intervina activ si sa ia masuri care sa asigure binele comun, trebuie sa-i protejeze pe cei slabi si dezavantajati, sa sprijine sectoarele economice aflate in criza, sa asigure functionarea serviciilor publice de protectie si interventiei sociala. Acesta este sensul prevederilor constitutionale privind: garantarea dreptului la invatatura, protectia sociala, protectia copiilor si tinerilor, etc.

ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA A TERITORIULUI

Teritoriul unui stat intereseaza dreptul constitutional sub doua aspecte si anume structura de stat si organizarea administrativa a teritoriului.

In ceea ce priveste organizarea administrativ-teritoriala este considerata de unii autori ca fiind o delimitare a teritoriului si populatiei in unitati administrative iar altii o considera ca delimitarea teritoriului in unitati administrative.

In opinia noastra a doua teorie este corecta intrucat, teritoriul fiind una din bazele organizarii puterii de stat, definitia trebuie sa exprime relatia dintre teritoriu si organizarea puterii de stat. Populatia nu constituie in totalitatea ei o baza a puterii de stat deoarece nu toata populatia participa la conducerea statului ci numai cetatenii iar cetatenia nu poate fi retinuta ca o calitate raportata la conducerea unei unitati administrativ teritoriala ci este specifica exercitarii puterii de stat pe tot teritoriul.

De altfel aceasta relatia dintre teritoriu si unitatile administrativ-teritoriale este statuata in textul art. 3 al.3 din Constitutie.

Argumentele prezentate nu pot insa sa diminueze rolul populatiei, acesta fiind un criteriu, alaturi de alte criterii (economice, de infrastructura, sociale, etc.) in stabilirea unitatilor administrativ teritoriale.

Definitie: Organizarea administrativa a teritoriului este delimitarea teritoriului unui stat in unitati teritoriale, delimitare facuta in scopul realizarii unitare a puterii.

ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA

A TERITORIULUI ROMANIEI

Prima lege pentru organizarea administrativa a teritoriului a tarii noastre a fost elaborata de Alexandru Ioan Cuza in 1864 iar conform acesteia teritoriul era organizat in judete, plasi, si comune, comunele fiind urbane si rurale.

Organizarea teritoriului a suferit de-a lungul istoriei mai multe modificari, prin Legea nr.2/1968 privind organizarea administrativa,  teritoriul a fost organizat in judete, orase si comune.

Constitutia, in art. 3 al.3 stabileste ca teritoriul este organizat sub aspect administrativ in comun, orase si judete iar in conditiile legii unele orase sunt declarate municipii.

Judetul este unitatea administrativ-teritoriala ce joaca rolul de veriga intermediara, in cadrul organizarii administrative a teritoriului.

Judetul este o unitate administrativ-teritoriala complexa din punct de vedere economic si social-cultural, unitate de coordonare si control din punct de vedere politico-administrativ. Organele de stat din judete au legaturi nemijlocite cu organele centrale de stat. Judetul cuprinde orase si comune.

In stabilirea numarului si intinderii judetelor s-a urmarit ca acestea sa fie echilibrate ca suprafata, numar de locuitori si potential economic. In tara noastra exista 41 de judete fiecare avand in medie peste 450.000 locuitori.

Orasul este o unitate administrativ teritoriala de baza in cadrul organizarii administrative a teritoriului. Orasele cu un numar mai mare de locuitori, cu insemnatate deosebita in viata economico-sociala si cultural-stiintifica sunt declarate municipii.

Orasele in care isi au sediul autoritatile publice judetene sunt orase resedinta, stabilirea impunandu-se prin importanta lor economico-sociala si culturala in cadrul judetului.

Municipiul Bucuresti este, datorita importantei sale economice, politice si cultural-stiintifice, capitala tarii. El este organizat in sase sectoare avand organe de stat proprii care se subordoneaza organelor de stat ale municipiului iar acestea organelor centrale de stat. Sub acest aspect Municipiul Bucuresti are un regim juridic si politic asemanator cu al judetului.

Comuna este unitatea administrativ-teritoriala de baza care cuprinde populatia rurala unita prin comunitate de interese si traditii, alcatuita din unul sau mai multe sate sau catune. Satele in care isi au sediul autoritatile publice comunale sunt sate resedinta.

Statiunile balneo-climaterice nu constituie unitati administrativ-teritoriale distincte. Ele prezinta importanta din punct de vedere al inzestrarii lor in vederea asigurarii conditiilor optime pentru ocrotirea sanatatii si asigurarea odihnei cetatenilor.