Inceperea urmaririi penale

Inceperea urmaririi penale

Fiind sesizat prin modalitatile prevazute de lege organul de urmarire penala dispune inceperea urmaririi penale. Inceputul urmaririi constituie un moment de maxima importanta pentru ca determina declansarea procesului penal si permite exercitarea drepturilor procesuale de catre participantii la urmarire penala.

Potrivit art.228 C.p.p., pentru a incepe urmarirea penala sunt necesare doua conditii cumulative:

Prima conditie consta in existenta unei sesizari in vreunul din modurile prevazute de art.221 (conditie pozitiva).

A doua conditie consta in inexistenta cazurilor de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute de art.10 cu exceptia celui prevazut la lit.b¹ (conditie negativa). Interventia acestor cazuri trebuie sa rezulte fie din continutul actului de sesizare, fie din continutul actelor premergatoare.

Daca din cuprinsul sesizarii si a eventualelor acte premergatoare efectuate apare cazul prevazut de art.10 lit.b¹, organul de urmarire penala dupa inceperea urmariri penale, inainteaza dosarul procurorului cu propunerea de scoatere de sub urmarire penala si aplicare a unei sanctiuni cu caracter administrativ conform art.18¹ C.p. Procurorul daca este de acord cu propunerea organului de urmarire penala, dispune prin ordonanta scoaterea de sub urmarire penala, aplica o sanctiune cu caracter administrativ in conformitate cu art.91 C.p. si instiinteaza, cand este cazul, persoana care a facut sesizarea (art.230). Daca procurorul apreciaza ca propunerea de scoaterea de sub urmarire penala nu se justifica, restituie dosarul organului de cercetare penala pentru continuarea cercetarii penale in conformitate cu art.231-232 C.p.p. (a se vedea si capitolul VI, sectiunea III).

Din cele de mai sus, rezulta ca inceperea urmaririi penale este legata de existenta unor date suficiente privind savarsirea unei infractiuni.

Avand in vedere importanta procesuala a inceperii urmaririi legea a fixat actul prin care aceasta se materializeaza. Potrivit art.228 inceperea urmaririi penale se dispune de organul de urmarire penala prin proces-verbal in cazul sesizarii din oficiu si prin rezolutie cand sesizarea s-a facut in celelalte modalitati prevazute de art.221.

Suntem de parere ca inceperea urmaririi penale se face prin proces-verbal si in cazul consemnarii plangerii sau denuntului oral conform art.222 alin.4, respectiv art.223 alin.3.

Rezolutia si procesul-verbal incheiate potrivit art.228 sunt acte procesuale.

In mod exceptional urmarirea penala poate fi inceputa in cursul judecatii cu prilejul intocmirii de catre instanta a procesului-verbal de constatare a infractiunilor de audienta (art.299 C.p.p.).

In conformitate cu art.228 alin.4, text introdus prin Legea nr.281/2003, rezolutia si procesul-verbal de incepere a urmaririi penale, emise de organul de cercetare penala se supun confirmarii motivate a procurorului care exercita supravegherea cercetarilor penale in termen de 48 ore de la data inceperii urmaririi penale, organul de cercetare penala fiind obligat sa prezinte totodata procurorului si dosarul cauzei.

Din momentul inceperii urmaririi penale cel fata de care se efectueaza cercetarile penale capata denumirea de invinuit. Art.229 C.p.p. defineste notiunea de invinuit precizand ca acesta este cel fata de care se efectueaza urmarirea penala cat timp nu s-a pus in miscare actiunea penala impotriva sa.

Invinuitul fiind subiect procesual are anumite drepturi procesuale: dreptul de a fi ascultat, dreptul de a avea aparator, etc.

Potrivit art.6 C.p.p., organul judiciar are obligatia sa-l incunostinteze de indata pe invinuit despre fapta pentru care este cercetat si incadrarea juridica si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii inclusiv despre dreptul de a fi asistat de aparator cu prilejul audierii.

Reglementarile constitutionale mai prevad ca in cazul persoanei retinute ori arestate invinuirea se aduce la cunostinta in mod obligatoriu in prezenta unui aparator (art.23).

Urmarirea penala incepe "in rem" nefiind necesara cunoasterea persoanei faptuitorului. Numai cand faptuitorul este cunoscut, urmarirea penala incepe si "in personam".

Dispozitiile care reglementeaza inceperea urmaririi penale prevad si posibilitatea neinceperii urmaririi penale (art.228 alin.4-7).

Neinceperea urmaririi penale este o consecinta a interventiei cazurilor in care punerea in miscare a actiunii penale este impiedicata. Determina neinceperea urmaririi penale existenta oricarui caz din art.10 C.p.p. cu exceptia celui prevazut de art.10 lit.b¹.

Art.228 alin.4 prevede ca daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate rezulta vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale aratate la art.10, organul de cercetare penala inainteaza procurorului actele incheiate cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala.

Daca procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin rezolutie motivata in sensul ca, adopta o solutie de netrimitere in judecata. In conformitate cu art.228 alin.6 teza a II-a (text introdus prin Legea nr.480/2004), copie de pe rezolutie se comunica persoanei care a facut sesizarea precum si dupa caz, persoanei fata de care s-a efectuat acte premergatoare. In cazul in care procurorul nu este de acord cu propunerea, restituie organului de cercetare penala actele primite fie pentru completarea actelor premergatoare, fie pentru a incepe urmarirea penala.

Daca urmarirea penala este efectuata de procuror, acesta dispune neinceperea urmaririi penale prin rezolutie.

Impotriva rezolutiei de neinceperea urmaririi penale se poate face plangere potrivit art.278 si art.278¹ C.p.p.

Daca ulterior neinceperii urmaririi penale, apar situatii din care rezulta ca au disparut sau nici nu au existat de la inceput imprejurarile care au determinat neinceperea urmaririi penale rezolutia se infirma de catre procuror, se dispune inceperea urmaririi penale si restituirea actelor organului cercetare penala pentru continuarea urmaririi penale potrivit legii si tinand seama de imprejurarile speciale ale fiecarei cauze (art.228 alin.7).