Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor

Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor.

Reglementare legala. In reglementarea initiala a Codului civil roman (art. 679 si art. 681-684), sotul supravietuitor era net dezavantajat in raport cu rudele defunctului intrucat nu avea vocatie succesorala legala decat in cazul in care nu existau succesibili chemati la mostenire in nici una din cele patru clase de mostenitori. Art. 684 C. civ. conferea doar vaduvei sarace un drept de uzufruct viager asupra unei cote din mostenire cand venea la mostenire in concurs cu descendentii defunctului si un drept de mostenire in deplina proprietate asupra unei cote de o patrime din mostenire atunci cand venea la mostenire in concurs cu ascendentii si colateralii defunctului. Unanim criticata, aceasta situatie a fost remediata prin adoptarea Legii nr. 319/1944 pentru drepturile de mostenire ale sotului supravietuitor, care i-a recunoscut acestuia un drept de mostenire legala in deplina proprietate asupra unei cote-parti din mostenire, variind in functie de clasa de mostenitori cu care este chemat la mostenire, un drept special de mostenire asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice si darurilor de nunta, precum si un drept temporar de abitatie asupra casei locuite de soti in timpul casatoriei. Conditiile cerute de lege sotului supravietuitor pentru a putea mosteni. Ca orice succesor, pentru a putea mosteni, sotul supravietuitor trebuie sa intruneasca conditiile generale cerute de lege pentru a putea mosteni. De asemenea, el trebuie sa aiba calitatea de sot al defunctului la data deschiderii succesiunii. Din punctul de vedere al dreptului succesoral, este indiferent cat a durat casatoria cu defunctul, care este starea materiala sau sexul sotului supravietuitor, daca sotii au avut sau nu copii, ori daca sotii convietuiau sau traiau despartiti in fapt la data deschiderii succesiunii. Intrucat calitatea de sot se pierde prin divort si prin constatarea nulitatii absolute sau anularii casatoriei, se impun cateva precizari legat de aceste situatii. In caz de divort, casatoria este desfacuta din ziua cand hotararea de divort va ramane irevocabila (art. 39 alin.1 C. fam.). Pana la aceasta data casatoria este in fiinta, astfel incat daca, de pilda, unul dintre soti decedeaza dupa pronuntarea divortului in prima instanta, celalalt sot il mosteneste, casatoria nefiind inca desfacuta in sensul dispozitiilor legale mai sus citate. In ipoteza constatarii nulitatii absolute sau anularii, casatoria se desfiinteaza cu efect retroactiv. Aceasta inseamna ca, in principiu, daca un "sot" decedeaza in intervalul de timp de la data incheierii casatoriei si pana la data constatarii nulitatii sau anularii casatoriei, nu poate fi mostenit de "sotul supravietuitor" intrucat acesta pierde calitatea de sot cu efect retroactiv ca si cand nu ar fi avut-o niciodata. Prin exceptie, in cazul casatoriei putative, conform dispozitiilor art. 23 alin. 1 C. fam., sotul de buna-credinta isi pastreaza situatia unui sot dintr-o casatorie valabila pana la data la care hotararea judecatoreasca de declarare a nulitatii sau anulare a casatoriei ramane irevocabila. Prin urmare, daca un sot decedeaza in intervalul de timp de la data incheierii casatoriei si pana la constatarea nulitatii sau anularii acesteia, iar sotul supravietuitor este de buna-credinta, prin derogare de la regula efectului retroactiv al nulitatii sau anularii, se considera ca acesta are calitatea de sot, astfel incat il va mosteni pe defunct . Cota-parte in concurs cu fiecare clasa de mostenitori. Dupa cum am vazut, sotul supravietuitor nu face parte din nici o clasa de mostenitori, dar el are drepturi succesorale proprii in concurs cu fiecare dintre acestea. Potrivit art. 1 din Legea nr. 319/1944, sotului supravietuitor ii revine: a) in concurs cu descendentii defunctului, indiferent de gradul de rudenie cu defunctul si de numarul acestora, 1/4 din mostenire; b) in concurs cu ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati ai defunctului, atunci cand vin impreuna la mostenire, indiferent de numarul acestora, 1/3 din mostenire; c) in concurs fie doar cu parintii defunctului sau unul dintre acestia, fie doar cu fratii sau surorile defunctului ori descendentii acestora, indiferent de numarul lor, 1/2 din mostenire; d) in concurs cu ascendentii ordinari (mostenitorii din clasa a treia) sau cu colateralii ordinari (mostenitorii din clasa a patra), in ambele cazuri, indiferent de numarul acestora, 3/4 din mostenire; e) in ipoteza in care nu exista mostenitori legali in nici una din cele patru clase si nu exista nici mostenitori testamentari, sotul supravietuitor va culege intreaga mostenire. In caz de bigamie, cota-parte calculata conform regulilor de mai sus va fi impartita intre sotii supravietuitori de buna-credinta, nefiind de conceput ca fiecare dintre acestia sa beneficieze integral de cota cuvenita sotului supravietuitor . Imputarea cotei sotului supravietuitor asupra masei succesorale. Datorita faptului ca Legea nr. 319/1944 a conferit sotului supravietuitor drepturi succesorale proprii, fara a modifica dispozitiile Codului civil care reglementeaza drepturile sccesorale ale celorlalti mostenitori legali, s-a ajuns la concluzia ca atunci cand sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu oricare dintre clasele de mostenitori se va proceda mai intai la stabilirea cotei sotului supravietuitor raportat la intreaga mostenire, dupa care partea de mostenire ramasa se va imparti intre ceilalti mostenitori conform cotelor de mostenire prevazute de lege . Astfel, de exemplu, daca sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu doi copii ai defunctului, se procedeaza mai intai la stabilirea dreptului sotului supravietuitor in raport cu intreaga mostenire, adica 1/4 din mostenire, dupa care partea ramasa, adica 3/4 din mostenire, se imparte in doua parti egale intre copii defunctului, fiecare primind cate 3/8 din mostenire. Tot astfel, in cazul in care sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu un parinte al defunctului si cu un frate al acestuia, sotul supravietuitor va primi 1/3 din mostenire (art. 1 lit.b din Legea nr. 319/1944), restul de 2/3 din mostenire impartindu-se conform dispozitiilor art. 673 C. civ intre parintele defunctului, care va primi 1/6 din mostenire (adica 1/4 din 2/3), si fratele defunctului, care va primi 1/2 din mostenire (adica 3/4 din 2/3). Cu alte cuvinte, cota succesorala cuvenita sotului supravietuitor in concurs cu fiecare clasa de mostenitori comprima (restrange) drepturile succesorale ale celorlalti mostenitori legali. Caracterele juridice ale dreptului de mostenire al sotului supravietuitor. Sotul supravietuitor poate veni la mostenirea defunctului numai in nume propriu, iar nu si prin reprezentare. El este mostenitor rezervatar (art. 2 din Legea nr. 319/1944) si datoreaza raportul donatiilor primite de la defunct in cazul in care vine la mostenire impreuna cu descendentii defunctului (art. 3 din Legea nr. 319/1944). Sotul supravietuitor nu este mostenitor sezinar. In conceptia care a stat la baza Codului civil, succesorii defunctului erau impartiti in mostenitori regulati, considerati drept continuatori ai persoanei defunctului, si mostenitori neregulati, considerati a succede doar la bunurile defunctului. Mostenitorii regulati dobandesc asupra bunurilor succesorale drepturi similare celor asupra bunurilor proprii, iar datoriile succesiunii devin ale lor personale, de unde consecinta ca acestia sunt tinuti la datoriile succesiunii dincolo de limitele activului (ultra vires hereditatis), in timp ce mostenitorii neregulati, pe de o parte, nu dobandesc asupra bunurilor succesorale aceleasi drepturi ca acelea asupra bunurilor proprii, iar pe de alta parte sunt tinuti la plata pasivului succesiunii doar in limita activului ce le revine (intra vires hereditatis). Aceste principii nefiind de ordine publica, pot fi ocolite, mostenitorii regulati putand accepta mostenirea sub beneficiu de inventar, caz in care nu raspund de pasivul succesiunii decat in limita activului, iar mostenitorii neregulati putand fi obligati la plata pasivului ultra vires hereditatis daca nu opresc printr-un inventar confuziunea patrimoniului propriu cu acela succesoral . Daca pana la adoptarea Legii nr. 319/1944 sotul supravietuitor era un mostenitor neregulat, dupa aceasta data, prin drepturile conferite de aceasta lege si prin abrogarea implicita a dispozitiilor art. 679-683 C. civ. incluse in Cartea III, Titlul I, Capitolul IV "Despre succesiunile neregulate", el a fost considerat ca fiind inclus in categoria mostenitorilor regulati. Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice, precum si asupra darurilor de nunta Din dispozitiile art. 5 din Legea nr. 319/1944 rezulta ca atunci cand vine la mostenire in concurs cu alti succesori decat descendentii defunctului, "sotul supravietuitor va mosteni, in afara de partea sa succesorala, mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice, precum si darurile de nunta". Ratiunea acestui text este aceea de a nu permite modificarea conditiilor de viata ale sotului supravietuitor fara o temeinica justificare . Asadar, in concurs cu mostenitorii din clasele II-IV, sotul supravietuitor va primi, pe langa cotele prevazute la art.1 lit.b-d din Legea nr. 319/1944, toate bunurile prevazute la art. 5 din aceeasi lege, fara ca valoarea acestora sa se ia in considerare la stabilirea cotelor mentionate mai sus, sens in care se vorbeste de un drept special de mostenire al sotului supravietuitor. In cazul in care la succesiune vin descendentii defunctului, dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor nu mai subzista, toate bunurile succesorale, chiar si cele la care se refera art. 5 din Legea nr. 319/1944, incluzandu-se in masa succesorala, care se va imparti conform regulilor prezentate mai sus intre sotul supravietuitor si descendentii defunctului . Sfera mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice a fost conturata de doctrina si jurisprudenta. In aceasta categorie nu sunt incluse toate bunurile mobile succesorale, ci numai acelea care prin natura si afectatiunea lor au fost destinate folosintei in gospodaria casnica . Astfel, intra in aceasta categorie obiectele de menaj, masinile de gatit, frigiderele, aspiratoarele, masinile de spalat rufe, bibliotecile, birourile, aparatele de radio si televiziune, aparatele de fotografiat, precum si orice alte asemenea bunuri, tinand seama de conditiile si nivelul de trai al sotilor . Nu intra sub incidenta dispozitiilor art. 5 din Legea nr. 319/1944 bunurile care se exclud prin natura lor, cum este cazul: autoturismelor, motocicletelor sau instrumentelor muzicale ; al operelor de arta ; al bunurilor care au servit la exercitarea profesiei sau meseriei defunctului ; ori al animalelor de munca si de productie si a uneltelor de munca din gospodaria taraneasca . De asemenea, se exclud si bunurile care, desi prin natura lor intra in categoria mentionata, nu au fost destinate utilizarii in gospodaria casnica, ci altor scopuri, cum ar fi acela al achizitionarii in scop de investitie .Conditii de acordare. Pentru acordarea dreptului special de mostenire, este indiferent daca bunurile provin din categoria celor proprii sotului decedat sau din categoria celor comune, dobandite de acesta impreuna cu sotul supravietuitor in timpul casatoriei, din care sotului decedat ii revine o cota-parte care se include in masa succesorala . Daca bunurile sunt din categoria celor proprii sotului decedat, se impune ca acestea sa fi fost aduse in gospodaria comuna a sotilor si folosite ca atare de acestia . Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor nu este conditionat de convietuirea neintrerupta a sotilor pana la decesul unuia dintre ei, aceasta putand fi si intermitenta , admitandu-se existenta lui chiar si in cazul in care sotii au avut gospodarii separate, locuind in localitati diferite, indiferent de locul unde s-ar gasi bunurile la data deschiderii mostenirii . Este necesar insa ca sotii sa nu fi intrerupt irevocabil convietuirea lor, caci in caz contrar sotul supravietuitor nu poate mosteni decat bunurile dobandite pana la intreruperea in fapt a convietuirii .
Bunurile la care face referire art. 5 din Legea nr. 319/1944 se cuvin sotului supravietuitor independent de orice element cantitativ (intinderea valorii lor in raport cu masa succesorala sau numarul lor) , teoretic fiind posibil ca atunci cand masa succesorala este alcatuita exclusiv din mobile si obiecte apartinand gospodariei casnice acestea sa revina in intregime sotului supravietuitor. Mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice se cuvin sotului supravietuitor numai in masura in care defunctul nu a dispus de acestea in mod expres prin legate . Cu alte cuvinte, dreptul sotului supravietuitor asupra bunurilor prevazute la art. 5 din Legea nr. 319/1944 este unul subsidiar, care functioneaza numai daca de cujus, liber sa o faca, nu a dispus de acestea in favoarea unor terti. Daca, de exemplu, defunctul lasa printr-un legat particular o mobila de sufragerie unei persoane, dreptul special al sotului supravietuitor cu privire la acest bun este suprimat, ramanand insa eficace pentru celelalte bunuri apartinand gospodariei casnice cu privire la care defunctul, prin ipoteza, nu a facut acte de dispozitie testamentara. Donatiile facute in favoarea tertilor de defunct in timpul vietii cu privire la mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice din categoria bunurilor sale proprii sunt in principiu valabile, sotul supravietuitor neputand ataca aceste acte decat in situatia in care depasesc valoric limitele cotitatii disponibile, caz in care poate cere reductiunea acestora. Chiar daca reductiunea se face in natura , prin restituirea bunului catre sotul supravietuitor, acesta din urma va dobandi bunul respectiv cu titlu de rezerva succesorala, iar nu cu titlu de drept special la mostenire. Dispozitiile testamentare facute de defunct in favoarea tertilor cu privire la mobilele si obiectele apartinand gospodariei casnice sunt si ele supuse reductiunii, consecintele admiterii acesteia fiind identice cu cele ale reductiunii donatiilor. Natura juridica a dreptului special de mostenire. Conceptia asupra naturii juridice a dreptului special la mostenire a sotului supravietuitor a evoluat in timp. Astfel, initial, s-a considerat ca sotul supravietuitor culege bunurile prevazute la art. 5 din Legea nr. 319/1944 in temeiul unui legat cu titlu particular prezumat, argumentandu-se ca legea ar prezuma ca defunctul a voit sa lase sotului supravietuitor acest folos patrimonial peste partea succesorala legala In aceasta conceptie, ca legat, dreptul special al sotului supravietuitor trebuie supus regimului liberalitatilor testamentare. Prin urmare, daca sotul supravietuitor vine in concurs cu parintii defunctului, care sunt mostenitori rezervatari, are dreptul la bunurile in discutie doar in limita cotitatii disponibile, legatul prezumat fiind supus reductiunii in masura incalcarii rezervei. De asemenea, sotul supravietuitor ar putea opta diferit in privinta dreptului de mostenire legala conferit de art. 1 din Legea nr. 319/1944 fata de dreptul special conferit de art.5 din aceeasi lege, acceptandu-l pe unul si renuntand la celalalt.
Odata cu adoptarea deciziei de indrumare nr. 12/1968 a Plenului Tribunalului Suprem , s-a impus insa o alta conceptie, astazi unanim acceptata in practica judiciara si in doctrina, conform careia dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor este un drept de mostenire legala cu destinatie speciala. In aceasta optica, daca defunctul nu a dispus in mod expres altfel, bunurile prevazute la art. 5 din Legea nr. 319/1944 se cuvin in totalitate sotului supravietuitor, chiar daca sunt singurele bunuri lasate de de cujus, neputand servi la complinirea rezervei parintilor defunctului. Tot astfel, fiind vorba de un drept de mostenire legala, sotul supravietuitor nu poate opta diferit in legatura cu drepturile sale care deriva din art. 1 din Legea nr. 319/1944 fata de cele care deriva din art. 5 din aceeasi lege. Asadar, ori accepta mostenirea, si atunci ii revin ambele categorii de drepturi, ori renunta la mostenire, si atunci nu poate primi nici una din cele doua categorii de drepturi. Darurile de nunta-Asa cum am vazut, art. 5 din Legea nr. 319/1944 include intre bunurile cu privire la care sotul supravietuitor are un drept special de mostenire si darurile de nunta. Darurile de nunta sunt donatiile facute sotilor cu ocazia celebrarii casatoriei. Datorita faptului ca textul mentionat nu face alte precizari, in literatura de specialitate s-au conturat doua puncte de vedere, unul conform caruia in categoria bunurilor la care se refera art. 5 din Legea nr. 319/1944 ar fi cuprinse doar donatiile facute ambilor soti cu ocazia casatoriei, cele facute numai defunctului fiind incluse in masa bunurilor succesorale care se impart intre succesori (inclusiv sotul supravietuitor) potrivit dreptului comun , si altul conform caruia in aceasta categorie, pe langa donatiile mentionate mai sus, ar fi incluse si donatiile facute in favoarea unuia sau altuia dintre soti . Legea nu distinge, important fiind doar ca darurile sa fi fost facute cu ocazia casatoriei. Este de la sine inteles ca partea cuvenita sotului supravietuitor din darurile de nunta in calitatea lui de donatar, ca si donatiile primite in exclusivitate de acesta, fiind bunuri ce ii apartin chiar lui, nu intra in discutie din punctul de vedere al drepturilor succesorale dobandite de la sotul decedat. Regimul juridic al darurilor de nunta este identic cu acela al mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice pe care l-am infatisat mai sus.Reglementare legala. Art. 4 alin. 1 din Legea nr. 319/1944 prevede ca "sotul supravietuitor care nu are o locuinta proprie, va avea pana la executarea iesirii din indiviziune si in orice caz, cel putin timp de un an de la incetarea din viata a sotului sau, in afara de dreptul de mostenire potrivit dispozitiilor de mai sus, un drept de abitatie asupra casei in care a locuit, daca aceasta face parte din succesiune".
Acest drept de abitatie, in principiu, are natura identica cu abitatia de drept comun reglementata de art. 565-575 C. civ. Este vorba asadar de un drept real asupra lucrului altuia, constand in dreptul de a utiliza (locui) exclusiv in interes propriu casa care face parte din masa succesorala, iar nu de un simplu drept de creanta (locatiune). Prin exceptie de la abitatia de drept comun, sotul supravietuitor este scutit de obligatia de a da cautiunea prevazuta la art. 566 C. civ. (art. 4 alin.2 din Legea nr. 319/1944). De asemenea, prin exceptie de la dispozitiile art. 572 C. civ., care permit titularului abitatiei de drept comun asupra unei case de locuit sa inchirieze "partea casei ce nu locuieste", sotul supravietuitor nu poate ceda sau inchiria in nici un fel locuinta care constituie obiectul dreptului sau de abitatie (art. 4 alin.2 din Legea nr. 319/1944). Aceasta insemna ca, spre deosebire de abitatia de drept comun, dreptul de abitatie al sotului supravietuitor ii confera acestuia doar atributul utilizarii efective a locuintei (jus utendi), iar nu si pe acela de a-i percepe fructele (jus fruendi). Spre deosebire de dreptul special de mostenire conferit sotului supravietuitor de art. 5 din Legea nr. 319/1944, care revine acestuia numai daca vine la succesiune in concurs cu alti mostenitori decat descendentii defunctului, dreptul de abitatie asupra casei de locuit nu este astfel conditionat, functionand chiar si in concurs cu descendentii defunctului. Conditii cerute pentru a lua nastere. Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor se naste in temeiul legii (art. 4 din Legea nr. 319/1944). Pentru aceasta se cer a fi intrunite urmatoarele conditii: sotul supravietuitor sa nu detina o alta locuinta ; locuinta sa fi apartinut sotului decedat in proprietate exclusiva, in proprietate comuna cu sotul supravietuitor sau in proprietate comuna cu alte persoane .
In cazul in care locuinta este proprietate comuna a defunctului impreuna cu alte persoane decat mostenitorii sai se pune intrebarea daca dreptul de abitatie al sotului supravietuitor se intinde asupra intregii locuinte sau numai asupra cotei parti din aceasta care intra in masa succesorala. In favoarea primei teze pledeaza argumentul ca dreptul de abitatie presupune utilizarea unei locuinte, adica a unui bun corporal, iar nu a unei cote-parti ideale din acesta. Inconvenientul este insa necesitatea acceptarii implicite a ideii ca dreptul de abitatie al sotului supravietuitor dezmembreaza si proprietatea unor persoane care nu au nimic de a face cu succesiunea. Cea de a doua teza este sustinuta de doctrina, aratandu-se ca "in toate cazurile, dreptul de abitatie va servi ca temei al folosintei numai in limitele cotei-parti de proprietate dobandite prin mostenire de catre comostenitori" . Aceasta teza prezinta, la randul ei, inconvenientul acceptarii implicite a ideii compatibilitatii intre dreptul de abitatie, care presupune utilizarea (locuirea) efectiva a bunului, si drepturile succesorale care, in acest caz, prin ipoteza, poarta doar asupra unei cote-parti ideale din locuinta, iar nu asupra intregului. In plus, chiar daca putem accepta ideea unui partaj de folosinta intre comostenitori (inclusiv sotul supravietuitor), pe de o parte, si coproprietarii nemostenitori, pe de alta parte, pentru ca sotul supravietuitor sa-si exercite dreptul de abitatie asupra cotei atribuite in folosinta comostenitorilor, coproprietarii nemostenitori pot cere oricand partajul (art. 728 C. civ.), chiar inaintea implinirii termenului de un an prevazut de art. 4 alin.1 din Legea nr. 319/1944, ceea ce ridica problema opozabilitatii dreptului de abitatie al sotului supravietuitor in raport cu acestia; sotul supravietuitor sa fi locuit la data deschiderii mostenirii in locuinta respectiva, fie impreuna cu defunctul, fie separat de acesta; sotul supravietuitor sa nu devina prin mostenire proprietar exclusiv al locuintei, caci in caz contrar dreptul de abitatie nu mai are nici o ratiune, dreptul sau exclusiv de proprietate conferindu-i inclusiv jus utendi; defunctul sa nu fi dezmembrat prin testament proprietatea asupra locuintei prin constituirea unui drept de abitatie sau de uzufruct in favoarea unui tert, sotul supravietuitor neavand un drept de abitatie rezervat de lege, asa cum, conform art. 2 din Legea nr. 319/1944, are asupra a jumatate din cotele de mostenire legala prevazute la art.1 din aceeasi lege. Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor: este un drept care izvoraste direct din lege, ceea ce inseamna ca pentru a fi obtinut de sotul supravietuitor nu trebuie decat sa fie invocat de acesta. In caz de litigiu, instanta de judecata, constatand intrunirea conditiilor cerute de lege, va da curs consecintelor legale care decurg din existenta valabila a acestui drept (punerea locuintei la dispozitia sotului supravietuitor, obligarea comostenitorilor sa tolereze folosinta linistita a locuintei etc.); este un drept real, dezmembramant al dreptului de proprietate asupra locuintei. Acest drept poarta in principiu asupra locuintei insasi si asupra tuturor accesoriilor si dependintelor acesteia ; este un drept temporar, care dureaza pana la data iesirii din indiviziune, dar nu mai putin de un an de la data deschiderii mostenirii; este un drept real strict personal, care nu poate profita decat sotului supravietuitor si, eventual, copiilor minori ai acestuia care locuiesc impreuna cu el, indiferent daca sunt nascuti din casatoria cu defunctul sau dintr-o alta casatorie. De aici decurge si caracterul inalienabil si insesizabil al acestui drept. Modificari pe parcursul exercitarii dreptului de abitatie al sotului supravietuitor.  Conform art. 4 alin.3 din Legea nr. 319/1944, "comostenitorii sotului supravietuitor vor putea cere restrangerea dreptului de abitatie, in cazul cand locuinta nu va fi necesara in intregime". Aceasta inseamna ca, in principiu, sotul supravietuitor are vocatie la folosirea intregii locuinte, dar ca, in cazul in care comostenitorii o cer, dreptul de abitatie poate fi restrans, daca locuinta nu este necesara in intregime sotului supravietuitor. Restrangerea dreptului de abitatie poate fi realizata pe cale amiabila intre partile interesate, iar in caz de litigiu pe cale judecatoreasca (art. 5 din Legea nr. 319/1944). Potrivit art. 4 alin.4 din Legea nr. 319/1944, comostenitorii "vor avea dreptul de a procura sotului supravietuitor locuinta in alta parte". Cu alte cuvinte, in cazuri bine intemeiate, sotul supravietuitor poate fi obligat la un schimb, urmand a-si exercita dreptul de abitatie asupra unei alte locuinte decat aceea care face parte din masa succesorala. Locuinta oferita de comostenitori sotului supravietuitor trebuie sa fie echivalenta celei facand parte din masa succesorala si sa fie situata in aceeasi localitate . Si in acest caz, schimbul poate fi realizat amiabil intre partile interesate, iar in caz de litigiu pe cale judecatoreasca (art. 5 din Legea nr. 319/1944). Incetarea dreptului de abitatie. Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor inceteaza prin: realizarea partajului asupra locuintei, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii mostenirii (art. 4 alin. 1 din Legea nr. 319/1944); recasatoririrea sotului supravietuitor, indiferent de momentul cand se realizeaza aceasta, chiar inaintea implinirii termenului de un an de la data deschiderii mostenirii sau a realizarii partajului (art. 4 alin. 6 din Legea nr. 319/1944); consolidare, atunci cand partajul locuintei se face inaintea implinirii termenului de un an de la data deschiderii mostenirii, iar aceasta este atribuita sotului supravietuitor (art. 557 si 565 C. civ.); hotarare judecatoreasca constatand abuzul in folosinta locuintei, conform dispozitiilor de drept comun aplicabile in materie de abitatie (art. 558 alin. 1 si art. 565 C. civ.).